ICCJ. Decizia nr. 1935/2013. Penal

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1935/2013

Dosar nr.5490/117/2011

Şedinţa publică din 05 iunie 2013

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 192 din 10 mai 2012 a Tribunalului Cluj pronunţată în Dosarul nr. 5490/117/2011 a fost condamnat inculpatul M.M., în temeiul art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la pedeapsa de:

- 6 (şase) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane. În baza art. 53 pct. 2 lit. a) rap. la art. 64 lit. a) şi b, art. 65 alin. (2) şi (3) şi 66 C. pen. a interzis inculpatului drepturile de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei închisorii. În baza art. 71 alin. (1) C. pen. i-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., respectiv drepturile de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat. În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului timpul aretării preventive începând cu data de 09 iunie 2011 şi până la 28 noiembrie 2011. În temeiul art. 357 alin. (2) lit. b) C. proc. pen. a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea Cluj-Napoca luată prin decizia penală nr. 1919/R din 28 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Cluj. În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. a admis în parte acţiunea civilă formulată de părţile civile V.(fostă C.)V. şi I.(fostă B.)N. şi în consecinţă s-a obligat inculpatul să le plătească acestora suma de câte 2.000 euro sau echivalentul în RON la data efectuării plăţii, la cursul Băncii Naţionale a României din data respectivă.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut că inculpatul în cursul anului 2003, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, împreună cu M.M.A., Ie-a racolat prin inducere în eroare pe părţile vătămate majore I.(fostă B.)N. şi V.(fostă C.)V., a procurat documentele necesare transportării acestora în Austria, Ie-a preluat la sosirea în Viena şi Ie-a transportat la barul BX în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituţiei.

Audiat în faza de urmărire penală (dosarul de urmărire penală), ca şi în faţa instanţei de judecată, inculpatul nu a recunoscut învinuirea ce i s-a adus, arătând că, la un moment dat, când prietena sa de la vremea respectivă, numita M.M.A., a venit la Viena, în vizită la inculpat, aceasta i-ar fi spus inculpatului, că a cunoscut pe drum două tinere sărace care ar fi trebuit să fie aşteptate la sosire în de către cineva, lucru ce nu s-a întâmplat, şi întrucât el avea de rezolvat nişte probleme urgente, Ie-a lăsat pe cele două fete şi pe prietena sa într-un centru comercial, iar la întoarcere a constatat că fetele plecaseră, M.M.A. relatându-i că persoana ce trebuia să le aştepte pe acestea a venit şi Ie-a întâlnit, plecând împreună. Mai arată că nici măcar nu ar putea asocia chipul celor două fete pe care Ie-a văzut atunci la Viena cu fizionomia celor două părţi vătămate. Potrivit declaraţiilor date, aflate la dosar, inculpatul M.M. este cetăţean sârb, însă din anul 1993 acesta şi-a stabilit domiciliul în Austria, primind drept de şedere pe teritoriul acestei ţării. Inculpatul este de profesie conducător auto şi începând cu anul 2001 a efectuat curse regulate din Vestul Europei spre ţări ale Europei de Est. În acest an a cunoscut-o şi pe martora M.M.A., în timpul unei astfel de curse, când martora mai sus amintită făcea autostopul, intenţionând să se deplaseze de la Oradea la Cluj-Napoca, unde aceasta locuia. După circa 2-3 luni cei doi au devenit prieteni intimi, văzându-se cam la 2 săptămâni, fie cu ocazia curselor pe care inculpatul le efectua, fiind în trecere prin ţara noastră, fie că martora îl însoţea pe inculpatul pe ruta pe care el se deplasa în cursă, prin ţări ca Serbia, Bulgaria ori Ungaria. Astfel cum rezultă din declaraţiile date de către martora M.M.A., în Dosarul nr. 8299/2004 a Tribunalului Cluj, în care a fost cercetată pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane şi prostituţie (dos. de u.p.), la vremea respectivă martora practica prostituţia, aspect pe care însă,inculpatul nu-l cunoştea. Fără a se cunoaşte exact contextul ce a determinat o asemenea discuţie, la un moment dat, se pare că între inculpat şi martoră s-a discutat despre posibilitatea găsirii unor persoane dornice să lucreze în străinătate. În faţa instanţei de judecată (dosarul instanţei), martora a afirmat că inculpatul i-a spus că ar avea un prieten care poate oferi locuri de muncă în străinătate. În faţa instanţei de judecată ce o cerceta pe martoră pentru infracţiunile despre care am vorbit mai sus, aceasta, în calitate de inculpată, a afirmat că inculpatul împreună cu un prieten intenţionau să-şi deschidă un restaurant, dând chiar destule detalii despre locul unde urma acesta să fie amplasat. Cert este că în urma unei astfel de discuţii cu inculpatul, martora a căutat în diferite ziare locale anunţuri ale unor persoane ce căutau locuri de muncă, dând peste numerele de telefon ale celor două părţi vătămate pe care Ie-a şi contactat. Partea vătămată V.(fostă C.)V. a arătat (dos. de u.p. şi respectiv dos. i.) că, după ce a fost contactată de către martora M.M.A. în legătură cu posibilitatea de a-şi găsi un loc de muncă în Austria, tot aceasta a fost şi cea care a mijlocit o întâlnire între inculpat şi partea vătămată, pe terasa magazinului „CX". Partea vătămată mai declară că martora M.M.A. i-a spus că inculpatul este concubinul ei şi că deţine în Austria un restaurant, fiind asociat împreună cu o altă persoană. Tot M.M.A. i-a relatat că ar exista posibilitatea să lucreze ca barman la restaurantul respectiv. Şi partea vătămată I.(fostă B.)N. (dos. de u.p., şi respectiv dos.i.) a declarat că în cursul anului 2003, a dat un anunţ în ziarul „YYY", deoarece era în căutarea unui loc de muncă. Drept urmare a fost sunată pe numărul ce apărea în anunţ de către martora M.M.A., care i-a comunicat că presupune că prietenul ei ar avea ceva de lucru pentru ea. În consecinţă partea vătămată a acceptat să se întâlnească cu M.M.A. şi inculpatul pe terasa magazinului „CX" din Cluj-Napoca, iar inculpatul i-a spus părţii vătămate că i-ar putea ajuta pe părinţii săi la spălatul vaselor într-un restaurant al cărui asociat era inculpatul.

Ambele părţii vătămate au declarat, că cu ocazia acelei întâlniri pe care a avut-o fiecare dintre ele, separat, pe terasa magazinului „CX" cu inculpatul, s-au înţeles cu acesta în limba română, chiar dacă comunicarea a decurs puţin mai dificil. În declaraţia dată în faza de judecată în dosarul în care era cercetată pentru trafic de persoane şi prostituţie, martora M.M.A. a arătat că inculpatul a fost şi cel care a trimis în România suma de aproximativ 500 de euro, necesară pentru achitarea transportului părţilor vătămate în Austria şi pentru suportarea tuturor cheltuielilor rezultând din plecare. Ulterior acestui moment au sosit şi actele necesare plecării, din Austria, din cele declarate de martora M.M.A., de procurarea şi trimiterea acestora ocupându-se de asemenea inculpatul. Inculpatul a arătat că nu cunoaşte nimic legat de invitaţiile ce le deţineau părţile vătămate şi care erau necesare pentru ca ele să se deplaseze în Austria. De asemenea inculpatul a mai aratătat că nu-i spune nimic numele de J.F.E. În faza de urmărire penală s-a dispus efectuarea unei comisii rogatorii de către autorităţile judiciare competente austriece, cu privire la audierea în calitate de martor a numitului J.F.E., semnatarul invitaţiilor întocmite pe numele celor două părţi vătămate. în esenţă, acesta a declarat că nu îşi aminteşte de numele părţilor vătămate dar presupune că ele au fost cele care l-au contactat, cu ocazia uneia din desele vizite pe care obişnuia să le facă în localitatea Şopron din Ungaria şi i-au solicitat să le întocmească invitaţiile. Această declaraţie este în contradicţie cu datele aflate în dosar, constând în verificarea intrărilor şi ieşirilor din ţară a celor două părţi vătămate. Aşa fiind potrivit datelor comunicate de Centrul de Informare şi Documentare Bucureşti a rezultat că în cursul anului 2003 partea vătămată I.(fostă B.)N. a părăsit România doar la data de 08 noiembrie 2003 intrând în ţară în data de 14 noiembrie 2003. De asemenea, partea vătămată V.(fostă C.)V. a părăsit ţara doar la data de 08 noiembrie 2003, ambele părţi vătămate fiind la acea dată în posesia invitaţiilor întocmite de către martor. Având toate documentele de călătorie necesare asupra lor, cele două părţi vătămate s-au deplasat spre Austria împreună cu martora M.M.A., reîntâlnindu-l pe inculpat la destinaţie. Referitor la acest moment, inculpatul M.M. a arătat că, în noiembrie 2003, când martora M.M.A. a venit la el în vizită, la Viena, el a aşteptat-o la autogara. Cu acea ocazie M.M.A. i-a relatat inculpatului că la Budapesta a întâlnit două fete românce care i-au comunicat că urmau să se deplaseze la Viena să lucreze la un restaurant. Ajungând la destinaţie, M.M.A. l-a întrebat dacă ar putea să aştepte amândoi împreună cu fetele respective până va veni patronul restaurantului la care vor lucra să le ia, dar inculpatul i-a spus că nu poate să facă asta deoarece, avea ceva urgent de rezolvat şi atunci Ie-a dus pe fetele respective până la un centru comercial situat în apropierea restaurantului la care ele urmau să lucreze, dar fără să îşi mai amintească despre ce restaurant era vorba de fapt. M.M.A. a rămas cu fetele la centrul respectiv întrucât acestea nu cunoşteau zona şi nici oraşul. în acel interval de timp inculpatul s-a întâlnit cu un prieten de al său şi când s-a întors să o ia pe M.M.A., era însoţit de prietenul respectiv, iar fetele nu mai erau la acel centru comercial, şi din câte a înţeles inculpatul din relatările prietenei sale, a venit cineva după ele. Despre momentul sosirii sale la Viena, partea vătămată V.(fostă C.)V. relatează că inculpatul a fost cel care i-a luat bagajele din autocar. Cum au ajuns la destinaţie, inculpatul i-a spus atât ei cât şi părţii vătămate I.(fostă B.)N., că arată foarte rău şi că ar trebuie să se aranjeze şi să se fardeze, sens în care vor merge la un Mall cu M.M.A. pentru a-şi cumpăra farduri. Acest lucru s-a şi întâmplat în sensul că împreună cu M.M.A. s-au dus la un Mall unde M.M.A. împreună cu inculpatul au cumpărat farduri. În acelaşi sens este şi declaraţia părţii vătămate I.(fostă B.)N., care declară că după întâlnirea pe care a avut-o cu inculpatul pe terasa magazinului „CX" din Cluj-Napoca, l-a reîntâlnit pe acesta în Austria, la destinaţie, unde Ie-a aşteptat cu o maşină. Şi martora M.M.A. a susţinut că la sosirea ei şi a părţilor vătămate la Viena erau aşteptate de inculpat, care era însoţit de un prieten de-al său. Martora mai relatează că la un moment dat cei doi, adică inculpatul şi prietenul său, au discutat ceva în limba germană, fără ca martora să înţeleagă despre ce este vorba, în condiţiile în care nu cunoaşte aceasta limbă, iar inculpatul care vorbea limba româna le spunea părţilor vătămate ce discutase, fără ca la momentul audierii martorei de către instanţă, aceasta să îşi mai amintească conţinutul relatărilor făcute de către inculpat părţilor vătămate. După episodul cu Mall-ul, inculpatul a declarat că s-a deplasat acasă la părinţii săi, împreună cu M.M.A. şi prietenul cu care avea ceva de rezolvat, aici aflându-se tatăl său şi un prieten de-al acestuia. Partea vătămată V.(fostă C.)V. a relatat că de la autogara au plecat împreună cu inculpatul şi martora M.M.A. acasă la un prieten de al său, care să le găzduiască pe cele două părţi vătămate pentru o noapte, iar a doua zi dimineaţa inculpatul împreună cu M.M.A. Ie-a condus pe acestea până la un local care se numeşte BY, din ce îşi aminteşte partea vătămată, dar se pare că era vorba despre BX, şi unde Ie-a prezentat unei persoane al cărui nume partea vătămată nu şi-l aminteşte, dar a reţinut că persoana respectivă era patronul barului iar inculpatul s-a retras împreună cu acea persoană într-o cameră unde au discutat ceva, după care ei şi M.M.A. au plecat. În acelaşi sens a fost şi declaraţia părţii vătămate I.(fostă B.)N. Martora M.M.A. a relatat că de la autogara s-au deplasat cu toţii până într-o localitate de lângă Viena, unde prietenul inculpatului deţinea restaurantul la care părţile vătămate ar fi urmat să lucreze. Părţile vătămate au rămas acolo, iar martora a plecat cu inculpatul la părinţii săi.

Ajungând în localul respectiv,partea vătămată V.(fostă C.)V. a declarat că după ce au fost date în grija patronului, au primit o cameră, împreună, însă părţii vătămate i s-a părut ceva suspect, deoarece vedea că din alte camere ieşeau şi intrau fete relativ tinere, şi a întrebat-o pe partea vătămată I.(fostă B.)N. că oare ce se întâmplă acolo. Seara a intrat la ele în cameră o fată care Ie-a explicat că trebuie să coboare şi să se aranjeze înainte. Partea vătămată i-a comunicat acestei femei, prin semne,că nu va coborî, iar în acea primă noapte a stat în cameră, împreună cu partea vătămată I.(fostă B.)N.,şi a plâns. A doua zi dimineaţa patronul respectiv văzând că nu a reuşit să se înţeleagă cu ele a chemat un traducător şi prin intermediul acestuia părţile vătămate au aflat că de fapt inculpatul le vânduse pe fiecare cu circa 800-1.000 euro. Partea vătămată V.(fostă C.)V. i-a explicat patronului respectiv ca ea ştia că va veni să lucreze la bar într-un restaurant şi după vreo 3 ore de discuţii, patronul respectiv văzând ca într-adevăr ea nu ştia ce anume ar fi urmat să facă în acel local a acceptat să le ducă pe cele două părţi vătămate într-un alt bar care de asemenea îi aparţinea, denumit T.F., unde Ie-a ţinut ascunse timp de o noapte, ca să nu afle inculpatul. A doua zi dimineaţa soţia patronului respectiv a condus-o pe partea vătămată V.(fostă C.)V. la gară. între timp a anunţat şi poliţia căreia i-a explicat în linii mari situaţia, partea vătămată fiind condusă într-un compartiment unde a stat singură, practic închisă, până când a ajuns la Arad. Partea vătămată I.(fostă B.)N. a declarat că după ce inculpatul şi martora M.M.A. au plecat din localul în care fuseseră conduse, părţile vătămate i-au comunicat patronului că nu vor să rămână acolo şi au fost mutate într-un alt local. Părţile vătămate s-au înţeles ca să se despartă, în ideea că şi inculpatul şi martora M.M.A. să-şi distribuie atenţia în două părţi, şi după ce partea vătămată V.(fostă C.)V. a revenit în ţară, ea a mai stat ascunsă timp de 4 zile într-un apartament foarte mare. În cele din urmă patronul respectiv i-a dat părţii vătămate banii necesari ca să revină în ţară. Partea vătămată I.(fostă B.)N. mai declară că în momentul în care au ajuns la primul bar, martora M.M.A. i-a spus foarte clar ce urma să facă acolo. Legat de ce anume a urmat după momentul despărţirii de cele două părţi vătămate, martora M.M.A. a declarat că, la un moment dat, în timp ce se afla încă în Austria, a fost sunată de către partea vătămata I.(fostă B.)N.. Aceasta i-a relatat că partea vătămata V.(fostă C.)V. venise în ţară chiar a doua zi după momentul în care a rămas să lucreze la restaurantul respectiv, şi că I.(fostă B.)N. avea un alt loc de muncă şi că ar mai vrea să rămână în Austria să lucreze. Legat de existenţa celor două localuri, pomenite de părţile vătămate în declaraţiile lor, s-a dispus efectuarea unei comisii rogatorii, pentru identificarea lor. În cadrul acestei proceduri la data de 12 august 2008 a fost audiat proprietarul acestora, martorul J.F.E., care a arătat că îşi aminteşte de părţile vătămate, nu poate să arate exact momentul în care cele două femei au sosit la localul BX, dar că din primul moment şi-a dat seama că nu sunt foarte fericite. Pentru a înţelege situaţia lor, proprietarul localului a chemat o cunoştinţă vorbitoare de limba română. Prin intermediul acesteia, martorul a aflat că părţile vătămate au fost aduse în Austria sub pretextul fals de a fi angajate. Martorul a arătat că a doua sau a treia zi a cumpărat uneia dintre cele două femei un bilet de tren pentru a se întoarce în România, iar cea de a doua femeie a mai rămas câteva zile întrucât se vedea clar că femeii îi este frică, el a dus-o în localul T.F. iar după alte 3-4 zile i-a cumpărat şi acesteia bilet pentru a se întoarce în România.

Din probele mai sus analizate a reieşit că apărarea inculpatului a fost de circumstanţă. Astfel, este evident că la solicitarea inculpatului, martora M.M.A. a căutat persoane dornice de a-şi găsi locuri de muncă în străinătate respectiv în Austria. În condiţiile în care această martoră nu cunoştea limba germană nu avea posibilitatea de a fi ea personal promotorul unui astfel de demers, numai inculpatul, care este rezident austriac şi cunoaşte limba putea să afle despre oportunităţi de găsire a unor locuri de muncă în străinătate, fără a ne referi acum strict la cunoaşterea ori necunoaşterea naturii condiţiilor de muncă, or la caracterul exploatatoriu sau neexploatatoriu a locurilor de muncă. De asemenea a fost mai presus de orice îndoială că inculpatul a fost cel care a procurat documentele necesare deplasării părţilor vătămate la Viena. Nici în procurarea invitaţiilor neputând bănui că martora M.M.A. ar avea vreo implicare.

Inculpatul a fost cel care Ie-a condus pe părţile vătămate la clubul respectiv unde urmau să fie exploatate în scopul practicării prostituţiei. A fost real că actele de la dosarul de urmărire penală nu privesc barul T.F. din cauza de faţă, fiind vorba despre o cu totul altă locaţie, însă existenţa barului „T.F." în care au ajuns cele două părţi vătămate, este neîndoielnică, câtă vreme a fost audiat chiar patronul celor două locaţii, „BX" şi „T.F.", iar acesta, mai mult.şi-a amintit de prezenţa în localurile sale, a celor două părţi vătămate, românce. Nu mai puţin real este că acesta a declarat că nu-i cunoaşte nici pe inculpatul M.M. şi nici pe martora M.M.A., declaraţie pe care nu o putem pune ia acest moment la îndoială, însă în mod cert din întregul lanţ al unei reţele de trafic de persoane mai lipseşte probabil o verigă sau poate chiar mai multe, fiind foarte posibil ca patronul celor două localuri să nu dorească angajarea unor persoane care nu vor benevol să practice prostituţia, fiind de asemenea foarte posibil şi să nu cunoască un astfel de element, al voinţei reale a unei persoane angajate. Instanţa de fond a apreciat că apărarea invocată de către inculpat, că totul reprezintă înscenarea sau răzbunarea martorei M.M.A., pentru faptul că ar fi fost părăsită de către inculpat, nu poate fi primită. Aşa fiind întregul şir de evenimente, ar reprezenta o punere în scenă mult prea grandioasă şi cu costuri semnificative, şi fără nici o miză, siau în tot cazul o miză nesperată. în sensul celor de mai sus, nu trebuie uitat că părţile vătămate şi martora chiar s-au deplasat la Viena, cu costuri destul de importante pentru veniturile aproape inexistente ale celor trei femei, apoi s-au dus la localul BX, riscând şi acolo să fie implicate în activităţi de prostituţie, de care se fereau şi nu doreau să se implice, în condiţiile în care partea vătămată V.(fostă C.)V. încă din Cluj-Napoca şi-a pus probleme legate de seriozitate ofertei de muncă şi de condiţiile concrete de muncă. S-au lăsat văzute de patronul barului şi „au jucat" cartea spaimei de lucrurile ce le-ar fi aşteptat şi pe care nu vroiau să le accepte. Dincolo de faptul că, evident, apărarea nu a explicat deloc, cum au aflat despre acel local BX, şi cum au ajuns în el, în condiţiile în care părţile vătămate nu mai fuseseră anterior în Austria, şi de altfel nu părăsiseră deloc România. Dar mai ales instanţa de fond a trebuit să sublinieze că nu pare deloc credibil ca martora M.M.A. să fi riscat o sancţiune penală, care de altfel i s-a şi aplicat şi a executat-o, pentru faptul că a acceptat racolarea celor două părţi vătămate, numai de dragul de a se răzbuna pe inculpat. Apărarea a mai invocat că între declaraţiile uneia şi aceleiaşi părţi sau martore, în special fiind vorba despre martora M.M.A., au existat contradicţii flagrante. Este real că asemenea contradicţii au existat, însă ele nu poartă asupra elementele esenţiale în cauză şi care sunt. faptul că cele două părţi vătămate îşi căutau un loc de muncă, în ţară sau în străinătate, faptul că au fost contactate de către martora M.M.A., care a făcut acest lucru la solicitarea inculpatului, deoarece, aşa cum am mai arătat, ea personal nu deţinea cunoştinţele necesare de limbă şi sociale pentru a se angaja singură într-un astfel de demers, faptul că părţile vătămate au avut încă din ţară o întâlnire cu inculpatul, pe parcursul căreia el vorbea limba română şi Ie-a dat asigurări despre faptul că vor lucra într-un restaurant, faptul că inculpatul Ie-a trimis documentele de călătorie necesare, respectiv invitaţiile de şedere, faptul că Ie-a plătit transportul, faptul că s-au deplasat la Viena, unde au fost aşteptate de către inculpat, şi faptul că au fost conduse la barul BX, unde părţile vătămate ar fi urmat să practice prostituţia. Restul aspectelor au fost chestiuni colaterale, iar aceste contradicţii au putut fi puse pe seama trecerii timpului, precum şi pe seama de emoţii trăite de părţile vătămate în cadrul stării de fapt cu care instanţa a fost sesizată. Mai este necesar de subliniat că părţile vătămate, prin prisma experienţei lor de viaţă destul de limitate, au tins să dea o oarecare „greutate" situaţiei pe care au traversat-o, accentuând, intenţionat sau nu, unele aspecte, pentru a evidenţia drama personală pe care au trăit-o.în cauză, la solicitarea inculpatului, s-a dispus audierea martorilor M.J., mama inculpatului şi B.S., prietenul inculpatului cu care acesta avea ceva probleme de rezolvat în ziua în care au sosit la Viena părţile vătămate împreună cu martora M.M.A., prin comisie rogatorie. Evident că cele două depoziţii au confirmat apărarea inculpatului, însă ele oricum nu poartă asupra elementelor constitutive ale infracţiunii cu care este sesizată instanţa. Astfel, martora M.J. a declarat aspecte legate de relaţia fiului său cu martora M.M.A., despre locul de muncă al fiului său din acea perioadă, despre cum îşi desfăşura activitatea, şi cam ce program de muncă avea, fără să cunoască detalii legate de racolarea, prin inducere în eroare a părţilor vătămate, ori detalii legate de procurarea documentelor necesare deplasării la Viena, ori despre localul în care cele două părţi vătămate au ajuns. Martorul B.S. a relatat cu destul de multă precizie cursul evenimentelor din ziua de 08 noiembrie 2003, în condiţiile în care de atunci au trecut aproape 10 ani, amintindu-şi exact cum în timp ce inculpatul l-a vizitat la domiciliu i-a spus că a sosit o cunoştinţă de a sa din România (probabil este vorba despre martora M.M.A.) pe care a lăsat-o la un complex comercial unde făcea cumpărături împreună cu nişte prietene (probabil părţile vătămate). După ce inculpatul a rămas la martor maxim două ore, cei doi s-au dus la respectivul centru comercial de unde au luat-o pe M.M.A. şi apoi toţi trei s-au deplasat la domiciliul inculpatului, care era acelaşi cu al părinţilor săi, unde martorul a rămas peste noapte. Pe traseul de Ia Viena la Bernstein, unde inculpatul îşi avea domiciliul, nu au mai oprit undeva anume.

În drept, fapta inculpatului M.M., care în cursul anului 2003, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, împreună cu M.M.A., Ie-a racolat prin inducere în eroare pe părţile vătămate majore I.(fostă B.)N. şi V.(fostă C.)V., a procurat documentele necesare transportării acestora în Austria, Ie-a preluat la sosirea în Viena şi Ie-a transportat la barul BX în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituţiei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) În privinţa elementelor constitutive ale acestei infracţiuni, ar mai putea exista discuţii cu privire la cunoaşterea de către inculpat a scopului pentru care Ie-a racolat şi transportat pe părţile vătămate. Din modul în care acestea au fost racolate, prin inducere în eroare, din faptul că inculpatul, în ciuda evidenţei neagă chiar că le-ar cunoaşte pe părţile vătămate, este evident că acesta cunoştea cum anume ar urma să fie exploatate părţile vătămate, reamintind, nefiind necesar ca patronul localului în care ar fi lucrat acestea, respectiv domnul J.F.E., să cunoască acest lucru, după cum nu este imposibil nici ca tocmai el să fie veriga lipsă din lanţul traficanţilor de persoane despre care am vorbit. Cu toate că s-a cerut de către apărarea înlăturarea alin. (2) al art. 12 din Legea nr. 678/2001, a apreciat că, chiar dacă între inculpat şi martora M.M.A. nu a existat o legătură subiectivă explicită, evident că cei doi au acţionat împreună, rolul fiecăruia fiind distinct, însă conjugat aceluiaşi scop, de a exploata activitatea de prostituţie pe care cele două părţi vătămate ar fi desfăşurat-o. Prin urmare, din această perspectivă, încadrarea juridică dată faptei de către Parchet a fost corectă. Partea vătămată I.(fostă B.)N., prin apărătorul său, a solicitat reţinerea la încadrarea juridică a faptei şi a circumstanţelor agravante prev. de art. 75 lit. b) şi d) C. pen.. Instanţa a apreciat că nici aceste circumstanţe nu există şi nu sunt aplicabile în speţa de faţă. în literatura de specialitate s-a arătat că prin acte de cruzime se înţelege comiterea infracţiunii prin asemenea manopere care presupun ferocitate din partea autorului, o sălbăticie în comiterea faptei, urmărindu-se provocarea de suferinţe mari victimei, de ex. comiterea unui omor prin aruncarea asupra victimei a unei substanţe inflamabile şi apoi aprinderea acesteia, comiterea unei vătămări corporale prin tăierea unor membre, etc. În doctrina penală s-a arătat că motivele josnice sunt acele porniri contrare moralei, ca răzbunarea, setea de îmbogăţire pe căi ilicite, etc. Este lesne de observat că nici una din cele două circumstanţe nu îşi găsesc aplicarea în speţa de faţă.

La dozarea şi individualizarea sancţiunii aplicabile inculpatului, instanţa a ţinut seama de criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi anume de limitele de pedeapsă prevăzute de legea specială, şi anume închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi, de gradul de pericol social al faptei, concretizat în faptul că inculpatul a acţionat împreună cu o altă persoană, ceea ce a sporit şansele de reuşită ale acţiunii sale, a acţionat prin mijloace neelaborate, la îndemână şi frecvent folosite în cauze similare, dar asupra a două părţi vătămate, persoane destul de simple şi naive, care prin pregătirea lor şcolară şi prin experienţa limitată de viaţă nu au avut capacitatea de a decela oferta ce Ie-a fost făcută de către inculpat, prin intermediul martorei M.M.A., şi a reflecta asupra seriozităţii ei, şi eventual de a face verificări legate de veridicitatea celor susţinute. Tot aici este momentul să arate şi că părţile vătămate nu au fost în cele din urmă exploatate, însă datorită prezenţei lor de spirit şi iniţiativei de a-şi anunţa familia despre situaţia în care se află, familie ce a anunţat şi organele de poliţie despre potenţiala exploatare sexuală a părţilor vătămate. În privinţa urmărilor faptelor inculpatului, este necesar să evidenţiem că şi la momentul audierii părţilor vătămate, acestea erau încă, deşi a trecut un interval de timp destul de semnificativ, destul de marcate din punct de vedere psihic de încercarea pe care au trebuit să o depăşească. în speţa de faţă nu este importantă numai urmarea de natură psihică, şi care prin particularităţile sale subiective poate scăpa observaţiei participanţilor la o asemenea procedură, ci şi cea concretă, materială, constând în faptul că partea vătămată, aşa cum a declarat, a fost pe punctul de a i se destrăma căsnicia tocmai din cauza evenimentelor faptice cercetate în această cauză, în condiţiile în care soţul său i-a reproşat că este o femeie de moravuri îndoielnice şi ştia cu ce anume ar fi urmat să se ocupe în Viena, şi şi-a dorit o astfel de activitate.

Instanţa a luat în considerare şi persoana inculpatului, care nu posedă antecedente penale însă a negat comiterea faptelor, manifestând nesinceritate. Sintetizând toate argumentele mai sus reliefate, instanţa a apreciat că o sancţiune de 6 ani închisoare a reprezentat o pedeapsă aptă să realizeze scopurile unei pedepse penale, să promoveze atât prevenţia generală dar mai ales pe cea specială, şi a crezut că prin exemplaritatea pedepsei inculpatul a fost atenţionat asupra gravităţii faptei sale şi nu va mai reitera pe viitor comportamente infracţionale.în baza art. 53 pct 2 lit. a) rap. la art. 64 lit. a) şi b, art. 65 alin. (2) şi (3) şi 66 C. pen. instanţa a interzis inculpatului drepturile de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.în baza art. 71 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., respectiv drepturile de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat. Prin încheierea penală nr. 620/2004 din 12 august 2004 a Tribunalului Cluj s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului M.M. pentru o perioada de 30 de zile, cu începere de ia data pu nerii în executare a Mandatului, în condiţiile în care inculpatul a fost arestat în lipsă, fiind emis mandatul de arestare preventivă din 12 august 2004. În cursul lunii august 2004, întrucât se sustrăgea urmăririi penale, inculpatul M.M. a fost dat în urmărire generală, iar ulterior a fost dat în urmărire internaţională sub numărul de ordin din 01 septembrie 2009, număr de dosar din 08 septembrie 2004. La data de 24 august 2010 Tribunalul Cluj a emis mandatul de urmărire internaţională în vederea extrădării din 2010 şi mandatul european de arestare din 2010 privind pe inculpatul M.M. În baza mandatului european emis de Tribunalul Cluj, la data de 23 decembrie 2010 Tribunalul de Land Eisenstadt a dispus încarcerarea inculpatului în vederea predării. La data de 12 ianuarie 2011 inculpatul a fost eliberat în baza unei ordonanţe a tribunalului, stabilindu-se plata sumei de 5.000 euro drept cauţiune, obligaţia de a locui în continuare în Bernstein Austria şi de a se preda autorităţilor române în cazul în are se va dispune predarea sa. La data de 30 mai 2011 inculpatul M.M. a fost arestat în Ungaria, în baza aceluiaşi mandat european emis de Tribunalul Cluj, iar în data de 09 iunie 2011 acesta a fost predat autorităţilor române.

Prin încheierea din data de 09 iunie 2011 Tribunalul Cluj s-a dispus punerea în executare a mandatului de arestare preventivă emis la data de 12 august 2004 de către Tribunalul Cluj pe numele inculpatului M.M., pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 09 iunie 2011, ora 13,00 şi până a data de 08 iulie 2011,ora 13,00. Ulterior măsura arestării preventive a inculpatului a fost menţinută în condiţiile legii, până la data de 28 noiembrie 2011, când prin decizia penală nr. 1919 din 28 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Cluj a fost înlocuită măsura arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea Cluj-Napoca. Raportat la cele mai sus reţinute, în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului timpul aretării preventive începând cu data de 09 iunie 2011 şi până la 28 noiembrie 2011.

În temeiul art. 357 alin. (2) lit. b) C. proc. pen. s-a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea Cluj-Napoca luată faţă de inculpat prin decizia penală nr. 1919/R din 28 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Cluj. Partea vătămată I.(fostă B.)N. s-a constituit parte civilă, oral, cu suma de 10.000 euro, în şedinţa de judecată din data de 03 august 2011. La aceeaşi dată, printr-un înscris depus la dosar, partea vătămată V.(fostă C.)V. s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 euro. Ţinând seama de traumele psihice suferite de părţile vătămate, de urmările în planul relaţiilor lor afective, pe care părţile vătămate le-au suportat, dar şi de faptul că nu au fost exploatate sexual, deoarece s-au întors acasă la scurt timp după momentul la care au fost plasate în barul BX, cu ajutorul unor persoane bine intenţionate, instanţa a apreciat că suma de câte 2.000 euro pentru fiecare din părţile vătămate a reprezentat o dreaptă dezdăunare pentru stresul şi consecinţele neplăcute pentru ele, ce au decurs din fapta inculpatului. Drept consecinţă, în baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. a admis în parte acţiunea civilă formulată de părţile civile V.(fostă C.)V. şi I.(fostă B.)N. şi în consecinţă s-a obliga inculpatul să le plătească acestora suma de câte 2.000 euro sau echivalentul în RON la data efectuării plăţii, la cursul Băncii Naţionale a României din data respectivă. Împotriva mai sus menţionatei sentinţe a declarat apel, în termenul legal, inculpatul M.M. solicitând instanţei de control judiciar desfiinţarea sentinţei atacate şi a se dispune achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. deoarece instanţa fondului a interpretat eronat probaţiunea administrată în prezenta cauză, respectiv nu a ţinut cont de inadvertenţele şi contrazicerile flagrante cuprinse în declaraţiile celor două părţi vătămate şi nici de faptul că abia în cursul anului 2008 martora M.M.A. a dat declaraţii care îl incriminează.

În opinia sa, nu există mijloace de probă care să îl incrimineze şi din care să rezulte fără dubiu că se face vinovat de comiterea infracţiunii care a fost reţinută în sarcina sa.

Apărătorii aleşi ai inculpatului apelant au mai susţinut,în subsidiar, dacă nu va fi acceptată ideea achitării inculpatului în baza dispoziţiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen. acesta să fie achitat în temeiul prevederilor art. 10 lit. d) C. proc. pen. constatându-se lipsa unuia dintre elementele constitutive ale infracţiunii, că a fost încălcată grav prezumţia de nevinovăţie instanţa fondului luând în considerare doar declaraţiile părţilor vătămate înlăturând celelalte probe administrate prin comisie rogatorie ca fiind subiective, încălcându-se astfel şi principiul in dubio pro reo.

Analizând apelul declarat din prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat şi a dispoziţiilor art. 371 şi urm. C. proc. pen. Curtea a constatat că acesta este fondat urmând a fi admis pentru următoarele considerente.lnstanţa de control judiciar a constatat că în faza de urmărire penală şi cu ocazia cercetării judecătoreşti a fost administrat un amplu material probator care coroborat în mod judicios conduce la certitudinea că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiuni pentru care a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj emis în Dosar 16/D/P/2004.

În sarcina acestui inculpat s-a reţinut şi dovedit că, în cursul anului 2003, în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, a racolat, prin inducerea m eroare a părţilor vătămate majore I.(fostă B.)N. şi V.(fostă C.)V., a procurat documentele necesare transportării acestora în Austria, Ie-a preluat la sosirea în Viena şi Ie-a transportat la barul BX în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituţiei. Aşa cum s-a mai arătat şi anterior fapta reţinută în sarcina inculpatului este probată fără dubiu de întreg material probator administrat în cauză contrazicând poziţia de nerecunoaştere a comiterii faptei pe care a manifestat-o inculpatul pe parcursul întregului proces penal.

Astfel, aşa cum a reţinut şi instanţa fondului, declaraţiile părţilor vătămate V.(fostă C.)V. date în faza de urmărire penală, precum şi ale părţii vătămate I.(fostă B.)N. de la filele din procesele-verbale de confruntare - dintre partea vătămată V.(fostă C.)V. şi numita M.M.A. şi de la fila între partea vătămată I.(fostă B.)N. şi M.M.A., depoziţiile martorilor M.M.A. (dup) C.C.A., C.L., I.M.T., B.O., C.M.L., S.S.C., comisia rogatorie internaţională efectuată de autorităţile austriece la solicitarea autorităţilor judiciare române a cărei traducere există la urmărire penală, au condus la concluzia că inculpatul M.M., prin intermediul şi cu ajutorul consistent al martorei M.M.A. inducând în eroare părţile vătămate şi promiţându-le că le va găsi un loc de muncă în Austria, unde urmau să lucreze într-un magazin, Ie-a racolat pe acestea în vederea obligării la practicarea prostituţiei. Astfel, partea vătămată V.(fostă C.)V. atât în faza de urmărire penală, cât şi cu ocazia audierii sale în şedinţă publică, în condiţii de oralitate şi contradictorialitate a declarat că a fost contactată de martora M.M.A. ca urmare a anunţului pe care l-a dat în ziarul YYY, în legătură cu posibilitatea găsirii unui loc de muncă în străinătate, respectiv i s-a indus ideea că va lucra ca barman la restaurantul pe care l-ar deţine inculpatul în Austria. Pe tot parcursul procesului penal partea vătămată a declarat şi a susţinut în declaraţii, cu foarte puţine modificări neesenţiale, datorate trecerii unui interval mare de timp de la momentul primei audieri, din data de 19 noiembrie 2003 până în momentul audierii în fata instanţei de judecată, în 3 august 2011 aceleaşi aspecte şi împrejurări.

Partea vătămată a declarat în mod pertinent că s-a întâlnit pe terasa magazinului „CX" cu martora M.M.A. şi cu inculpatul M.M. care, deşi nu vorbea foarte bine limba română, a putut comunica cu partea vătămată. Pentru că a solicitat un timp de gândire având în vedere că era vorba de o plecare în străinătate, partea vătămată a fost căutată periodic la domiciliu de această martoră care a încercat să o convingă să accepte cât mai repede oferta care i-a fost făcută. Partea vătămată a mai arătat că martora M.M.A. a suportat cheltuielile necesare obţinerii paşaportului, taxele necesare transportului şi lucrările dentare pe care Ie-a efectuat anterior plecării in Austria.

Din discuţiile cu inculpatul apelant partea vătămată a înţeles că salariul pe care îl va obţine ca barman la restaurantul din Austria unde este şi el asociat va fi de cea.700 euro/lună la început, urmând ca acesta să crească în următoarele lunii în strânsă legătură cu modul în care se va descurca la locul de muncă. Tot inculpatul i-a spus acestei părţi vătămate că va lucra cu contract de muncă pe o perioadă de 6 luni de zile şi nu de 3 luni, aşa cum a afirmat anterior martora M.M.A.

Partea vătămată V.(fostă C.)V. împreună cu cealaltă parte vătămată I.(fostă B.)N. s-au deplasat cu autocarul în data de 7 noiembrie 2003, spre Budapesta fiind aşteptate acolo de către martora M.M.A., împreună deplasându-se cu autocarul spre Viena unde au fost aşteptate de către inculpat.Inculpatul Ie-a înmânat celor două părţi vătămate suma de 250 euro spunându-le să cumpere cele necesare pentru a arăta cât mai bine sub pretextul că acest lucru este necesar pentru a atrage clienţii ce vor veni în barul în care urmează să lucreze. Apoi cele două au fost transportate de către inculpat împreună cu martora M.M.A. la un local BX unde li s-a spus că vor rămâne provizoriu până li se va găsi un alt loc de muncă.

Partea vătămată V.(fostă C.)V. a aflat de la cealaltă parte vătămată I.(fostă B.)N. că a fost adusă în Austria pentru practicarea prostituţiei lucru care însă a fost refuzat de acesta. De la barul BX părţile vătămate au fost transportate la clubul T.F. din Viena reuşind în cele din urmă să părăsească Austria. Aceeaşi poziţie procesuală a avut-o şi partea vătămată I.(fostă B.)N. care a arătat în declaraţiile date atât în faţa procurorului cât şi în faţa judecătorului, în esenţă, că a plecat în Austria ca urmare a stăruinţelor martorei M.M.A., care i-a spus că va lucra într-un restaurant care ar aparţine socrilor săi în calitate de barman şi spălătoare de vase urmând să câştige suma de 500 euro/lună, să aibă un contract ferm şi să obţină viză de lucru în Austria. Şi această parte vătămată a arătat că a fost insistent sunată de M.M.A., că s-a întâlnit cu inculpatul M.M. pe terasa magazinului „CX" din Cluj-Napoca, şi că acesta vorbea mai greu limba română, dar se putea face înţeles, că a fost achitat costul transportului de la Cluj-Napoca la Viena de către M.M.A., că în Viena au fost preluate de către inculpat care Ie-a data o suma în euro pentru a face unele cumpărături care să le îmbunătăţească imaginea, au fost duse la clubul BX unde au aflat că vor practica prostituţia putând să câştige chiar 1500 euro/lună din care el îşi va lua un comision. Discutând apoi cu patronul acestui club a aflat că inculpatul este o persoană foarte periculoasă, de cetăţenie sârbă şi că este proxenet. Apoi cu ajutorul acestui patron au fost mutate la un ait bar unde erau mai în siguranţă, fiind apoi în data de 13 noiembrie 2003 urcată într-un autocar şi revenind în România. Acesta parte vătămată a mai susţinut că a fost ameninţată după întoarcerea în România de către martora M.M.A.

Din declaraţia părţii vătămate M.M.A. dată în fata instanţei de judecată se confirmă o parte din cele susţinute de părţile vătămate, respectiv că transportul acestora din România la Viena ar fi fost suportat de către inculpat, că inculpatul înţelegea şi vorbea satisfăcător limba română, că a avut loc o întâlnire între părţile vătămate şi inculpat pe terasa magazinului „CX", revenind asupra declaraţiei date în faza urmărire penală în cursul anului 2004, în care arăta că acesta i-ar fi propus să găsească fete în România pentru a le duce în Austria în vederea exploatării sexuale în diverse bordeluri din Viena unde acesta avea legături, urmând ca beneficiul rezultat din activitatea fetelor să fie împărţit. În fata instanţei de judecată martora M.M.A. a arătat că nu mai reţine momentul în care a data această declaraţie recunoscându-şi semnătura şi scrisul de la finalul declaraţiei şi declarând, sub prestare de jurământ, că nu a fost supusă unor presiuni de către organele de anchetă. Poziţia exprimată de părţile vătămate a fost susţinută şi de către declaraţiile martorilor C.L., C.C.A. şi C.M.L. De asemenea, în faţa instanţei de judecată au fost audiaţi, prin comisie rogatorie martorii M.J. şi B.S. a căror depoziţii nu au fost concludente pentru soluţionarea prezentei cauze, aceştia necunoscând aspecte legate de activitatea ilicita a inculpatului, respectiv aceştia au putut da doar date în legătura cu relaţia pe care inculpatul o avea cu martora M.M.A. Pentru a consta fără dubii vinovăţia inculpatului au fost avută în vedere şi comisia rogatorie internaţională efectuată la solicitarea autorităţilor române de către autorităţile judiciare din Austria, prin care a fost audiat proprietarul localului BX J.F.E., care a arătat că îşi aduce aminte de părţile vătămate care i-au relatat că au fost aduse în Austria sub falsul pretext de a fi vânzătoare la un magazin B.I.I. şi că nu îl cunoaşte pe inculpatul M.M., că cele două părţi vătămate au rămas in acel club câteva zile, cumpărându-i uneia dintre ele un bilet de tren pentru a se întoarce în România, iar pe cealaltă, pentru că se vedea clar că îi este frică, a dus-o la localul T.F.

Toate cele de mai sus au contrazis susţinerile inculpatului că împotriva sa nu au fost administrate de către organele judiciare probe din care să rezulte fără putinţă de dubiu vinovăţia sa.Instanţa de apel a constatat că drepturile procesuale ale inculpatului au fost respectate pe parcursul întregii proceduri,acesta beneficiind de serviciile unui avocat şi de cel a unui traducător autorizat şi admiţându-i-se cererile în probaţiune pe care Ie-a formulat.în opinia Curţii, organele judiciare şi-au îndeplinit obligaţia procesuală de a dovedi comiterea faptei reţinute în sarcina inculpatului răsturnând prezumţia de nevinovăţie de care acesta beneficiază.

Afirmaţia inculpatului că instanţa fondul s-a raportat exclusiv la declaraţiile părţilor vătămate şi ale martorei M.M.A., ignorând restul probelor administrate s-a apăreciat că este neadevărată, deoarece au fost coroborate toate probele administrate în cauză apreciindu-se care dinte ele sunt pertinente şi utile pentru justa soluţionare a cauzei. Astfel, aşa cum s-a mai arătat şi anterior declaraţiile martorilor propuşi de către inculpat prin conţinutul lor nu au fost în măsură să lămurească instanţa cu privire la fapta reţinută în sarcina inculpatului. Pe de altă parte, s-a observat că nu există contradicţii şi discrepanţe considerabile între depoziţiile părţilor vătămate date pe parcursul a cea. 8 ani de zile. în esenţă părţile vătămate au susţinut tot timpul aceleaşi împrejurări care au fost arătate mai sus şi asupra cărora nu vom mai reveni.

Raportat la cele anterior expuse,Curtea de Apel a constatat asemenea instanţei fondului că inculpatul M.M. este vinovat de comiterea infracţiuni de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic, dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Singura critică care poate fi adusă hotărârii atacate, s-a apreciat că vizează individualizarea pedepsei aplicate inculpatului apelant şi modalitatea de executare a acesteia. Astfel, Curtea a constatat că, raportat la gradul de pericol social concret al faptei deduse judecăţii, la modalitatea şi împrejurările în care aceasta a fost comisă, inculpatul nu a apelat la mijloace dolosive şi la acţiuni de inducere în eroare a părţilor vătămate extrem de elaborate, nu Ie-a ameninţat pe acestea, nu a exercitat violenţe fizice asupra lor iar dacă părţile vătămate ar fi dat dovadă de mai multă prudenţă şi de mai putină naivitate acţiunea inculpatului ar fi fost sortită eşecului; - că părţile vătămate nu au fost efectiv exploatate, acesta şi datorită înţelegerii pe care au găsit-o la patronul localului unde au fost duse de către inculpat, dar şi la faptul că de la momentul comiterii infracţiunii în 2003 şi până în prezent a trecut o perioadă de timp mai mult decât considerabilă, iar aplicarea unei sancţiuni foarte severă, după 9 ani de la comiterea infracţiunii, în condiţiile în care autorităţi române aveau cunoştinţă de această faptă încă din anul 2003 finalizând însă urmărirea penală, în ceea ce îl priveşte pe inculpat abia în anul 2011, s-a apreciat că nu este de natură să ducă atingerea scopului prevăzut de legea penală.S-a observat că părţile vătămate au trecut peste acest incident nefericit din viata lor, fiind căsătorite şi nefăcând dovada, în vreun fel, că ar mai fi afectate de cele întâmplate, în urmă cu 9 ani.Instanţa de apel a apreciat că o pedeapsă în cuantum de 3 ani închisoare alături de pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe durata a doi ani este aptă să contribuie la reeducarea inculpatului şi să prevină comiterea de noi infracţiuni.

La individualizarea acestei pedepse instanţa a ţinut cont şi de faptul că inculpatul nu a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal.însă a avut o conduită procesuală corectă netergiversând soluţionarea cauzei.în favoarea sa instanţa de apel a reţinut circumstanţa atenuantă prev.de art. 74 lit. a) C. pen. constatând că inculpatul este lipsit de antecedente penale şi considerând că doar o pedeapsă coborâtă sub minimul prevăzut de lege este în măsură să atingă scopul prevăzut de art. 52 C. pen. S-a mai avut în vedere şi faptul că din anul 2003 până în prezent inculpatul nu a mai intrat în conflict cu legea penală ceea ce îndreptăţeşte instanţa de control judiciar să aprecieze, raportat şi la cele expuse anterior, că scopul pedepsei poate fi atins şi fără privarea de libertate a inculpatului, motiv pentru care a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin prezenta pe un termen de încercare de 5 ani, atrăgându-i acestuia atenţia asupra prev. art. 83 C. pen.

Din pedeapsa aplicată inculpatului a fost dedusă conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) durata detenţiei preventive în data de 9 iunie 2011 până în data de 28 noiembrie 2011. Constatând că temeiurile ce au justificat măsura preventivă neprivativă de libertate a obligării de a nu părăsi localitatea Cluj-Napoca, măsura luată prin decizia penală nr. 1919/R din 28 noiembrie 2011 a Curţii de Apel, nu mai subzistă, instanţa de apel a revocat această măsură conform dispozitivului şi aceasta deoarece lăsarea în libertate a inculpatului la acest moment nemaiprezetând nici un pericol pentru ordinea publică datorită intervalului extrem de mare de timp trecut de la comiterea faptei. S-a apreciat că, este greu de crezut că o faptă comisă în cursul anului 2003 este în măsură să stârnească în anul 2012 vreo reacţie negativă din partea opiniei publice, iar pe de altă parte, din noiembrie 2011 când a fost înlocuită măsura arestului preventiv cu măsura de a nu părăsi localitatea inculpatul s-a supus tuturor măsurilor impuse de instanţă conform prevederilor art. 145 alin. (1¹) C. proc. pen., s-a avut în vedere şi faptul că inculpatu este cetăţean sârb cu reşedinţa în Austria şi că de mai bine de un an şi jumătate nu şi-a văzut familia şi nu a fost în ţara sa de reşedinţă.

Constând că nu există alte motive de neegalitate sau de netemeinicie a hotărârii apelate, Curtea a admis apelul declarat de către inculpat, doar sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului şi a modalităţii de individualizare a executării pedepsei.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj şi inculpatul M.M., parchetul criticând decizia recurată pentru netemeinicie, prin prisma cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. iar inculpatul pentru nelegalitate şi netemeinicie, prin prisma cazurilor de casare prev.de art. 385⁹ pct. 12 şi pct. 14 C. proc. pen.

Prin motivele de recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj a solicitat casarea deciziei recurate şi menţinerea sentinţei instanţei de fond.

Recurentul inculpat M.M. a solicitat achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.; sau art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., susţinând că în cauză lipseşte latura obiectivă a infracţiunii şi nu s-a putut dovedi săvârşirea faptei de către inculpat.

Examinând recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj prin prisma cazului de casare invocat, Înalta Curte,reţine că este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta.

Astfel,cu privire la unica critică vizând reindividualizarea pedepseijnalta Curte reţine că, la individualizarea pedepselor aplicate faţă de inculpat instanţa de fond, a avut în vedere criteriile enumerate de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) care prevăd că la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale ale codului,de limitele de pedeapsă fixate în legea specială,de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Aşadar, au fost avute în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de legea specială, şi anume închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi, gradul ridicat de pericol social al faptei, concretizat în faptul că inculpatul a acţionat Împreună cu o altă persoană, ceea ce a spont şansele de reuşită ale acţiunii sale, precum şi urmările faptelor inculpatului, corect s-a reţinut de către instanţa de fond că, deşi a trecut un interval de timp destul de semnificativ, părţile vătămate, sunt încă, destul de marcate din punct de vedere psihic de încercarea pe care au trebuit să o depăşească, neavând relevanţă împrejurarea reţinută de către instanţa de apel, că părţile vătămate sunt încă căsătorite, trecând peste această traumă. în speţa de faţă nu este importantă numai urmarea de natură psihică, şi care prin particularităţile sale subiective poate scăpa observaţiei participanţilor la o asemenea procedură, ci şi cea concretă, materială, constând în faptul că partea vătămată, aşa cum a declarat, a fost pe punctul de a i se destrăma căsnicia tocmai din cauza evenimentelor faptice cercetate în această cauză, în condiţiile în care soţul său i-a reproşat că este o femeie de moravuri îndoielnice şi ştia cu ce anume ar fi urmat să se ocupe în Viena, şi şi-a dorit o astfel de activitate.

Cu privire la persoana inculpatului, care nu posedă antecedente penale,(conform înscrisului depus la dosar), însă a negat constant comiterea faptelor, manifestând nesinceritate chiar şi în faţa instanţei de recurs, şi faţă de toate aceste argumente, Înalta Curte apreciază că doar o sancţiune de 6 ani închisoare, reprezintă o pedeapsă aptă să realizeze scopurile unei pedepse penale, să promoveze atât prevenţia generală dar mai ales pe cea specială, şi prin exemplaritatea pedepsei aplicată, inculpatul va fi atenţionat asupra gravităţii faptei sale şi nu va mai reitera pe viitor comportamente infracţionale, neavând relevanţă în speţa de faţă perioada lungă de timp scursă de la momentul săvârşirii faptelor, respectiv anul 2003.

Faţă de aceste considerentejnalta Curtea în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj - împotriva deciziei penale nr. 180/A din 22 octombrie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Va casa decizia recurată şi va menţine sentinţa penală nr. 192 din 10 mai 2012 pronunţată de Tribunalul Cluj.

Examinând recursul declarat inculpatul M.M. prin prisma cazului de casare invocat Înalta Curte, reţine că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta.

Astfel, fapta inculpatului M.M., care în cursul anului 2003, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, împreună cu M.M.A., le-a racolat prin inducere în eroare pe părţile vătămate majore I.(fostă B.)N. şi V.(fostă C.)V., a procurat documentele necesare transportării acestora în Austria, Ie-a preluat la sosirea în Viena şi Ie-a transportat la barul BX în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituţiei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Cu privire la critica vizând lipsa elementelor constitutive ale acestei infracţiuni, înlata Curte o apreciază ca fiind nefondată, întrucât din modul în care părţile vătămate au fost racolate, prin inducere în eroare, este evident că inculpatul cunoştea cum anume ar urma să fie exploatate părţile vătămate. Declaraţia părţii vătămate M.M.A. dată în fata instanţei de judecată a confirmat parte din susţinerile părţilor vătămate, respectiv că transportul acestora din România la Viena ar fi fost suportat de către inculpat, astfel, că, sentinţa penală şi decizia pronunţate în cauză sunt legale, temeinice şi judicios motivate sub acest aspect.

Aşadar, aşa cum a reţinut şi instanţa fondului, declaraţiile părţilor vătămate V.(fostă C.)V. date în faza de urmărire penală, precum şi ale părţii vătămate I.(fostă B.)N., procesele-verbale de confruntare - dintre partea vătămată V.(fostă C.)V. şi numita M.M.A. şi între partea vătămată I.(fostă B.)N. şi M.M.A., depoziţiile martorilor M.M.A. (dup) C.C.A., C.L., I.M.T., B.O., C.M.L., S.S.C., comisia rogatorie internaţională efectuată de autorităţile austriece la solicitarea autorităţilor judiciare române a cărei traducere există la dosar urmărire penală, au condus la concluzia că inculpatul M.M., prin intermediul şi cu ajutorul consistent al martorei M.M.A. inducând în eroare părţile vătămate şi promiţându-le că le va găsi un loc de muncă în Austria, unde urmau să lucreze într-un magazin, Ie-a racolat pe acestea în vederea obligării la practicarea prostituţiei.

Astfel, starea de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite în baza unor probe sigure,certe, clare şi legal administrate. De asemenea, încadrarea juridică dată faptelor reţinute în sarcina inculpatului precum şi pedeapsa aplicată de către instanţa de fond este corectă, atât în ce priveşte cuantumul cât şi modalitatea de executare.

Înalta Curte, reţine că între declaraţiile părţilor vătămate şi restul materialului probatoriu nu există suficiente elemente de divergenţă care să conducă la un dubiu serios în ceea ce priveşte vinovăţia inculpatului, iar referitor la celelalte argumente invocate, referitoare la prezumţia de nevinovăţie, instanţa de recurs ie apreciază că fiind simple speculaţii, inculpatului, fiindu-i respectate toate drepturile procesuale astfel cum au fost evocate anterior, pe parcursul întregii proceduri, acesta beneficiind de serviciile unui avocat ales şi de cel a unui traducător autorizat, inclusiv în faţa instanţei de recurs, de asemenea, pe parcursul derulării procesului instanţele i-au încuviinţat inculpatului cererile în probaţiune pe care Ie-a formulat, această împrejurare contrazicând susţinerile inculpatului că împotriva sa nu au fost administrate de către organele judiciare probe din care să rezulte fără putinţă de dubiu vinovăţia sa, organele judiciare şi-au îndeplinit obligaţia procesuală de a dovedi comiterea faptei reţinute în sarcina inculpatului răsturnând prezumţia de nevinovăţie de care acesta beneficia.

Astfel, în mod corect au fost înlăturate declaraţiile martorilor propuşi de către inculpat, care prin conţinutul lor nu au fost apte să lămurească instanţa cu privire la fapta reţinută în sarcina inculpatului, iar declaraţiile părţilor vătămate date pe parcursul a cea. 8 ani au fost în permanenţă constante.

În baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. se va respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul inculpatul M.M. împotriva aceleiaşi decizii penale.

Va obliga recurentul intimat inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul interpretului de limba germană se va suporta din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj - împotriva deciziei penale nr. 180/A din 22 octombrie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Casează decizia recurată şi menţine sentinţa penală nr. 192 din 10 mai 2012 pronunţată de Tribunalul Cluj.

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M.M. împotriva aceleiaşi decizii penale.

Obligă recurentul intimat inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul interpretului de limba germană se va suporta din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 05 iunie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 1938/2013. Penal. Denunţarea calomnioasă...		ICCJ. Decizia nr. 1932/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 1925/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 1926/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 1929/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1932/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Dare de mită (art. 255 C.p.), favorizarea infractorului (art. 264 C.p.), infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1938/2013. Penal. Denunţarea calomnioasă (art. 259 C.p.). Revizuire - Recurs ICCJ. Decizia nr. 1939/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 1940/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 1942/2013. Penal