ICCJ. Decizia nr. 1223/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1223/2013
Dosar nr. 15876/62/2010
Şedinţa publică din 9 aprilie 2013
Deliberând asupra recursurilor de faţă; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 320 din 18 noiembrie 2011 a Tribunalului Braşov, secţia penală, s-au dispus următoarele:
1) în baza art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.M., la 6 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, lit. b), c) C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa orice funcţie în cadrul unei societăţi comerciale) pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
2) în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitată inculpata J.E.L., pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
3) în art. 346 C. proc. pen., inculpatul M.M. a fost obligat să plătească părţii vătămate SC P.I. SRL, prin reprezentantul legal C.V., suma de 46.800 RON. În art. 346 C. proc. pen. inculpatul M.M. a fost obligat să plătească părţii vătămate SC L.T. SRL, prin reprezentantul său legal - lichidator judiciar I.C. suma de 430.854 RON.
Conform art. 189, 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul M.M. la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 1.750 RON, sumă ce include şi 50% onorariu avocat oficiu de 100 RON; restul cheltuielilor judiciare avansate de stat, sumă ce include şi 50% onorariu avocat oficiu pentru inculpata J.E.L. au rămas în sarcina statului.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut următoarele:
Inculpatul M.M. este cetăţean italian, care a locuit pentru o perioadă şi pe teritoriul României; aici a desfăşurat activităţi comerciale în calitate de administrator al SC C.O. SRL, societate care - în prezent - nu mai există (dosar u.p). În luna iulie 2007 inculpatul a contactat prin intermediul reţelelor de internet pe reprezentantul societăţii SC P.I. SRL, după care s-a deplasat personal la sediul societăţii unde a negociat achiziţionarea de 500 mp de parchet din bambus şi 150 m de plintă la preţul de 46.800 RON. Livrarea mărfii urma să aibă loc în Braşov, iar plata s-ar fi efectuat la un interval de 15 zile; reprezentantul părţii vătămate a afirmat în faţa instanţei că inculpatul i-a menţionat că nu sunt probleme cu societatea SC C.O. SRL, iar verificările făcute pe internet nu au evidenţiat situaţii deosebite ale societăţii. Acelaşi reprezentant al părţii vătămate afirmă că nu a efectuat verificări la bancă cu privire la societatea inculpatului întrucât acesta i-a inspirat încredere: era bine îmbrăcat, avea o maşină frumoasă, îi trebuiau materialele pentru finisarea unor construcţii. Instanţa de fond a remarcat că de faţă la discuţiile purtate de inculpatul M.M. şi numitul C.V. - reprezentantul societăţii parte vătămată - nu a fost şi inculpata J.E.L. Cu prilejul discutării cauzelor contractuale, s-a stabilit de comun acord de către părţi ca plata sa fie efectuată prin file C.E.C. La câteva zile de la întâlnire, inculpatul M.M. îl contactează telefonic pe reprezentantul părţii vătămate şi reconfirmă discuţiile anterioare referitoare la achiziţionarea de produse.
Astfel, la data de 17 august 2007 societatea SC P.I. SRL livrează prin intermediul martorului N.G. cantitatea de produse solicitate, fiind emisă factura fiscală în valoare de 46.800 RON. Martorul N.G. se deplasează la Braşov şi după predarea mărfii a primit fila C.E.C. semnată, ştampilată şi completată la toate rubricile; pe fila C.E.C. a fost trecută data emiterii ca fiind 19 august 2007, dată la care trebuia introdusă fila C.E.C. spre decontare. După predarea mărfii, dar până la introducerea filei C.E.C. spre decontare, inculpatul M.M. a solicitat din nou achiziţionarea de produse de la SC P.I. SRL, însă reprezentantul acestei societăţi a amânat livrarea acestora până după achitarea contravalorii primei facturi fiscale. Reprezentantul SC P.I. SRL a declarat în cadrul urmăririi penale că inculpatul a confirmat de fiecare dată când au discutat că are disponibil bancar şi că nu vor fi probleme cu plata produselor.
La data de 23 august 2007 SC P.I. SRL se prezintă la Banca R. - Sucursala Braşov unde a introdus la plată fila C.E.C. in valoare de 46.800 RON; fila C.E.C. a fost însă refuzată la plată din lipsa disponibilului bancar.
Referitor la această faptă, martorul N.G. a afirmat că in luna iulie 2007 a fost delegat de reprezentantul societăţii SC P.I. SRL să livreze marfa contractată de inculpatul M.M., s-a deplasat la Braşov şi a descărcat marfa într-un depozit indicat de inculpatul M.M., unde, a constatat ca alte două persoane lucrau pentru inculpat printre care şi inculpata J.E.L. care completa fila C.E.C. „la ordinul administratorului". Martorul susţine că inculpatul M.M. i-a dat şi lui asigurări că va exista provizia necesară în contul bancar la momentul introducerii filei C.E.C. spre decontare. Fila C.E.C. a fost introdusă la plată la data de 18 august 2007, iar la data de 23 august 2007 s-a refuzat onorarea acesteia din cauza lipsei totale de disponibil.
Ulterior, reprezentantul părţii vătămate şi martorul N.G. au încercat să contacteze pe inculpatul M.M. şi persoana care a completat fila C.E.C. - inculpata J.E.L., însă nici una dintre aceste persoane nu a fost de găsit.
Reprezentantul părţii vătămate SC P.I. SRL, C.V., a procedat la recunoaşterea din fotografic pe inculpatul M.M. şi l-a indicat pe acesta ca fund persoana cu care a negociat clauzele contractuale pentru SC C.O. SRL.
Martorul N.G. a recunoscut la rândul său din fotografie pe inculpaţii M.M. şi J.E.L. ca fiind cei cu care a purtat discuţii şi care i-au înmânat fila C.E.C. în valoare de 46.800 RON.
Potrivit raportului de constatare tehnico ştiinţifică din data de 01 iulie 2010 scrisul de la toate rubricile filei C.E.C. a fost executat de inculpata J.E.L., iar semnătura depusă pe această filă C.E.C. aparţine inculpatului M.M.
În luna ianuarie 2007 inculpatul M.M. achiziţionează de la SC L.T. SRL o centrală termică, a cărei contravaloare a achita-o cu file C.E.C. Această împrejurare, coroborată cu modul de prezentare al inculpatului, au condus pe reprezentantul societăţii - S.G. - să nu aibă suspiciuni cu privire la activitatea desfăşurată de inculpatul M.M..
În luna iulie 2007 inculpatul M.M. se deplasează la sediul societăţii SC L.T. SRL Braşov şi poartă discuţii cu reprezentantul societăţii referitoare la achiziţionarea de centrale termice. Urmare a discuţiilor purtate, se încheie contractul de vânzare cumpărare comercială din 01 iulie 2007, cu valabilitate până la data de 1 iulie 2008. Inculpatul M.M. a comunicat reprezentantului societăţii parte vătămată - S.G. că se ocupă de construcţia unui bloc şi are nevoie de 140 de centrale termice; s-a convenit ca plata acestor centrale termice să fie efectuată prin intermediul filelor C.E.C.. S.G. a afirmat că vânzarea centralelor se efectua în tranşe, iar pentru prima parte a centralelor livrate a primit suma de 101.000 RON, bani pe care la rândul său i-a predat societăţilor de la care achiziţionase centralele. Reprezentantul părţii vătămate a precizat că valoarea contractului încheiat cu inculpatul era de aproximativ 500.000 RON, sumă din care s-a achitat doar 101.000 RON.
Astfel, începând cu data de 2 iulie 2007 s-au livrat către SC C.O. SRL Braşov centralele termice, conform facturilor fiscale pentru care s-au emis file postdatate la 30 zile. Astfel, s-au emis de către inculpatul M.M. 18 file C.E.C. plătibile la Banca R. în valoare totală de 269.995,7 RON, astfel: - fila C.E.C. în valoare de 19.712,70 RON, fila C.E.C. în valoare de 15.300 RON, fila C.E.C. în valoare de 21.500 RON , fila C.E.C. în valoare de 15.850 RON, fila C.E.C. în valoare de 25.000 RON, fila C.E.C. în valoare de 15.850 RON, fila C.E.C. în valoare de 25.000 RON, fila C.E.C. în valoare de 15.850 RON, fila C.E.C. în valoare de 30.000 RON, fila C.E.C. în valoare de 18.752 RON, fila C.E.C. în valoare de 18.752 RON, fila C.E.C. în valoare de 12.979 RON , fila C.E.C. în valoare de 31.700 RON, fila C.E.C. în valoare de 26.250 RON, fila C.E.C. în valoare de 26.650 RON, fila C.E.C. în valoare de 42.875 RON, fila C.E.C. în valoare de 42.875 RON, fila C.E.C. în valoare de 25.958,40 RON.
Reprezentantul părţii vătămate a încercat să contacteze telefonic pe inculpatul M.M., însă acesta „tot mereu îl înjura"; după ce S.G. a depus plângere la poliţie, a contactat din nou telefonic pe inculpat care a spus că nu-i va mai restitui nici o sumă de bani şi „să se descurce cu furnizorii".
Referitor la această faptă, instanţa de fond a reţinut că martorul C.M. este persoana care s-a ocupat de livrarea centralelor termice; acest martor, audiat în cursul urmăririi penale, afirmă că a fost trimis - împreună cu inculpata J.E.L. - de către inculpatul M.M. la SC L.T. SRL pentru a transporta centrale termice, efectuându-se un număr de 9 transporturi. Martorul afirmă că inculpata J.E.L. era cea care semna facturile fiscale, achita marfa prin file C.E.C. pe care le completa personal şi pe care inculpatul M.M. le semna.
Centralele achiziţionate de inculpatul M.M. au fost revândute către SC E.F. SRL; revanzarea centralelor era negociată de inculpatul M.M., iar inculpata J.E.L. era cea care întocmea actele fiscale. Acest aspect este confirmat prin depoziţia martorului C.M., martor care se ocupa şi de livrarea centralelor către cumpărător. O parte din centralele termice s-au livrat în Braşov - SC E.F. SRL - iar o altă parte s-au livrat la Bucureşti.
Martorul C.M. a afirmat la urmărirea penală, aspect care însă nu a putut fi confirmat, că în data de 15 septembrie 2007 a mers în Italia unde s-a întâlnit cu inculpatul M.M. care i-a predat autoturismul închiriat în România pentru a-l aduce în ţară.
Reprezentantul societăţii parte vătămată SC L.T. SRL - S.G. a recunoscut pe inculpatul M.M. ca fiind persoana cu care a negociat contractul din 1 iulie 2007, menţionând că niciodată inculpatul nu i-ar fi comunicat că nu are disponibil bancar sau că ar plăti mai târziu (declaraţie din cursul judecăţii).
Cu referire la fapta comisă în dauna părţii vătămate SC L.T. SRL, instanţa de fond a reţinut depoziţia martorului L.M. - angajat al societăţii SC E.F. SRL; acesta susţine că în luna iulie 2007 a fost contactat de un reprezentant al societăţii SC C.O. SRL - persoană identificată ulterior ca fiind martorul C.M. - care i-a oferit spre vânzare centrale termice la preţuri avantajoase; acelaşi martor afirmă că persoana care a fost „reprezentantul firmei era doamna care întocmea facturile" întrucât persoana care le-a prezentat oferta părea să fie doar un angajat „fără putere de decizie"(dosar u.p).
S-a reţinut că inculpatul M.M. a efectuat, încă de la început, acte de inducere în eroare a societăţilor parte vătămată aşa rezultă din depoziţiile reprezentanţilor societăţilor păgubite, dar şi din întreaga activitate desfăşurată de inculpat.
Astfel, s-a reţinut că inculpatul nu a avut niciun moment intenţia de a achita contravaloarea facturii emise către SC P.I. SRL, nu a contactat reprezentanţii societăţii păgubite şi imediat după ce a intrat în posesia mărfii cel mai probabil a recomercializat-o; reprezentantul părţii vătămate nu a mai găsit marfa livrată pentru a-şi recupera prejudiciul, a constatat că, la scurt timp de la momentul livrării mărfurilor, bunurile societăţii SC C.O. SRL şi angajaţii acestei societăţi nu au fost de găsit la locul unde cunoştea că aceştia îşi desfăşoară activitatea.
În ceea ce priveşte fapta comisă în dauna SC L.T. SRL. S-a reţinut că preţul de achiziţie al centralelor termice de la SC L.T. SRL, de aproximativ 500.000 RON, diferă de cel de vânzare al acestora către SC E.F. SRL. De altfel, chiar reprezentanţii SC E.F. SRL au declarat că li s-a părut o afacere bună achiziţionarea de centrale de la inculpat, în condiţiile în care preţul ofertat era sub cel al pieţei. În opinia instanţei, împrejurarea că parte din contract a fost onorată de inculpând M.M. nu denotă faptul că acesta ar fi avut intenţia de a plăti contravaloarea contractului, ci în fapt a intenţionat ca partea vătămată să capete şi mai multă încredere în bonitatea firmei pe care o reprezenta şi astfel să o prejudicieze cu o sumă mult mai mare decât cea achitată, prin achiziţionarea şi a altor bunuri. Mai mult, se constată că reprezentantul societăţii parte vătămată S.G. a susţinut că inculpatul afirma că doreşte achiziţionarea de centrale termice pentru construirea unui bloc, aspect care nu s-a dovedit a fi real, inculpatul - prin apărător - nefăcând dovada faptului că o astfel de construcţie ar exista.
Potrivit raportului de constatare tehnico ştiinţifică din data de 01 iulie 2010 s-a stabilit faptul că un număr de 15 C.E.C.-uri au fost scrise de inculpata J.E.L., iar un număr de trei file C.E.C.: - nu au fost completate de J.E.L.; semnătura depusă pe toate cele 18 file C.E.C. eliberate către SC L.T. SRL aparţine inculpatului M.M..
La dosarul cauzei există foaia de transport din 17 august 2007 aparţinând SC H. SRL Baia Mare, care conţine o comandă efectuată de SC C.O. SRL pentru efectuarea unui transport în loc. Bologna - Italia a unui număr de trei centrale termice, plata transportului în valoare de 850 euro TVA urmând a se face prin filă C.E.C.. Potrivit înscrisului de la dosar urmărire penală persoana care s-a ocupat de livrarea mărfii ar fi fost martorul C.M., inculpatul M.M. fiind cel care a preluat marfa; conform celor susţinute în înscrisul menţionat anterior, transportul efectuat în Italia nu a fost onorat , fila C.E.C. în cuantum de 850 euro fiind refuzată la plată.
Din studiul extraselor de cont bancar ale SC C.O. SRL în perioada de interes pentru prezenta cauză - anul 2007 se constată că societatea comercială administrată de inculpatul M.M. nu a avut rulaje; mai mult, societatea comercială SC C.O. SRL nu avea ca obiect de activitate comercializarea de centrale termice. La data de 16 septembrie 2009 societatea SC C.O. SRL a fost radiată (dosar u.p.) aspect care relevă faptul că singura activitate a societăţii administrată de inculpatul M.M. ar fi fost aceea de obţinere a unor foloase în mod injust din derularea de contracte comerciale.
În ceea ce priveşte faptele reţinute în sarcina inculpatei J.E.L., s-a apreciat că probatoriul administrat a fost insuficient pentru a proba vinovăţia acesteia. împrejurarea că inculpata este persoana care a completat filele C.E.C. care au fost semnate de inculpatul M.M. nu relevă faptul că a existat o înţelegere între cei doi inculpaţi în sensul comiterii infracţiunii de înşelăciune. De asemenea, faptul că inculpata J.E.L. era asociat în cadrul societăţii SC C.O. SRL nu relevă participarea sa la acţiunea de inducere în eroare a părţilor vătămate, nu dovedeşte existenţa unei înţelegeri între ea şi inculpatul M.M. în acest sens, putând exista cel mult un dubiu în acest sens. Astfel, s-a remarcat depoziţia martorului N.G. care a afirmat în cursul urmăririi penale, cu privire la fapta descrisă la pct 1., că la depozitul la care a livrat marfa se mai aflau două persoane „din care una pe nume J.E.L. care întocmea facturi şi file C.E.C. la ordinul administratorului" (dosar u.p). Această depoziţie nu face dovada intenţiei inculpatei în sensul de a-l ajuta pe inculpatul M.M. la comiterea infracţiunii de înşelăciune, ci dovedeşte că inculpata era un angajat la societatea al cărei administrator era M.M. Chiar dacă inculpata J.E.L. era asociat în SC C.O. SRL, acest aspect nu relevă faptul că ea cunoştea modul în care erau încheiate tranzacţiile sau contractele de către administrator. Alte probe privind intenţia inculpatei de a înşela societatea parte vătămată nu există în cuprinsul materialului probatoriu. De asemenea, împrejurarea că inculpata este cea care a completat fila C.E.C. nu denotă faptul că aceasta a cunoscut intenţiile inculpatului M.M., câtă vreme tot probatoriul dovedeşte faptul că această inculpată lucra în cadrul societăţii la fel ca şi martorul C.M.
Cu privire la fapta de la pct. 2, s-a apreciat că nu există nici în acest caz probe suficiente care să dovedească intenţia inculpatei J.E.L. de a induce în eroare reprezentanţii societăţii parte vătămată. Astfel, potrivit depoziţiei martorului C.M. care s-a ocupat la rândul său de livrarea mărfurilor achiziţionate de societatea inculpatului M.M., inculpata J.E.L. se deplasa împreună cu el pentru a comercializa centrale termice achiziţionate de SC C.O. SRL. Martorul C.M. afirmă că cei doi inculpaţi ar fi soţi şi soţie, aspect care însă nu este dovedit de datele speţei; este posibil ca între cei doi inculpaţi să fi existat o relaţie apropiată , asemănătoare relaţiilor de familie, însă acest fapt nu se confirmă. În acest sens este şi înscrisul depus la dosar de apărare - carte de identitate emisă pe numele inculpatei de autorităţile italiene (dosar instanţă). Martorul C.M. susţine însă că atât el cât şi inculpata J.E.L. au fost trimişi la SC L.T. SRL de către inculpatul M.M.. împrejurarea că inculpata J.E.L. era cea care completa filele C.E.C. este confirmat de martorul C.M., însă acest aspect nu dovedeşte faptul că inculpata avea intenţia de a înşela partea vătămată, că ar fi cunoscut intenţia inculpatului M.M. sau modalitatea în care acesta negocia contractul. Nici o probă administrată în cauză nu relevă faptul că inculpata J.E.L. cunoştea înţelegerile existente între inculpatul M.M. şi reprezentanţii părţilor vătămate, discuţiile care se purtau cu aceste ocazii şi nici unul dintre reprezentanţii părţilor vătămate nu confirmă vreo discuţie purtată cu inculpata J.E.L. Referitor la depoziţia martorului L.M., instanţa reţine următoarele: societatea al cărei angajat era martorul a cumpărat produsele de la societatea SC C.O. SRL, această societate fiind reprezentată, în opinia sa, atât de inculpata J.E.L. cât şi de martorul C.M.; negocierile referitoare la comercializarea produselor s-au purtat însă cu un bărbat (dosar u.p) , iar împrejurarea că inculpata este cea care a completat filele C.E.C. pentru inculpatul M.M. nu denotă cu certitudine că acesta era „persoana de decizie în cadrul societăţii" SC C.O. SRL sau că ar fi cunoscut intenţia inculpatului M.M.. Intenţia inculpatei de a induce în eroare părţile vătămate nu rezultă nici din depoziţia părţii vătămate - dosar u.p - potrivit căreia inculpatul ar fi comunicat că "soţia sa va veni în ţară să aducă banii". Chiar dacă inculpata avea specimen de semnătură în bancă pentru SC C.O. SRL, acest aspect, deşi constituie un indiciu, este irelevant în probarea intenţiei inculpatei în acţiunea de inducere în eroare a părţilor vătămate sau a existenţei unei înţelegeri în acest sens a acesteia cu inculpatul M.M.
Prin urmare, instanţa de fond a apreciat că nu se poate reţine că inculpata J.E.L. a semnat filele C.E.C. datorită unei înţelegeri cu inculpatul M.M., că aceasta avea cunoştinţă - altfel decât în calitate de angajat al societăţii - de înţelegerile frauduloase realizate de administratorul acestei societăţi cu reprezentanţii părţilor vătămate. împrejurarea că între inculpaţi ar fi existat (sau există) o relaţie apropiată nu presupune în mod automat că aceste două persoane s-au sprijinit în vederea comiterii de infracţiuni, că una ar fi cunoscut intenţiile frauduloase ale celeilalte şi că dacă le-ar fi cunoscut ar fi fost de acord cu acestea.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi inculpatul M.M.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei inculpatului M.M., al soluţiei de achitare a inculpatei J.E.L. şi al omiterii dispoziţiei în sensul comunicării sentinţei către Oficiul Registrului Comerţului. În dezvoltarea motivelor de apel, s-a arătat că în raport de circumstanţele reale ale săvârşirii faptelor, este nejustificată reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţelor atenuante judiciare, prevăzute de 74, 76 C. pen. Inculpatul nu a depus diligentă şi nu a achitat nici măcar în parte prejudiciul, iar parte din marfa obţinută prin manopere frauduloase a livrat-o în Italia, înainte ca prima filă C.E.C. să intre la plată, fapt ce a făcut imposibilă identificarea şi recuperarea acesteia. În ceea ce priveşte soluţia de achitare a inculpatei J.E.L., s-a arătat că este neîntemeiată, declaraţiile martorilor N.G. şi L.M. relevând faptul că inculpata a cunoscut activitatea infracţională a asociatului ei.
Apelantul-inculpat M.M. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât a fost încălcat dreptul la apărare în condiţiile în care a fost reprezentat la judecarea cauzei în primă instanţă de către acelaşi apărător pe care l-a avut şi inculpata J.E.L., iar cei doi inculpaţi au interese contrare. În subsidiar, a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei, iar în urma rejudecării, schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu din infracţiunea de înşelăciune, în infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934. S-a susţinut că inculpatul nu a fost de rea credinţă, la momentul predării bunurilor achitând 20% din valoarea acestora, existând o înţelegere a părţilor cu privire la plata ulterioară a sumelor rezultate din tranzacţiile comerciale. Se mai arată că probele administrate relevă o simplă nerespectare a obligaţiilor contractuale asumate de părţi, şi nu o inducere în eroare. În apel, inculpatul a depus o serie de înscrisuri (dosar CABV): factura fiscală din 17 iulie 2007, scrisoare de bonitate, din 18 iulie 2007, factura din 26 mai 2007 exstras de cont pentru perioada 01 ianuarie 2007-29 ianuarie 2007, foaie de vărsământ din 12 ianuarie 2007, factura fiscală din 30 ianuarie 2007, raport de gestiune SC C.O. SRL Braşov, din 31 iulie 2007. Totodată, în apel a fost audiat inculpatul, care a lipsit în cursul judecării cauzei în primă instanţă şi astfel nu a putut fi ascultat (dosar CABV). Inculpatul a declarat că atât parchetul achiziţionat de la SC P.I. SRL, cât şi centralele termice achiziţionate de la SC L.T. SRL au fost vândute unor societăţi din Italia, care nu au făcut plata preţului, astfel că SC C.O. SRL s-a aflat în imposibilitate de a plăti preţul la data stabilită prin fila C.E.C.. Inculpatul a mai declarat la acel moment societatea sa trebuia să primească suma de 350.000 euro de la o societate din Italia, în baza a trei contracte de consultanţă şi de vânzare a unor bunuri, încheiate cu aceasta. De asemenea, a declarat că nu a avut intenţia de a înşela părţile civile şi intenţionează să achite debitele faţă de acestea.
Prin decizia penală nr. 74 A din 27 iunie 2012, Curtea de Apel Braşov, secţia penală, a dispus următoarele:
- a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov împotriva sentinţei penale, pe care a desfiinţat-o numai sub aspectul neaplicării dispoziţiei prevăzute de art. 7 din Legea nr. 26/1990 şi, rejudecând în aceste limite, în baza art. 7 din Legea nr. 26/1990, a dispus comunicarea la oficiul registrului comerţului a unei copii a sentinţei de condamnare, după rămânerea definitivă a acesteia.
- a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul M.M. împotriva aceleiaşi sentinţe.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa de prim control judiciar a reţinut următoarele:
S-a apreciat că prima instanţă a stabilit în mod corect situaţia de fapt, în deplină concordanţă cu mijloacele de probă administrate în cauză. Din declaraţia martorului C.V., reprezentant al părţii civile SC P.I. SRL, rezultă faptul că inculpatul, cu ocazia negocierilor purtate referitor la livrarea cantităţii de 500 m2 de parchet, i-a dat acestuia asigurări că dispune de bani în contul societăţii, iar fila C.E.C. (dosar u.p.), în valoare de 46.800 RON, emisă pentru plata contravalorii mărfii livrate la data de 17 iulie 2007 şi nu drept garanţie, va fi achitată la data de 19 august 2007. Ulterior, inculpaml nu a mai răspuns la telefon, (dosar u.p; dosar tribunal). Martorul N.G., agent vânzări la SC P.I. SRL, care a livrat parchetai şi a primit fila C.E.C. de la inculpat, a confirmat declaraţia martorului C.V., declarând că la data livrării parchetului, 17 iulie 2007, inculpatul M.M., care a semnat şi ştampilat personal fila C.E.C., completată de inculpata J.E.L., conform dispoziţiei inculpatului, i-a dat asigurări că la data de 17 august 2007 fila C.E.C. va fi decontată (dosar u.p.; dosar CABV). Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din data de 01 iulie 2010 a evidenţiat faptul că scrisul de la toate rubricile file C.E.C. a fost executat de inculpata J.E.L., iar semnatara aparţine inculpatului M.M.. Conform extraselor de cont bancare, la data negocierilor contractuale cu partea vătămată SC P.I. SRL şi a emiterii filei C.E.C. în valoare de 46.800 RON, în contul SC C.O. SRL nu exista provizia necesară pentru acoperirea sa, aspect cunoscut de inculpatul M.M., care a produs astfel o pagubă considerabilă părţii vătămate. Relevant sub aspectul conduitei inculpatului este şi faptul că acesta a evitat, după producerea pagubei, orice contact cu partea vătămată, precum şi împrejurarea că a recomercializat marfa livrată de către aceasta din urmă, nemaifiind posibilă recuperarea sa. Inculpatul a invocat blocajul financiar în care a intrat din cauza faptului că societatea din Italia căreia i-a revândut parchetul nu a plătit, însă acest aspect nu este de natură a înlătura atitudinea subiectivă a inculpatului la momentul negocierii contractului cu partea vătămată şi al emiteri filei C.E.C., când ştia că nu are disponibil în cont şi, cu toate acestea, a dat asigurări reprezentanţilor părţii vătămate, că plata se va efectua fără probleme cu fila C.E.C. emisă.
În aceeaşi perioadă, inculpatul a purtat discuţii cu reprezentantul SC L.T. SRL Braşov referitor la achiziţionarea de centrale termice, încheindu-se contractul de vânzare cumpărare din 01 iulie 2007, valabil până în 1 august 2007, având ca obiect centrale termice, în valoare de 500.000 RON, solicitate de inculpat întrucât construia un bloc. Înţelegerea părţilor a fost în sensul că plata se va efectua prin intermediul filelor C.E.C., iar vânzarea se va face în tranşe, pentru prima tranşa, inculpatul plătind suma de 110.000 RON. începând din data de 2 iulie 2007 s-au livrat către SC C.O. SRL centrale termice pentru plata cărora s-au emis 18 file C.E.C. post datate la 30 de zile, care însă nu au fost achitate de către inculpat, deşi acesta a revândut centralele termice către SC E.F. SRL sub preţul pieţei, neachitând însă vreo sumă părţii vătămate. Din declaraţiile martorului C.M. (dosar u.p) rezultă că acesta s-a ocupat pentru SC C.O. SRL, la care era angajat, de livrarea centralelor termice, fiind trimis împreună cu inculpata J.E.L., de către inculpatul M.M., la SC L.T. SRL, efectuând 9 transporturi, inculpata J.E.L. semnând facturile fiscale şi achitând marfa prin file C.E.C., semnate de inculpatul M.M.. Martorul a mai declarat ca revânzarea centralelor a fost negociată de către inculpatul M.M., iar inculpata J.E.L. întocmea actele fiscale.
Din declaraţiile martorului L.M. (dosar u.p.; dosar CABV), rezultă faptul că marfa livrată de către inculpaţii M.M. şi J.E.L. a fost achitată cu file C.E.C.. Martorul S.G., reprezentantul părţii vătămate SC L.T. SRL (dosar u.p.; dosar instanţă) a declarat că inculpaţii nu l-au spus că vor întârzia cu plata centralelor livrate sau că nu exista disponibil în cont, însă a evitat să discute cu acesta despre achitarea mărfii. Într-adevăr, inculpatul a plătit iniţial suma de 110.000 curo pentru o parte din centralele achiziţionate însă la începutul anului 2007, câştigând astfel încrederea reprezentantului părţii vătămate, care a fost astfel de acord să livreze marfa în continuare şi să accepte ca mijloc de plata cele 19 file cele, refuzate ulterior la plata pentru lipsa disponibilului în cont, chiar în situaţia în care inculpatul M.M. a revândut marfa achiziţionată foarte repede, sub preţul pieţei. înscrisurile aflate la dosarul cauzei relevă faptul că SC C.O. SRL nu avea ca obiect de activitate comercializarea centralelor termice, iar la scurtă vreme după introducerea filelor C.E.C. în bancă, spre decontare, reprezentanţii părţii vătămate SC L.T. SRL nu au mai găsit angajaţii SC C.O. SRL la locul unde îşi desfăşurau activitatea, iar la data de 16 septembrie 2009, societatea a fost radiată.
În opinia instanţei de prim control judiciar, înscrisurile depuse de inculpat în apel nu dovedesc faptul că ar fi avut la momentul negocierii contractelor cu părţile vătămate sau al emiterii filelor C.E.C. disponibil în cont, acestea oferind date fie despre prima parte a anului 2007, fie despre relaţia cu alte societăţi comerciale, fără relevanţă sub aspectul faptei săvârşită de inculpat. Împrejurarea că inculpatul avusese relaţii comerciale şi cu alte societăţi comerciale, care nu îi plătiseră nu îl îndreptăţeau pe acesta să continue relaţiile comerciale cu alte societăţi, în contextul în care nu le-a comunicat acestora dificultăţile financiare intervenite.
Astfel, a reţinut şi instanţa de apel că mijloacele de probă administrate în cauză dovedesc intenţia inculpatului de a induce în eroare părţile vătămate SC P.I. SRL şi SC L.T. SRL, cu ocazia încheierii şi derulării contractelor de vânzare-cumpărare, emiţând file C.E.C. ca mijloace de plată pentru mărfurile achiziţionate, ştiind că pentru acoperirea acestora nu exista disponibil în conturile societăţii, urmărind astfel să obţină pentru sine un folos material injust şi prejudiciind părţile vătămate cu suma de 477.654 RON. În mod întemeiat a apreciat prima instanţă că această faptă întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen.
În ceea ce priveşte acuzaţiile aduse inculpatei J.E.L. cu privire la comiterea aceleiaşi infracţiuni, în forma complicităţii, instanţa de apel, în acord cu prima instanţă, a apreciat că mijloacele de probă aclministrate nu au dovedit existenţa unei înţelegeri între cei doi inculpaţi în sensul comiterii infracţiunii, iar statutul de asociat al inculpatei în cadrul SC C.O. SRL, nu constituie o dovadă în acest sens. Din declaraţiile reprezentanţilor părţilor vătămate negocierile s-au purtat la inculpatul M.M., iar inculpata J.E.L. lucra alături de ceilalţi angajaţi în societatea comercială, punând în executare deciziile inculpatului. Drept urmare, s-a apreciat că în mod corect prima instanţă a stabilit că nu este dovedită vinovăţia inculpatei şi a dispus achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Referitor la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului M.M., instanţa de apel a apreciat că prima instanţă a aplicat in mod judicios criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinând cont de natura şi gravitatea faptei comise, de împrejurările comiterii acesteia şi de modalitatea în care a acţionat inculpatului, precum şi de valoarea mare a prejudiciilor produse celor două părţi vătămate. împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale, că a declarat că este de acord cu achitarea prejudiciului, precum şi perioada de timp scursă de la data comiterii faptei in mod întemeiat au fost reţinute drept circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului, conform art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. Astfel, s-a concluzionat că pedeapsa principală de 6 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) şi lit. c) C. pen., sunt de natură a asigura reeducarea inculpatului şi realizarea scopului preventiv al pedepsei, apreciindu-se că nu se impune nici reducerea, nici majorarea pedepsei, ambele operaţiuni, într-un sens sau altul, conducând la aplicarea unei pedepse neadecvată cu scopul acesteia.
În final, s-a arătat că prima instanţă a soluţionat în mod judicios şi acţiunea civilă alăturată acţrunn penale, inculpatul fiind obligat la plata despăgubirilor civile către părţile civile, despăgubiri cu a căror achitare a fost de acord.
Împotriva ambelor hotărâri, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi inculpatul M.M. au declarat recurs, motivele şi cârtirile de casare fiind menţionate În încheierea de dezbateri şi amânarea pronunţării deciziei.
I) în motivele scrise de recurs ale Ministerului Public, expuse în cursul dezbaterilor, hotărârile au fost criticate sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei aplicate inculpatului M.M. şi, respectiv, sub aspectul greşitei achitări a inculpatei J.E.L., arătându-se următoarele;
Hotărârile recurate sunt netemeinice în ceea ce priveşte reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului M.M., circumstanţe care au permis coborârea pedepsei sub minimul special. Astfel, instanţa de fond a reţinut ca şi circumstanţe în favoarea inculpatului M.M. următoarele: este la primul impact cu legea penală, are cunoştinţă de proces prin apărătorul său ales, este de acord să despăgubească părţile civile iar de la data săvârşirii faptei şi până în prezent a trecut o perioada lungă de timp, aproximativ 5 ani, inculpatul neprezentându-se la judecarea în fond a cauzei, acesta fiind trimis în judecată în lipsă. S-a subliniat în motivele de recurs că inculpatul M.M. s-a prezentat în faţa instanţei de apel, iar cu ocazia audierii a avut o poziţie procesuală nescrisă, nerecunoscând faptele comise. Având în vedere împrejurările şi modalitatea în care a acţionat inculpatul, respectiv a achiziţionat mărfuri de la cele doua părţi vătămate în baza unor convenit încheiate cu acestea precizând că plata se va face cu file C.E.C., postdatate, care fiind introduse la plată au fost refuzate pe motivul lipsei disponibilului bancar în cont, client aflat în interdicţie bancară, fapte care s-au derulat într-o perioadă scurtă de timp, iar în ceea ce priveşte marfa achiziţionată de la SC L.T. SRL, din probele administrate în cauză rezultă că acesta cu ajutorul inculpatei J.E.L., a comercializat centralele termice astfel obţinute către SC E.F. SRL, sub preţul de achiziţie, cu banii obţinuţi, nealimentând contul bancar; relevant este şi prejudiciul final care a fost cauzat celor două societăţi, respectiv suma de 477.654 RON, din care inculpatul nici până în prezent, chiar dacă au trecut 5 ani de la săvârşirea faptei, nu a despăgubit părţile civile, societăţi care datorită acestor fapte comise de inculpat au intrat în insolvenţă; relevant este şi faptul că societatea administrată de inculpat nu avea ca obiect de activitate comerţul cu centrale termice (produse care au fost achiziţionate de la SC L.T. SRL) respectiv parchet (produse achiziţionate de la SC P.I. SRL).
Faţă de aceste aspecte, s-a susţinut că în favoarea inculpatului, chiar dacă este infractor primai, nu se justifică a fi reţinute circumstanţe atenuante care să permită coborârea pedepsei sub minimul ei special.
Cu privire la soluţia de achitare a inculpatei J.E.L., s-a menţionat în motivele scrise de recurs ale Ministerului Public că în mod greşit ambele instanţe au reţinut că nu s-a făcut dovada, pe baza probelor existente la dosarul cauzei, a unei înţelegeri între cei doi inculpaţi, în sensul completării filelor C.E.C. de către aceasta şi ajutorul dat inculpatului M.M., atâta timp cât în cadrul societăţii îşi mai desfăşurau activitatea şi alte persoane.
Or, în opinia acuzării, dm probatoriul administrat în cauză rezultă cu certitudine că inculpatul M.M. avea calitatea de administrator al SC C.O. SRL, iar inculpata J.E.L. avea calitatea de asociat al acestei societăţi. Din înscrisul existent la d.u.p. rezultă că ambii inculpaţi aveau specimen de semnătură în bancă, respectiv la Banca R., aceştia solicitând deschiderea de cont în data de 23 mai 2007, adică cu puţin timp înainte de deiularea relaţiilor comerciale cu cele două societăţi, respectiv SC P.I. SRL şi SC L.T. SRL (prima filă C.E.C. a fost emisă la data de 17 iulie 2007, iar toată activitatea infracţională desfăşurându-se în cursul lunii iulie 2007). Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică efectuat în cursul urmăririi penale rezultă că inculpata J.E.L. a completat un număr de 15 file C.E.C., toate cele 18 file fiind semnate de către inculpat. Relevant este şi faptul că pe fiecare dintre facturile care s-au emis în vederea achiziţionării mărfurilor s-a menţionat numele delegatului J.E.L., iar ca şi modalitate de plată file C.E.C.. Din declaraţia martorului C.M. rezultă că împreună cu inculpata J.E.L. s-a ocupat de transportul centralelor, iar inculpata era cea care a semnat facturile fiscale şi tot aceasta a predat filele C.E.C., completate personal şi semnate de inculpatul M.M.. Din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că inculpata J.E.L. s-a ocupat efectiv de vânzarea unui număr de 60 centrale termice către SC E.F. SRL, avizele de însoţire a mărfii fiind completate de aceasta, iar pe 6 facturi fiscale a fost trecut numele acesteia; conform declaraţiei martorului L.M., reprezentantul SC E.F. SRL, rezultă că convingerea sa a fost că reprezentantul legal „al firmei era doamna care întocmea facturile"; acesta a precizat că a achitat întreaga marfă prin numerar sau ordin de plată. Comparând preţul de achiziţie al centralelor termice de la SC L.T. SRL, respectiv 269.995 RON cu cel de vânzare către SC E.F. SRL, respectiv 117.599 RON rezultă o diferenţă de 152.396 RON, ceea ce denotă că centralele termice au fost vândute la aproximativ jumătate din preţul de achiziţie, elemente care demonstrează tocmai intenţia de inducere în eroare a reprezentanţilor SC L.T. SRL, centralele termice fiind comercializate imediat după achiziţionare, la un preţ mult inferior, şi cu toate că s-a obţinut suma de bani solicitată, nu a fost alimentat contul bancar. Din procesul verbal existent la dosar rezultă că reprezentantul părţii vătămate SC L.T. SRL, numitul S.G. i-a recunoscut pe ambii inculpaţi ca fiind cei cu care a derulat relaţia comercială. Din extrasele de cont bancar ale SC C.O. SRL rezultă că atât la data emiterii filelor C.E.C. cat şi ulterior, la data depunerii acestora în bancă, soldul era zero, de asemenea, verificându-se activitatea contului SC C.O. SRL între anii 2007 - 2010, rezultă că nu s-a efectuat nicio operaţiune, soldul fiind de asemenea zero. Din obiectul de activitate al SC C.O. SRL rezultă că printre actele de comerţ pe care le putea desfăşura legal această societate nu se regăseşte comerţul cu centrale termice sau parchet.
În consecinţă, în opinia acuzării, faţă de toate aceste aspecte, ţinând cont şi de relaţia apropiată dintre cei doi inculpaţi nu se poate reţine că inculpata J.E.L. nu avea cunoştinţă de activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul M.M., atâta timp cât ea s-a ocupat, în fapt, de administrarea societăţii, în acest sens completând instrumentele de plată (C.E.C.-urile) s-a implicat în cele două relaţii comerciale desfăşurate cu SC L.T. SRL şi SC P.I. SRL, facturile fiscale erau întocmite pe numele acesteia şi a participat la vinderea centralelor termice, vânzare care s-a făcut mult sub preţul de achiziţie. Relevant este şi faptul că în cadrul societăţii inculpata avea calitatea de asociat şi avea şi specimen de semnătură în bancă.
Criticile expuse în motivele de recurs ale Pachetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov sunt neîntemeiate pentru următoarele motive:
Soluţia de achitare a inculpatei J.E.L. dispusă de instanţa de fond, şi menţinută de instanţa de apel, nu este consecinţa unei grave erori în stabilirea faptelor şi împrejurărilor care formează obiectul judecăţii. Ceea ce a condus instanţele anterioare la această soluţie este lipsa unor probe certe care să dovedească, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpata J.E.L. ar fi cunoscut intenţiile frauduloase ale coinculpatului M.M. în legătură cu încheierea celor două contracte comerciale, şi cu neplata mărfurilor achiziţionate ca urmare a emiterii C.E.C.-urilor fără acoperire şi, pe cale de consecinţă, existenţa unei legături subiective cu acesta (înţelegerea frauduloasă între cei doi inculpaţi), ambele fiind necesare pentru reţinerea complicităţii la infracţiunea de înşelăciune. Or, în aceste condiţii, a fost corect făcută aplicarea regulii „in dubio pro reo" ca o firească consecinţă a prezumţiei de nevinovăţie. Numai statutul de asociat al inculpatei J.E.L. în cadrul SC C.O. SRL, completarea unor acte şi a rubricilor C.E.C.-urilor, din dispoziţia inculpatului M.M. care, ulterior, le semna, ca şi faptul că era menţionată ca „delegat" al firmei şi că s-a ocupat de vânzarea a 60 de centrale termice, nu reprezintă dovezi suficiente în acest sens. Orice faptă, şi mai ales o faptă prevăzută de legea penală, presupune existenţa unui „mobil"; presupusa relaţie apropiată dintre cei doi coinculpaţi nu este suficientă pentru a justifica, în lipsa altor probe certe, existenţa unui „mobil infracţional" al inculpatei (J.E.L..
Neîntemeiată este şi critica din motivele de recurs ale procurorului referitoare la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului M.M. pentru următoarele motive:
Se pot aprecia ca juste argumentele ambelor instanţe pentru individualizarea pedepsei (in sensul că inculpatul nu are antecedente penale, că şi-a declarat acordul - de principiu - să despăgubească părţile civile, ceea ce, implicit, constituie şi o recunoaştere a faptelor săvârşite, în materialitatea lor, şi că a trecut o lungă perioadă de timp de la data comiterii faptelor), toate acestea având drept consecinţă juridică aplicarea unei pedepse de 6 ani închisoare, sub minimul special al textului incriminator al faptei (10 ani închisoare).
II) în motivele scrise de recurs, expuse cu ocazia dezbaterilor, dar şi în completarea acestora anterior pronunţării deciziei, avocatul ales al inculpatului M.M. a criticat hotărârile atacate pentru următoarele motive:
1. motivul de recurs bazat pe dispoziţiile art. 385 pct. 10 C. proc. pen:
S-a arătat că, în apel, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de înşelăciune în infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, iar instanţa de apel, în mod nelegal, nu s-a pronunţat asupra cererii, dispozitivul deciziei atacate necuprinzând nicio menţiune în acest sens.
Condiţiile cazului de casare invocat nu sunt îndeplinite având în vedere următoarele:
Este adevărat că, în apel, avocatul a susţinut că este greşită încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, însă acest fapt nu a constituit decât o critică a sentinţei atacate cu privire la încadrarea juridică a faptelor.
Instanţa de apel, în mod legal şi temeinic, nu a examinat-o ca o cerere distinctă, ci ca o critică a sentinţei, ca o parte a argumentelor apărării cu privire la netemeinicia şi nelegalitatea hotărârii atacate.
În consecinţă, instanţa de apel nu avea obligaţia procedurală de a consemna distinct, în dispozitivul deciziei, „soluţia" cu privire la critica apărării referitoare la încadrarea juridică a faptei, cu atât mai mult cu cât nu a modificat, în esenţă, soluţia instanţei de fond.
Or, cu privire la această situaţie juridică sunt incidente dispoziţiile art. 383 C. proc. pen. referitoare la conţinutul „dispozitivului" deciziei.
Curtea de apel s-a conformat dispoziţiilor art. 378 alin. (3) C. proc. pen., a examinat şi a soluţionat argumentat, legal şi temeinic, motivul de apel al apărării referitor la „greşita încadrare juridică a faptei" (decizia atacată).
2. motivul de recurs bazat pe dispoziţiile art. 385 pct. 17 C. proc. pen:
S-a solicitat şi în recurs, ca o critică a hotărârilor atacate, schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, cu motivarea că inculpatul nu a fost de rea-credinţă la momentul predării bunurilor. Mai mult, a susţinut că a achitat 20% din valoarea acestor mărfuri iar între părţi a existat o înţelegere cu privire la plata ulterioară a sumelor rezultate din tranzacţiile comerciale. În final, s-a susţinut că din nicio probă administrată nu rezultă faptul că ar fi avut intenţia de inducere în eroare a părţilor vătămate.
Condiţiile cazului de casare invocat nu sunt îndeplinite având în vedere următoarele: Jurisprudenţa, de-a lungul timpului, a stabilit unele criterii pe baza cărora se poate reţine elementul subiectiv cazul infracţiunii de înşelăciune prevăzută în art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), printre care existenţa unor înţelegeri referitoare la modalitatea de plată sau cunoaşterea, la data încheierii contractelor, a faptului că inculpatul nu poate plăti sumele datorate, cunoaşterea de către inculpat a lipsei disponibilului la momentul emiterii C.E.C.-urilor şi la condiţiile în care le-a emis, conduita persoanei acuzate în legătură cu alte contracte sau C.E.C.-uri, anterior datei faptelor din actul de sesizare, măsurile luate pentru respectarea clauzelor contractuale sau pentru efectuarea plăţii, coerenţa măsurilor cu scopul urmărit, atitudinea faţă de respectarea normelor care guvernează domeniul în speţă, rulajul mărfurilor sau al încasărilor, precum şi caracterul diferit sau consecvent al conduitei persoanei acuzate faţă de faptele din cauza dedusă judecăţii, alături de elementele determinante pentru încheierea contractului, cunoaşterea de către părţile contractante a modului în care se va desfăşura contractul, a momentului şi a modulul în care se va face plata, existenţa unor împrejurări imprevizibile, emiterea de C.E.C.-uri după interdicţia bancară etc.
Verificând cele două hotărâri atacate, Înalta Curte constată că ambele instanţe au examinat faptele pentru care inculpatul a fost trirnis în judecată prin prisma acestor criterii care sunt de natură a releva intenţia frauduloasă cu care a acţionat acesta (astfel, aşa cum s-a menţionat în cele două hotărâri atacate: faptele au fost săvârşite în aceeaşi lună; a existat o lipsă totală a disponibilului în cont; inculpatul a asigurat - de fiecare dată - pe reprezentanţii celor 2 societăţi păgubite de bonitatea firmei sale; a vândut centralele termice la scurt timp de la recepţia acestora, la preţuri sub cele ale pieţei; a afirmat nereal că centralele termice îi sunt necesare deoarece se ocupă de construirea unui bloc; este relevant şi comportamentul inculpatului ulterior emiterii C.E.C.-urilor şi recepţiei mărfurilor faţă de reprezentanţii celor două societăţi păgubite; dispunerea - ca mod de acţiune ce sugerează o ulterioară apărare favorabilă - ca inculpata J.E.L. să completeze actele şi C.E.C.-urile, el fiind cel care doar semna; de asemenea, aşa cum corect s-a menţionat de ambele instanţe, plata unui avans - relativ redus în comparaţie cu preţul total al produselor achiziţionate - a fost doar o modalitate de câştigare a încrederii cocontractantului).
În consecinţă, critica recurentului-inculpat cu privire la încadrarea juridică a faptelor în infracţiunea prevăzută de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), iar nu în cea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, este neîntemeiată.
3. motivul de recurs bazat pe dispoziţiile art. 385 pct. 14 C. proc. pen:
S-a solicitat ca la stabilirea cuantumului pedepsei aplicată să se reţină circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului şi, printr-o nouă individualizare a pedepsei, să se reducă cuantumul acesteia sub minimul special, apreciindu-se că s-a aplicat o pedeapsă greşit individualizată în raport de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) De asemenea, s-a arătat că între inculpat şi partea civilă SC L.T. SRL, prin lichidator judiciar, a intervenit la data de 19 martie 2013 o convenţie privind recuperarea debitului în cuantum de 430.854 RON, prin care şi-a luat angajamentul de a achita integral debitul în tranşe lunare până cel târziu la data de 01 mai 2016, până în prezent achitând o primă tranşă de 1.000 euro şi că, ulterior, a convenit cu reprezentantul legal al SC P.I. SRL să acopere întreg debitul cu care figurează restant la societatea acestuia.
Condiţiile cazului de casare invocat nu sunt îndeplinite având în vedere următoarele:
Conform art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. „Hotărârile sunt supuse casării în următoarele cazuri: 14 când s-au aplicat pedepse greşit individualitate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) sau în alte limite decât cele prevăzute de lege".
Potrivit art. 72 din C. pen., care prevede criteriile generale de individualizare, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama: de dispoziţiile părţii generale a C. pen.; de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a C. pen.; de gradul de pericol social al faptei săvârşite; de persoana infractorului; de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În condiţiile conceperii şi săvârşirii faptelor astfel cum arătate în cele două hotărâri atacate - la care se adaugă argumentele referitoare la cuantumul ridicat al prejudiciului cauzat (circa 500.000 de RON, în cea mai mare parte nerecuperat), şi la forma continuată a infracţiunii (care, potrivit art. 42 C. pen., ar fi permis aplicarea unui spor de pedeapsă) - instanţa de fond a stabilit o pedeapsă de 6 ani închisoare, sub minimul special de 10 ani închisoare prevăzut de textul mcriminator al faptei, prin reţinerea în favoarea inculpatului a unor circumstanţe atenuante (art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 74 alin. (2) C. pen.).
În acord cu ambele instanţe, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că pedeapsa de 6 ani închisoare nu numai că este rezultatul corectei aplicări a dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cât - mai ales - este de natură să asigure realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.; totodată, acest cuantum al pedepsei reflectă aplicarea principiului justului echilibru între gravitatea faptei, pe de o parte, şi datele privind făptuitorul, pe de altă parte.
În recurs, apărarea inculpatului a invocat faptul că acesta a încheiat „convenţii" de acoperire a prejudiciului (înscrisuri depuse la dosar) prin care a eşalonat plata sumelor datorate şi că a plătit deja 2 rate de câte 1.000 de euro. În opinia apărării acestea sugerează preocuparea inculpatului pentru soluţionarea laturii civile şi trebuie să aibă ca efect reducerea pedepsei prin reţinerea unor noi circumstanţe atenuante.
Acest argument al apărării este neîntemeiat pentru următoarele motive:
Dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. b) din C. pen. au în vedere aceea „căinţă activă" a inculpatului, mai precis efectivitatea conduitei sale în repararea prejudiciului, dar şi a rezultatului acestei conduite.
Or, în prezenta cauză penală, prejudiciile cauzate sunt de 46.800 RON şi, respectiv, de 430.854 RON, prejudicii cauzate în anul 2007, deci în urmă cu circa 6 ani, sumele plătite până în prezent (2 rate a câte 1.000 euro) fund puţin semnificative în raport cu cuantumul prejudiciului; nu în ultimul rând, se constată că respectivele convenţii (înscrisuri sub semnătură privată, nesupuse unei proceduri notariale care să înlăture orice dubiu cu privire la părţile semnatare şi la conţinutul clauzelor inserate) au ca dată de întocmire anul 2013, deci ulterior pronunţării deciziei instanţei de apel. înscrisurile depuse la dosar nu reflectă îndeplinirea cerinţelor art. 161 alin. (1) C. proc. pen. referitoare la tranzacţie ori la mediere, ambele realizate în condiţiile legii. „Căinţa activă" a inculpatului, sub aspectul acoperirii prejudiciului cauzat, ar fi fost realizabilă în cei 6 ani de la data faptelor, timp suficient să acopere semnificativ, iar nu modic, prejudiciile cauzate societăţilor comerciale.
Faţă de cele arătate, Înalta Curte - în temeiul 38515 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. - va respinge ca nefondate recursurile Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi inculpatului.
Conform art. 192 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare, iar cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului Ministerului Public vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi de inculpatul M.M. împotriva deciziei penale nr. 74/Ap din 27 iunie 2012 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe intimata inculpată J.E.L..
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov rămân în sarcina statului.
Obligă recurentul intimat inculpat la plata sumei de 575 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată J.E.L., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 75 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul interpretului de limbă italiană pentru recurentul intimat inculpat se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 09 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1224/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1038/2013. Penal → |
|---|
