ICCJ. Decizia nr. 1220/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1220/2013
Dosar nr. 650/119/2012
Şedinţa publică din 09 aprilie 2013
Asupra recursului de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr. 35 din 27 iulie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 650/119/2012, Tribunalul Covasna, secţia penală:
1. În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. i)1 C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului B.M. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a recuperării integrale a prejudiciului.
În baza art. 10 alin. (1) teza a III-a din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 91 lit. c) C. pen., a aplicat inculpatului o amendă administrativă în cuantum de 1.000 lei pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005.
În baza art. 2961 alin. (1) lit. c) şi lit. l) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 2961 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003, art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a condamnat inculpatul B.M. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de achiziţionare de alcool etilic şi de distilate de la alţi furnizori decât antrepozitarii autorizaţi pentru producţie sau importatorii autorizaţi pentru astfel de produse, respectiv deţinere în afara antrepozitului fiscal şi comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limita a 10.000 ţigarete.
În baza art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006, art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a), art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului B.M. pedeapsa cea mai grea de 10 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Ca efect al reţinerii de circumstanţe atenuante şi a limitelor de pedeapsă reduse, având în vedere prevederile art. 76 alin. (3) şi art. 65 C. pen., a înlăturat pedeapsa complementară.
În baza art. 81 alin. (2) raportat la art. 81 alin. (1) C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani şi 10 luni.
În baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.
2. În baza art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a condamnat inculpata B.M. la o pedeapsă de 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.
A aplicat art. 71-64 alin. (1) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Ca efect al reţinerii de circumstanţe atenuante, având în vedere prevederile art. 76 alin. (3) C. pen., a înlăturat pedeapsa complementară.
În baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a pedepsei, pe un termen de încercare de 2 ani şi 10 luni şi a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 359 C. proc. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.
3. A respins acţiunea civilă formulată de Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov.
A respins cererea formulată de aceeaşi parte civilă privind înfiinţarea măsurilor asigurătorii.
În baza art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen., a dispus confiscarea specială a cantităţii de 840 pachete de ţigarete de la inculpata B.M.
În baza art. 118 lit. f) C. pen., a dispus confiscarea specială de la inculpatul B.M. a cantităţii de 3591 pachete de ţigarete, precum şi a cantităţii de 266 litri alcool de 89%.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin Rechizitoriul nr. 948/P/2010 din 28 februarie 2012, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului B.M. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2961 alin. (1) lit. c) şi lit. l) din Legea nr. 571/2003, art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 şi art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 modificată, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi a inculpatei B.M. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005.
Analizând materialul probator administrat la urmărirea penală şi în cursul cercetării judecătoreşti instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate pe suport digital de la postul telefonic utilizat de B.M. a rezultat că în perioada 06 iulie 2010 - 24 decembrie 2010, acesta a desfăşurat activităţi de deţinere şi comercializare în afara unui antrepozit fiscal, a unor produse accizabile, ţigări şi alcool etilic, fără a fi marcate corespunzător sau cu marcaje false.
În perioada menţionată, inculpatul B.M. a vândut inculpatei B.M., precum şi altor persoane, atât ţigări ce nu aveau aplicate timbre fiscale romaneşti, cât şi alcool etilic.
Din probele administrate a rezultat că inculpatul B.M. a vândut inculpatei B.M. cantitatea totală de 84 cartuşe ţigarete marca W..
Cu prilejul percheziţiei domiciliare şi asupra autoturismului, din 21 decembrie 2010, au fost identificate şi ridicate un număr de 3131 pachete ţigarete, de diferite mărci, de provenienţă extracomunitară, având aplicate timbre cu caractere chirilice, precum şi cantitatea totală de 266 litri băuturi alcoolice, ambalate în peturi de 2 litri şi bidoane de plastic de 20, 22 şi 60 litri, având o concentraţie alcoolică de 89%.
În perioada iulie - decembrie 2010, inculpatul B.M. a comercializat cantitatea totală de 3591 pachete de ţigări de provenienţă extracomunitară.
Prin activităţile sale, inculpatul a produs statului un prejudiciu de 51.157 lei.
Inculpata B.M. a achiziţionat în aceeaşi perioadă cantitatea totală de 840 pachete ţigarete de provenienţă extracomunitară, de la inculpatul B.M., prin fapta sa producând bugetului statului un prejudiciu de 7.102 lei.
Instanţa de fond a reţinut că, în drept, fapta inculpatului B.M., care deşi nu exercita nicio formă legală de comerţ, a deţinut în afara antrepozitului fiscal cantitatea totală de 3591 pachete ţigarete, de diferite mărci, ce nu aveau aplicate timbre fiscale româneşti, fără documente de provenienţă şi pe care le achiziţionase în scopul vânzării, ascunzând astfel sursa impozabilă, peste limita legală de 10.000 ţigarete şi a comercializat, în perioada iulie - decembrie 2010, cantitatea totală de 3591 pachete ţigarete, de provenienţă extracomunitară şi cantitatea de 266 litri alcool etilic, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de evaziune fiscală şi deţinere şi comercializare de produse accizabile, prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 şi art. 296 alin. (1) lit. c) şi lit. l) din Legea nr. 571/2003, modificată prin O.U.G. nr. 54/2010.
Fapta aceluiaşi inculpat constând în comercializarea de ţigarete ce nu aveau aplicate timbre fiscale româneşti, ci din Republica Moldova şi Ucraina, cunoscând că este vorba de mărfuri provenite din contrabandă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006.
Fapta inculpatei B.M., constând în achiziţionarea în perioada iulie - decembrie 2010 a cantităţii totale de 840 pachete ţigarete de provenienţă extracomunitară de la B.M., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005.
Inculpatul B.M. a recunoscut săvârşirea faptelor şi, până la primul termen de judecată, a achitat prejudiciul produs bugetului statului, drept urmare, sub aspectul infracţiunii de evaziune fiscală, instanţa de fond a făcut aplicarea art. 10 din Legea nr. 241/2005.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor, instanţa a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), gradul de pericol social al faptelor, contribuţia fiecăruia la săvârşirea infracţiunilor, precum şi consecinţele faptelor săvârşite.
Instanţa de fond a avut în vedere şi circumstanţele personale ale inculpaţilor, atitudinea procesuală corectă a inculpatului B.M. şi împrejurarea acoperirii prejudiciului, atitudinea procesuală oscilantă a inculpatei B.M. fără o motivaţie rezonabilă, lipsa antecedentelor penale, faptul că inculpaţii sunt integraţi ocupaţional, bucurându-se de apreciere la locurile de muncă şi în colectivitate, precum şi faptul că dispun de resurse individuale şi familiale în vederea schimbării comportamentale.
Cu privire la latura civilă a cauzei penale, constatând că este declanşată executarea silită potrivit Codului de procedură civilă, împrejurare în raport de care nu se mai justifică încă un titlu executoriu, a respins acţiunea civilă, precum şi cererea de instituire a măsurilor executorii.
Împotriva hotărârii primei instanţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna, inculpata B.M. şi partea civila A.N.A.F. - Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna a formulat critici privind greşita individualizare a pedepselor, cu referire la inculpatul B.M. în sensul că acestea nu au fost adaptate întregului complex de trăsături şi împrejurări concrete specific faptelor comise şi, cu privire la ambii inculpaţi, greşita reţinere în favoarea acestora a circumstanţelor atenuante şi, sub aspectul nelegalităţii, omisiunea constatării împrejurării că faţă de inculpatul B.M. a fost luată măsura obligării de a nu părăsi ţara, în perioada 22 decembrie 2010-20 aprilie 2011.
În consecinţă, Parchetul a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea în parte a sentinţei penale şi, rejudecând în fond, pronunţarea unor pedepse cu închisoarea, fără reţinerea circumstanţelor atenuante şi cu aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi.
Inculpata B.M. a criticat sentinţa, pentru nelegalitate, sub aspectul greşitei condamnări a acesteia pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, susţinând că dispoziţiile art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005 nu prevăd limita menţionată de prima instanţa, limita fiind stabilita prin art. 2961 din C. fisc. Totodată, cu referire la ţigaretele achiziţionate pentru consum, în mod greşit a fost obligată la plata sumei reprezentând accize, cu încălcarea principiului de bază al fiscalităţii stabilit prin art. 3 lit. b) din Codul fiscal.
În concluzie, inculpata a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii primei instanţe şi pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice de achitare, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. sau, în subsidiar, raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Partea civilă a susţinut că în mod greşit au fost respinse cererea sa privind instituirea măsurilor asigurătorii, precum şi acţiunea civilă, în condiţiile în care s-a dispus condamnarea inculpaţilor pentru faptele pentru care au fost trimişi în judecată.
Partea civilă a arătat că bunurile, constituind obiectul material al infracţiunii de contrabandă, erau supuse taxelor vamale, întrucât proveneau din afara spaţiului Uniunii Europene.
Potrivit art. 224-225 C. vam. al României, din momentul introducerii ilegale a bunurilor pe teritoriul României s-a născut o datorie vamală.
În acelaşi sens sunt dispoziţiile C. vam. Comunitar, cu referire la art. 30, 37, 38, 40 şi 202, precum şi Regulamentul CEE nr. 2913/1992 din 12 octombrie 1992 al Consiliului.
În mod similar, pentru ambii inculpaţi, prin condamnarea acestora pentru evaziune fiscală şi achiziţionare ilegală de alcool etilic, s-au încălcat dispoziţiile fiscale referitoare la accize.
În concluzie, partea civilă a solicitat admiterea apelului şi, rejudecând în fond, în latura civilă a cauzei penale, obligarea inculpaţilor la plata sumelor cu care aceasta s-a constituit parte civilă, la care se vor adăuga penalităţi de întârziere.
Prin Decizia penală nr. 130/ AP din 11 decembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 650/119/2012, Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de partea civilă, a desfiinţat în parte sentinţa atacată, numai sub aspectul modului de soluţionare a acţiunii civile şi, rejudecând în aceste limite, a obligat inculpatul B.M. să plătească părţii civile suma de 10.443 lei reprezentând dobânzi şi penalităţi accize ţigări, precum şi dobânzile şi majorările de întârziere în cuantum de 0,04%/zi de întârziere, începând cu data scadenţei şi până la data achitării, respectiv 30 martie 2012, pentru taxe vamale, accize în vamă, accize ţigări şi accize alcool. Inculpata B.M. fost obligată să plătească părţii civile suma de 7.102 lei reprezentând accize ţigarete şi accesorii, precum şi dobânzi şi majorări de întârziere de 0,04%/zi de întârziere, începând cu data scadenţei şi până la data achitării efective. În baza art. 11 din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 163 C. proc. pen., a dispus luarea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpaţilor B.M. şi B.M., în vederea reparării prejudiciului de mai sus. Celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate au fost menţinute.
Prin aceeaşi decizie Curtea de Apel Braşov a respins apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna şi inculpata B.M., împotriva aceleaşi sentinţe, ca nefondate.
În motivarea acestei decizii instanţa de apel a constatat că instanţa de fond a reţinut corect starea de fapt, analizând şi coroborând temeinic toate probele administrate în cursul urmăririi penale şi, nemijlocit, prin cercetarea judecătorească desfăşurată în cauză.
Astfel, în mod întemeiat s-a reţinut în sarcina inculpatului B.M. că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 2961 alin. (1) lit. c) şi lit. l) din Legea nr. 571/2003, modificată prin O.U.G. nr. 54/1020, de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 şi de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, modificată, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că, în perioada iulie - decembrie 2010, a deţinut şi comercializat cantitatea totală de 3.591 pachete ţigarete de provenienţă extracomunitară, care nu aveau aplicate timbre fiscale romaneşti, ci din Republica Moldova şi Ucraina, fără documente de provenienţă şi pe care le achiziţionase în scopul revânzării, deţinând totodată şi cantitatea de 266 litri alcool etilic cu concentraţie de 89%.
Cu privire la inculpata B.M. în mod întemeiat s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005, solicitarea acesteia de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la 10 lit. b) sau lit. d) C. proc. pen., nefiind întemeiată, în raport de declaraţiile acesteia de la urmărirea penală şi la judecata în fond a cauzei.
Verificând modul în care au fost individualizate pedepsele, instanţa de apel a constatat că Tribunalul Covasna a realizat o temeinică şi completă evaluare a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), apreciind corect că sunt incidente circumstanţe atenuante.
În fine, neîntemeiat este şi motivul de apel vizând omisiunea de a constata măsura preventivă dispusă în cauză faţă de B.M., întrucât potrivit art. 357 alin. (2) C. proc. pen., dispozitivul trebuie să cuprindă cele hotărâte de instanţă cu privire la măsurile preventive. Or, prin sentinţa pronunţată instanţa de fond nu a dispus asupra măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara, această măsură fiind dispusă în cursul urmăririi şi efectele acesteia încetaseră anterior întocmirii rechizitoriului şi sesizării instanţei de judecată.
În latura civilă a cauzei, din actele aflate la dosarul cauzei nu rezultă că prejudiciul a fost reparat ci, exclusiv, faptul că pentru recuperarea prejudiciului suferit au fost declanşate şi alte proceduri.
În cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 19 - 20 C. proc. pen., iar simpla existenţă a unor titluri executorii nu constituie un impediment în exercitarea acţiunii civile în procesul penal.
Verificând cuantumul prejudiciului solicitat de partea civilă, instanţa de apel a constatat că acesta este de 7.102 lei, reprezentând valoarea accizelor datorate pentru cele 16.800 fire ţigarete.
Întrucât s-a reţinut vinovăţia inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, iar valoarea prejudiciului produs bugetului statului a fost determinată în conformitate cu dispoziţiile art. 177 şi ale Anexei I din Titlul VII al Legii nr. 571/2003, instanţa de apel a constatat că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii delictuale pentru fapta proprie, astfel cum acestea sunt reglementate prin art. 998 -999 C. civ. În consecinţă, reţinând şi dispoziţiile art. 120 şi art. 1201 din O.G. nr. 92/2003, instanţa a admis acţiunea civilă faţă de această inculpată.
Cu privire la inculpatul B.M., instanţa de apel a constatat că în mod greşit s-a reţinut repararea prejudiciului, întrucât a rămas neachitată suma de 10.443 lei reprezentând dobânzi şi penalităţi accize ţigări. Totodată, nu au fost achitate dobânzile şi majorările de întârziere în cuantum de 0,04%/zi de întârziere, aşa încât acţiunea civilă este întemeiată şi faţă de acest inculpat.
În fine, potrivit art. 11 din Legea nr. 241/2005, în cazul în care s-a săvârşit o infracţiune prevăzută de acest act normativ, luarea măsurilor asiguratorii este obligatorie, aşa încât apelul părţii civile este întemeiat şi sub aspectul acestei critici.
Împotriva acestei din urmă hotărâri inculpata B.M. a declarat recurs, întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
Inculpata a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate în cauză şi, rejudecând, pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice de achitare, în principal reţinându-se cazul de împiedicare a punerii în mişcare sau exercitării acţiunii penale, prevăzut de art. 10 lit. b) C. proc. pen., în raport de împrejurarea că fapta acesteia nu intră sub incidenţa legii penale şi, în subsidiar, constatându-se neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii, cu referire la latura subiectivă. Aceasta a lăsat la aprecierea instanţei schimbarea încadrării juridice a faptei.
Examinând hotărârea atacată în raport de cazurile de recurs invocate şi dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată, în baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, următoarele:
În cauză a fost administrat un amplu probatoriu din care a rezultat că inculpata B.M., în perioada 04 octombrie 2010 - 20 decembrie 2010, a achiziţionat de la inculpatul B.M. un număr de 84 cartuşe ţigări marca W., de provenienţă extracomunitară, neavând aplicate timbre fiscale româneşti, ci timbre cu litere chirilice corespunzător provenienţei acestora din Republica Moldova şi Ucraina. Aceste ţigarete, achiziţionate la un preţ mai mic decât preţul celor similare din comerţ, au fost consumate de către inculpată ori înstrăinate altor persoane.
Prin urmare, reţinând că situaţia de fapt a fost corect şi complet stabilită de către prima instanţă, instanţa de apel a pronunţat o decizie nesupusă cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.
La urmărirea penală inculpata a arătat că ţigările nu aveau aplicate timbre româneşti şi că ştia că erau ţigări de contrabandă, acceptând însă să le cumpere pentru că erau mai ieftine, asumându-şi riscul angajării răspunderii juridice pentru încălcarea legii.
Aşadar, constatând că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii şi respingând apelul inculpatei sub aspectul acestei critici, instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală.
Din examinarea hotărârii atacate pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei se constată că fapta reţinută în sarcina inculpatei există, aceasta constituie infracţiune, a fost săvârşită de către B.M. şi nu se constată incidenţa niciunuia dintre cazurile reglementate prin art. 10 C. proc. pen. în care punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale este împiedicată.
Prin urmare, respingând apelul sub aspectul criticilor privind neprevederea faptei în legea penală sau neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii şi menţinând hotărârea de condamnare pronunţată de prima instanţă, instanţa de apel a dat o decizie nesusceptibilă de critică.
Recursul este însă fondat dintr-un alt motiv, cu referire la cel pus din oficiu în discuţia părţilor.
Astfel, desfăşurarea procesului penal cu respectarea regulilor determinate imperativ de legiuitor şi cu asigurarea efectivităţii garanţiilor referitoare la drepturile şi interesele legitime ale părţilor impune, între altele, încadrarea juridică corectă a faptelor.
Prin urmare, este nelegală o hotărâre, în condiţiile în care sunt îndeplinite condiţiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen., însă condamnarea s-a dispus pentru o faptă cu privire la care se constată încadrarea juridică greşită a acesteia.
Sub acest aspect, încadrarea juridică corectă a faptelor priveşte acea operaţiune efectuată de organele de urmărire penala şi instanţa de judecată, prin care se stabileşte concordanţa deplină între fapta săvârşită de inculpat şi norma specială care incriminează acea faptă, desigur şi în raport cu dispoziţiile penale generale aplicabile faptei comise.
În cauză, inculpata B.M. a fost condamnată pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, potrivit căruia constituie infracţiunea de evaziune fiscală „ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile".
„Prin incriminarea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, legiuitorul a căutat să asigure colectarea taxelor şi impozitelor, obiectul juridic fiind astfel reprezentat de „relaţiile sociale referitoare la colectarea taxelor şi impozitelor”.
Prin incriminarea infracţiunii de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006, legiuitorul a căutat să asigure atât colectarea taxelor şi impozitelor, cât şi protejarea frontierei de stat, unde se exercita controlul asupra a tot ce intră sau iese din ţară.
Cu alte cuvinte, infracţiunea de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006, are un obiect juridic complex:
- colectarea taxelor şi impozitelor;
- protejarea frontierei de stat.
La stabilirea acestui obiect juridic complex avem în vedere următoarele:
Potrivit art. 1 lit. l) din O.U.G. nr. 105/2001, privind frontiera de stat a României, prin infracţiune de frontieră se înţelege fapta prevăzută de lege ca infracţiune, săvârşită în scopul trecerii ilegale peste frontiera de stat a persoanelor, mijloacelor de transport, mărfurilor sau altor bunuri.
Potrivit art. 8 alin. (3) din O.U.G. nr. 105/2001, privind frontiera de stat a României, trecerea frontierei de stat de către persoanele fizice se face cu respectarea prevederilor O.U.G. nr. 105/2001, iar potrivit alineatului 4 din acelaşi articol de lege trecerea frontierei de stat a mijloacelor de transport, mărfurilor şi altor bunuri se face cu respectarea legilor ce reglementează regimul vamal.
Potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 86/2006, Codul vamal se aplică schimbului de mărfuri şi bunuri dintre România şi alte ţâri, fără a aduce atingere reglementărilor speciale prevăzute în alte domenii.
Prin urmare, O.U.G. nr. 105/2001 arată foarte clar că infracţiunea de contrabandă este o infracţiune de frontieră întrucât sancţionează trecerea ilegală peste frontiera de stat a mijloacelor de transport, a mărfurilor sau a altor bunuri, însă mai arată că această infracţiune nu este incriminată în O.U.G. nr. 105/2001, ci în legea care reglementează regimul vamal, adică în Legea nr. 86/2006.
Motivul pentru care infracţiunea de contrabandă nu este incriminată în O.U.G. nr. 105/2001, privind frontiera de stat a României, ci în Legea nr. 86/2006, privind Codul vamal, este tocmai acela că, pe lângă protejarea frontierei de stat, prin această incriminare legiuitorul a căutat să asigure şi colectarea taxelor şi impozitelor.
Astfel fiind, putem spune că prin infracţiunea de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006, se protejează inclusiv valorile sociale protejate de infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, respectiv colectarea taxelor şi impozitelor.
De altfel, elementul material al infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, respectiv, ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile, se concretizează în speţa de faţă în sustragerea de la controlul vamal.
Altfel spus, sustragerea de la controlul vamal este o formă de ascundere a bunului sau a sursei impozabile sau taxabile.
Astfel fiind, infracţiunea de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006, apare ca fiind o infracţiune specială faţă de infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005”.
„Drept urmare, la încadrarea juridică a faptelor vom aplica legea specială, care este Legea nr. 86/2006, iar faptele vor fi încadrate ca infracţiune de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006.
De altfel, dacă am reţine un concurs ideal de infracţiuni, ar însemna să pedepsim persoana de două ori pentru aceeaşi faptă.
Astfel, în baza art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006 i-am aplica o pedeapsă care urmăreşte să sancţioneze inclusiv sustragerea de la plata taxelor şi impozitelor, iar în baza art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 i-am aplica o a doua pedeapsă care urmăreşte să sancţioneze tot sustragerea de la plata taxelor şi impozitelor.
Or, acest lucru este inadmisibil”.
Din probele administrate în cauză a rezultat neechivoc că inculpata B.M. a deţinut şi vândut ţigarete, cunoscând că acestea provin din contrabandă.
Prin urmare, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, fapta inculpatei B.M. întrunind elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, aşa încât hotărârea atacată este supusă cazului de casare conceptualizat prin art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.
În consecinţă, pentru aceste considerente, conform art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Curtea va admite recursul declarat de inculpata B.M. împotriva deciziei penale nr. 130/ AP din 11 decembrie 2012 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, va casa în parte decizia atacată şi hotărârea primei instanţe şi, rejudecând:
În baza art. 334 C. proc. pen., va schimba încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatei din infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, în infracţiunea de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006.
În baza art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., va condamna pe inculpată la pedeapsa de 10 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă.
În baza art. 71 C. pen. va interzice inculpatei exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 81 C. pen. va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii, pe un termen de 2 ani şi 10 luni şi, în baza art. 359 C. proc. pen., va atrage atenţia inculpatei B.M. asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., va suspenda şi executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.
Va înlătura obligaţia inculpatei privind plata sumei de 7.102 lei, reprezentând accize ţigări şi accesorii, precum şi dobânzi şi majorări de întârziere de 0,04%/zi de întârziere, precum şi dispoziţia de luare a măsurilor asigurătorii.
Va menţine dispoziţia de confiscare specială a cantităţii de 840 pachete ţigarete de la inculpată sau a echivalentului în bani a acestora.
Celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate vor fi menţinute.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentei, conform dispozitivului, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpata B.M. împotriva deciziei penale nr. 130/ AP din 11 decembrie 2012 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează, în parte, decizia penală atacată şi, în parte, sentinţa penală nr. 35 din 27 iulie 2012 pronunţată de Tribunalul Covasna, secţia penală şi, în rejudecare:
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatei B.M. din infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, în infracţiunea de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006.
În baza art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., condamnă inculpata B.M., fără antecedente penale, la pedeapsa de 10 (zece) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă.
În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatei drepturile prevăzute de 64 alin. (1) lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 81 C. pen. dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani şi 10 luni, stabilit conform art. 82 C. pen.
În baza art. 359 C. proc. pen., atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, suspendă şi executarea pedepsei accesorii.
Înlătură obligarea inculpatei B.M. de la plata către partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov a sumei de 7.102 lei reprezentând accize ţigarete şi accesorii, precum şi dobânzi şi majorări de întârziere de 0,04%/zi de întârziere.
Înlătură dispoziţia de luare a măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatei B.M.
Menţine dispoziţia de confiscare specială a cantităţii de 840 pachete de ţigarete de la inculpata B.M. sau a echivalentului lor în bani.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentei inculpate, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 09 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1217/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1584/2013. Penal → |
|---|
