ICCJ. Decizia nr. 225/2013. Penal

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 225/2013

Dosar nr. 15480/107/2011

Şedinţa publică din 23 ianuarie 2013

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin sentinţa penală nr. 162 din 21 mai 2012 a Tribunalului Alba s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de omor prev. de art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen., cerere formulată de apărătorii inculpaţilor C.A.C. şi M.A.C.

1. S-a dispus condamnarea inculpatului M.G., la pedeapsa de: 10 (zece) ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de omor prev. de art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 75 lit. a) C. pen.

În baza art. 61 alin. (1), (2) C. pen. a fost revocată liberarea condiţionată dispusă prin Sentinţa penală nr. 360/2009 a Judecătoriei Deva privind pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 85/2005 a Tribunalului Alba şi a contopit pedeapsa din prezenta cauză cu restul de pedeapsă neexecutat de 1060 zile închisoare în pedeapsa de 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen.

- 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 75 lit. a) C. pen. (fapta din 17 octombrie 2011).

În baza art. 61 alin. (1) C. pen. a fost revocată liberarea condiţionată dispusă prin sentinţa penală nr. 360/2009 a Judecătoriei Deva privind pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 85/2005 a Tribunalului Alba şi a contopit pedeapsa aplicată pentru infracţiunea dedusă judecăţii cu restul de pedeapsă neexecutat de 1060 zile închisoare în pedeapsa de 4 ani închisoare.

- 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (fapta din 14 octombrie 2011).

În baza art. 61 alin. (1) C. pen. a fost revocată liberarea condiţionată dispusă prin sentinţa penală nr. 360/2009 a Judecătoriei Deva privind pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 85/2005 a Tribunalului Alba şi a contopit pedeapsa aplicată pentru infracţiunea dedusă judecăţii cu restul de pedeapsă rămas neexecutat de 1060 zile închisoare în pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare.

- 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), g), alin. (2¹) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen. a fost revocată liberarea condiţionată dispusă prin sentinţa penală nr. 360/2009 a Judecătoriei Deva privind pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 85/2005 a Tribunalului Alba şi a contopit pedeapsa aplicată pentru infracţiunea dedusă judecăţii cu restul de pedeapsă rămas neexecutat de 1060 zile închisoare în pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. s-au contopit cele patru pedepse rezultante în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen. pe care a sporit-o la 12 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului M.G. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen. pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-au dedus din pedeapsa pe care a executat-o inculpatul M.G., durata reţinerii şi a arestării preventive începând cu 19 octombrie 2011 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpatului M.G.

2. S-a dispus condamnarea inculpatului C.A.C., cu antecedente penale, la pedeapsa de:

- 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de omor prev. de art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen.

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), g) alin. (2¹) lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele susmenţionate în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen. pe care a executat-o în final inculpatul C.A.C.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului C.A.C. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen. pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa pe care a executat-o inculpatul C.A.C., durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului începând cu 19 octombrie 2011 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpatului C.A.C.

3. A fost condamnat inculpatul M.A.C. (nume anterior L.), la pedeapsa de:

- 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 75 lit. a) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. au fost contopite aceste pedepse în cea mai grea de 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen. pe care a sporit-o la 11 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului M.A.C. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen. pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa pe care o va executa inculpatul M.A.C., durata reţinerii şi a arestării preventive începând cu data de 19 octombrie 2011 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpatului M.A.C.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpaţii M.G. şi C.A. a sumei de 50 €, a sumei de 500 lei şi de la inculpatul M.A.C. a telefonului M. care a aparţinut victimei.

S-a constatat că numita Ş.G., aparţinătorul legal al victimei N.I., nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, după cum a urmat: inculpatul M.A.C. - 1.900 lei, din care 1.700 lei în faza de urmărire penală; inculpaţii M.G. şi C.A.C., câte 1.600 lei fiecare, din care 1.400 lei pentru fiecare, în faza de urmărire penală.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la cei trei inculpaţi şi în baza art. 5 al.5 din aceeaşi lege şi le-a pus în vedere inculpaţilor că probele biologice ce vor fi prelevate vor fi stocate în baza S.N.D.G.J. pentru profilul lor genetic.

S-a reţinut că prin rechizitoriul nr. 1870/ P din 13 decembrie 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaţilor:

1. M.G. pentru săvârşirea infracţiunii de omor prev. de art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen.; a infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. e), g), alin. (2)¹lit. b) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi a două infracţiuni de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., una în condiţiile art. 75 lit. a) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

2. C.A.C. pentru săvârşirea infracţiunii de omor prev. de art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) alin. (2)¹ lit. b) C. pen. şi a două infracţiuni de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., una în condiţiile art. 75 lit. a) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

3. M.A.C. pentru săvârşirea infracţiunii de omor prev. de art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 75 lit. a) C. pen. şi a infracţiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 75 lit. a) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut în fapt, că cei trei inculpaţi au fost prieteni şi au locuit pe raza oraşului Cugir, localitate în care a avut ultimul domiciliu şi victima N.I., pensionar în vârstă de 62 de ani.

În seara de 14 octombrie 2011 aceasta a consumat băuturi alcoolice în oraş şi întorcându-se la domiciliu, înainte de a intra pe poarta locuinţei sale a fost acostată de către inculpaţii M.G. şi C.C. care i-au reproşat că le-ar fi datorat câte o bere, nelăsând-o pe victimă să închidă poarta.

Fiind sub influenţa alcoolului şi pentru a scăpa de insistenţele celor 2 inculpaţi, victima s-a deplasat împreună cu aceştia în casă, unde a scos portofelul pentru a le da ceva bani. În acel moment, inculpatul C. i-a tras portofelul din mână, iar inculpatul M. a luat telefonul mobil care se afla în încăpere. Victima a reacţionat aplicându-i inculpatului M. în braţul stâng o lovitură cu un cuţit aflat la îndemână, reacţie care i-a determinat pe cei doi inculpaţi C. şi M. să fugă cu bunurile furate. Ajunşi la locuinţa inculpatului M. şi constatând că în portofelul sustras se aflau un card bancar şi cartea de identitate a victimei cei doi inculpaţi le-au distrus şi au păstrat doar banii, 50 euro şi 500 RON, iar telefonul l-au dat în ziua următoare, inculpatului M.A.C.

După trei zile, în seara de 17 octombrie 2011, inculpaţii M.G., C.A. şi de data aceasta şi cu inculpatul M.A. Andrei, au consumat băuturi alcoolice într-un local din Cugir, apoi, în jurul orelor 23 au plecat împreună spre locuinţele lor, inculpaţii M. şi C. alegând traseul de deplasare pe strada Suseni unde a locuit victima N.I. Când au ajuns la poarta acesteia, inculpaţii au încercat uşa şi fiindcă era încuiată, inculpatul M. a strigat-o pe victimă să iasă afară şi să vină la poartă pentru a discuta despre procurarea unor lemne. Victima a ieşit din casă având într-o mână un cuţit de bucătărie, probabil, gândindu-se la incidentul petrecut cu trei zile în urmă şi când a deschis poarta şi l-a văzut pe M. în cadrul uşii, n-a mai aşteptat să vadă ce are de gând, ci i-a aplicat acestuia o lovitură cu cuţitul în zona umărului stâng. Inculpatul M. a ripostat lovind-o pe victimă cu pumnul în faţă, determinând căderea ei la pământ şi în cădere lovirea de o bară de metal împlântată în curte.

După aceea inculpaţii au pătruns în curtea victimei şi au început să-i aplice lovituri peste corp. În rechizitoriu s-a menţionat că inculpaţii M.A. şi M. au deposedat-o pe victimă de cuţit, primul lovind victima cu piciorul şi apoi călcând cu piciorul peste mâna ei dreaptă, iar al doilea punând genunchii pe zona toraco-abdominală a victimei şi aplicându-i mai multe lovituri cu pumnul, până când rezistenţa opusă de victimă a dispărut.

După ce a reuşit dezarmarea victimei, inculpatul M. a abandonat cuţitul acesteia în curte.

Concomitent cu violenţele exercitate de inculpaţii M. şi M.A. victimei i-au fost aplicate lovituri şi de către inculpatul C., care a lovit-o atât cu piciorul, cât şi cu un cuţit în zona capului şi a feţei.

În final, inculpaţii M.A. şi C. au dus victima în prima încăpere a locuinţei acesteia şi au lăsat-o întinsă pe jos, fiind descoperită a doua zi dimineaţa de un prieten; deşi a fost transportată la Spitalul Judeţean de Urgenţă Alba Iulia victima nu a mai putut fi salvată, decesul producându-se în jurul orelor 13.

În fine, în rechizitoriu s-a mai menţionat că după agresiune, cei trei inculpaţi s-au dus la locuinţa inculpatului M.A. unde s-au schimbat de hainele murdare de sânge.

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului Tribunalul a reţinut aceeaşi stare de fapt ca cea descrisă în rechizitoriu, motiv pentru care nu a mai descris-o încă o dată.

Starea de fapt a rezultat din probele administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală cât şi în faza cercetării judecătoreşti şi anume:

- procesul verbal de sesizare din oficiu;

- procesul verbal de cercetare la faţa locului cu planşele foto ataşate;

- raportul de constatare medico legală întocmit cu ocazia necropsiei victimei şi prin care s-a stabilit că moartea acesteia a fost violentă, s-a datorat şocului traumatic şi hemoragic urmare a unui politraumatism cu multiple leziuni de părţi moi, multiple fracturi şi leziuni meningo - cerebrale şi moartea datează din 18 octombrie 2011, leziunile pot data din 17 octombrie 2011 şi au legătură de cauzalitate cu decesul, leziunile s-au putut produce prin lovire repetată cu corpuri contondente (posibil pumn, picior), prin comprimare toracică între un plan dur şi o parte a corpului agresorului (posibil picior, genunchi), prin lovire de corpuri dure şi cădere pe un plan dur şi prin lovire cu un corp/corpuri tăietoare, înţepătoare, raportat la morfologia leziunilor acestea s-au produs mai probabil din poziţii variabile în timp, cu victima aflată în ortostatism, cât şi căzută la sol.

- listingul convorbirilor telefonice ale victimei în perioada 13-14 octombrie 2011 din care rezultă că este acelaşi cu telefonul identificat de organele de urmărire penală la inculpatul M.A.;

- declaraţiile martorilor P.V., D.M.S., V.S.M., D.A., G.G., S.A.F., B.M.M., M.D., L.I.M., N.A.;

- raportul de constatare medico-legală întocmit cu ocazia examinării inculpatului M.G. şi care atestă două categorii de leziuni corporale o plagă înţepată tăiată la nivelul umărului stâng care poate data din 17 octombrie 2011 şi o plagă contuză a braţului stâng cu o vechime de până la 7 zile( data examinării fiind 19 octombrie 2011) şi care s-a putut produce sau nu cu acelaşi corp înţepător - tăietor care a produs leziunea de la umăr;

- procesele-verbale de redare în formă scrisă a interceptărilor convorbirilor telefonice ale inculpaţilor după agresarea victimei;

- procesele-verbale întocmite la percheziţiile domiciliare şi cu ocazia cărora a fost găsit la domiciliu inculpatului M.A., telefonul victimei;

- declaraţiile inculpaţilor care parţial s-au coroborat cu restul probelor administrate în cauză;

Încadrând în drept faptele inculpaţilor, aşa cum au fost reţinute, Tribunalul Alba a constatat că;

- faptele inculpaţilor M.G. şi C.A.C. de a pătrunde împreună, fără drept, în seara de 14 octombrie 2011 în locuinţa victimei N.I. şi de a-i sustrage telefonul mobil şi portmoneul ce conţinea 50 euro, 500 RON, un card bancar şi cartea de identitate, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. şi ale infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a),g. alin. (2)¹ lit. b) C. pen., în condiţiile stării de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a) C. pen. în ceea ce-l priveşte pe inculpatul M.

- faptele inculpaţilor M.G., C.A.C. şi M.A.C. de a pătrunde împreună fără drept, în seara de 17 octombrie 2011, în locuinţa victimei N.I. şi de a-i aplica acesteia multiple lovituri peste corp, cu pumnii, cu picioarele şi cu un obiect ascuţit - tăietor, cauzându-i leziuni care au produs decesul, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi ale infracţiunii de omor prev. de art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a) C. pen. pentru inculpatul M. şi de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) pentru inculpatul M.A.

În ceea ce priveşte infracţiunea de violare de domiciliu din data de 14 octombrie 2011 au fost întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, întrucât inculpaţii M. şi C. au forţat-o practic pe victima N.I. să le permită accesul în locuinţa sa, nelăsând-o să închidă poarta, astfel că nu poate fi vorba de acordul, de consimţământul victimei; în acelaşi timp, dat fiind faptul că victima se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, puterea ei de a se opune ca cei doi inculpaţi să-i intre în curte a fost mult diminuată, atât fizic cât şi psihic, astfel că în final a cedat în faţa inculpaţilor.

În ceea ce priveşte infracţiunea de omor, în cauză nu s-a putut reţine atenuanta provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen. în favoarea inculpatului M.G. prin prisma faptului că acesta a fost lovit cu cuţitul în umărul stâng de către victimă, deoarece prezenţa celor trei inculpaţi noaptea la poarta victimei nu a avut nicio justificare, scopul urmărit era unul necinstit, iar insistenţa în a o aduce pe victimă la poartă şi de a se afla faţă în faţă cu aceasta în condiţiile în care cu 3 zile în urmă au avut un alt incident, a constituit o provocare a victimei din partea inculpatului M. şi nicidecum invers.

Apărătorii inculpaţilor M.A. şi C. au solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen. susţinând că loviturile ce au fost aplicate victimei au avut ca scop aplicarea unei corecţii şi nu suprimarea vieţii.

Ceea ce diferenţiază cele două infracţiuni a fost forma de vinovăţie. În cazul infracţiunii de omor a trebuit să existe intenţia directă sau indirectă în timp ce infracţiunea prev. de art. 183 C. pen. se comite cu praeterintenţie (intenţie depăşită).

În cauză, faţă de multitudinea loviturilor aplicate victimei şi de natura leziunilor care au fost cauzate prin respectivele lovituri, inculpaţii, chiar dacă n-au urmărit suprimarea vieţii victimei, au putut prevedea acest rezultat şi au acceptat posibilitatea producerii lui, ceea ce înseamnă intenţia indirectă, adică omor şi nu lovituri cauzatoare de moarte.

În baza acestor argumente, Tribunalul a apreciat că cererea de schimbare a încadrării juridice a fost neîntemeiată, astfel că ea a fost respinsă.

Constatând că în cauză sunt îndeplinite cerinţele art. 345 alin. (2) C. proc. pen. Tribunalul a pronunţat o soluţie de condamnare a celor trei inculpaţi în raport de criteriile de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) după cum a urmat:

1. Inculpatul M.G. la pedepsele de:

- 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.(fapta din 14 octombrie 2011).

- 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), g), alin. (2¹) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Întrucât toate cele 4 infracţiuni au fost săvârşite de inculpatul M.G. în stare de recidivă postcondamnatorie faţă de sentinţa nr. 85/2005 a Tribunalului Alba prin care i-a fost aplicată pedeapsa de 9 ani închisoare, pedeapsă din care a fost liberat condiţionat cu un rest neexecutat de 1060 zile închisoare, Tribunalul a revocat în baza art. 61 alin. (1) C. pen. liberarea condiţionată dispusă prin sentinţa penală nr. 360/2009 a Judecătoriei Deva şi a contopit restul de pedeapsă de 1060 zile închisoare cu fiecare dintre cele 4 pedepse aplicate pentru infracţiunile deduse judecăţii şi apoi rezultatele de 3, 6 ani închisoare, 4 ani închisoare, 5 ani închisoare şi 10 ani închisoare au fost contopite conform art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen. care a fost sporită la 12 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen.

2. Inculpatul C.A.C. a fost condamnat la pedepsele de;

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen.;

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), g), alin. (2)¹ lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. Tribunalul a contopit pedepsele susmenţionate în cea mai grea de 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen.

3. Inculpatul M.A.C. a fost condamnat la pedepsele de;

- 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza Ii şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de omor prev. de art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)

- 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 75 lit. a) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., Tribunalul a contopit aceste două pedepse în cea mai grea de 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen. care a fost sporită la 11 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen.

II. Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel, în termenul prevăzut de dispoziţiile art. 363 C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba şi inculpaţii M.G., M.A.C. şi C.A.C.

Prin apelul formulat, Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba a solicitat desfiinţarea hotărârii de fond, rejudecarea cauzei şi pronunţarea unei soluţii legale şi temeinice, arătând următoarele:

În mod greşit instanţa a dispus confiscarea de la inculpaţii M.G. şi C.A. a sumei de 50 euro şi a sumei de 500 lei, reprezentând valorile pe care aceştia şi le-au însuşit pe nedrept, de la victima N.I., în data de 14 octombrie 2011.

Măsura confiscării speciale prevăzută de art. 118 lit. ”e” C. pen. are ca obiect bunurile dobândite prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, iar obligaţia inculpaţilor nu este una solidară, ca în cazul răspunderii civile, astfel că de la fiecare din aceştia, trebuia confiscată jumătate din suma însuşită pe nedrept.

În mod greşit s-a reţinut circumstanţa agravantă prev. de art. 75 lit. a) C. pen. în cazul infracţiunii prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. comisă de inculpaţii C.A.C., M.A.C. şi M.G. în 17 octombrie 2011.

Infracţiunea prev. de art. 192 C. pen. a fost reţinută în forma agravantă prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., astfel încât nu a fost incidentă şi circumstanţa agravantă prev. de art. 75 lit. a) C. pen., impunându-se ca aceasta să fie înlăturată pentru această infracţiune.

Pedepsele aplicate inculpaţilor pentru infracţiunea de omor au fost nejustificat de reduse (10 ani fiecare), cuantumul acestora fiind la nivelul minimului special.

În raport de modul, împrejurările, timpul şi locul comiterii faptei, inculpaţii deplasându-se la locuinţa victimei şi toţi trei au agresat-o în curtea locuinţei acestuia, aplicându-i numeroase lovituri, de persoana inculpaţilor - toţi având antecedente penale, s-a considerat că pedepsele trebuiau să fie mai aspre.

Instanţa, contopind pedepsele pentru infracţiunile concurente a aplicat un spor inculpatului M.G. or, date fiind faptele comise persoana inculpaţilor, ar fi trebuit să fie aplicat un spor de pedeapsă şi în cazul inculpaţilor C.A.C. şi M.A.C.

La termenul din 8 octombrie 2012 procurorul de şedinţă a precizat că nu mai susţine toate motivele de apel formulate în scris, ci doar cel privitor la confiscarea greşită de la inculpaţi M.G. şi C.A. a sumei de 50 euro şi a sumei de 500 lei şi cel referitor la reţinerea în mod greşit de către instanţa de fond a circumstanţei agravante prev. de art. 75 lit. a) C. pen. în cazul infracţiunilor prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. comisă de inculpaţi în 17 octombrie 2011.

Prin apelurile formulate, inculpaţii M.G., M.A.C. şi C.A.C., personal şi prin apărători, au solicitat următoarele:

Avocat G.I., apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul M.G. a solicitat desfiinţarea sentinţei penale atacate şi procedând la o nouă judecare:

- în principal a schimbat încadrarea juridică a infracţiunii de omor, prev. de art. 174, 175 C. pen., în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen.

- în subsidiar, dacă s-ar fi menţinut încadrarea faptei de omor prev. de art. 174, 175 C. pen. a solicitat achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât din nicio probă de la dosar nu a rezultat că inculpatul ar fi lovit victima.

- achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracţiunea de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen.

În susţinerea apelului s-a arătat că inculpatul M.G. nu a avut intenţia de a ucide victima, ci doar i-a aplicat lovituri cu titlu de corecţie, fiind provocat, deoarece victima a venit cu un cuţit către poartă, astfel că încadrarea juridică a faptei a fost cea prev. de art. 183 C. pen.

Cât priveşte infracţiunea de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. s-a precizat că această faptă nu a existat, întrucât inculpatul nu a pătruns fără drept în curtea imobilului victimei ci aceasta din urmă a deschis poarta şi le-a permis inculpaţilor să pătrundă.

Din probele dosarului nu a rezultat că inculpatul ar fi lovit victima, mai mult martorul ocular a relatat că inculpatul M.G. nu a avut nici o contribuţie la incident.

Avocat P.R., apărătorul ales al inculpatului C.A.C. a solicitat desfiinţarea sentinţei penale atacate şi, procedând la o nouă judecare:

- în principal a se dispune schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de omor, prev. de art. 174, 175 C. pen., în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen.

- în subsidiar a solicitat a se face aplicarea dispoziţiilor art. 73 lit. b) şi art. 76 C. pen. şi a se reduce cuantumul pedepsei aplicate inculpatului pentru infracţiunea de omor, prev. de art. 174, 175 C. pen.;

În motivarea apelului, s-a arătat că intenţia corectă a inculpatului a rezultat din atitudinea victimei care l-a atacat pe inculpatul M.G. cu un cuţit, lovindu-l într-o zonă periculoasă. Inculpatul M.A.C. a sărit în ajutorul inculpatului M.G., iar rănile provocate victimei au fost realizate cu cuţitul acesteia şi constituie răni de autoapărare. Loviturile au fost recunoscute de inculpat. Urmare producerii incidentului, victima a trăit şi a rămas în casă. A apreciat că vina inculpaţilor a constat în faptul că aceştia nu au sunat la 112 sau în aceea că nu au anunţat pe altcineva.

Inculpatul M.A.C. l-a ajutat pe inculpatul M., niciunul dintre inculpaţi neavând însă intenţia de a ucide victima, altfel aceştia ar fi abandonat-o.

S-a mai arătat că din actele medicale existente la dosar nu rezultă că rănile provocate de inculpaţi ar fi dus la moartea victimei, aceasta decedând a doua zi. S-a concluzionat în actele medicale că ansamblul loviturilor aplicate victimei coroborate cu starea acesteia de sănătate au dus la deces.

Incidentul s-a produs raportat la atitudinea victimei, la starea de nervozitate a acesteia şi pe fondul consumului de alcool.

În mod greşit a reţinut instanţa de fond că loviturile au fost aplicate şi de inculpatul C.A.C., întrucât a doua armă nu a existat, respectiv nu s-a descoperit, iar nicio probă din dosar nu a dovedit participarea activă a acestuia la incident. Acesta a recunoscut în ce constau faptele sale.

Avocat G.C. apărătorul inculpatului M.A.C., a solicitat desfiinţarea sentinţei penale atacate şi procedând la o nouă judecare:

- în subsidiar, dacă se menţine încadrarea faptei de omor prev. de art. 174,175 C. pen. a se dispune achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât din nicio probă de la dosar nu rezultă că inculpatul ar fi aplicat lovituri cu cuţitul, victimei.

- achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracţiunea de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen.

- într-un alt subsidiar s-a cerut a se reţine în favoarea inculpatului dispoziţiile art. 73 lit. a) şi 73 lit. b) C. pen. întrucât acesta a reacţionat urmare atacului victimei cu cuţitul asupra unui prieten de al său.

În motivarea apelului s-a arătat că forma de vinovăţia a constat în praeterintenţie, neexistând din partea inculpatului o intenţie directă sau indirectă de a ucide victima. Singurele fapte săvârşite cu intenţie de către inculpat au constat în aplicarea a doi pumni în faţă victimei, restul sunt din culpă. Victima nu a fost lovită în zone vitale care să poată duce la deces.

Cât priveşte solicitarea de achitare a inculpatului în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de omor, s-a arătat că din probele administrate în cauză nu a rezultat că inculpatul M.A.C. ar fi aplicat lovituri victimei cu cuţitul.

Cu privire la fapta de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. s-a arătat că inculpatul nu a pătruns fără drept în casa victimei şi a fost invitat, având consimţământul acesteia. Inculpatul M.A.C. a dus victima în casă, i-a acordat îngrijiri şi a intenţionat să sune la poliţie. A regretat fapta şi a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. şi înlăturarea sporului.

Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate prin prisma celor expuse, a actelor şi lucrărilor dosarului, precum şi din oficiu conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea de Apel Alba Iulia a constatat următoarele:

Starea de fapt, analiza mijloacelor de probă şi încadrarea în drept a faptelor săvârşite de inculpaţi a rezultat din coroborarea probatorului administrat în cauză, respectiv declaraţiile inculpaţilor, plângerea penală şi declaraţiile date de partea vătămată Pop Ana, declaraţiile martorilor P.I.N., S.A., D.E., O.T., B.E. şi G.I., raportul de constatare medico-legală din 14 decembrie 2011 întocmit de S.J.M.L. Sibiu, procesul verbal de cercetare la faţa locului din 13 decembrie 2011, procesul-verbal de reconstituire privind activitatea infracţională a inculpaţilor, dovezile de ridicare întocmite cu ocazia găsirii banilor şi a cuţitului luate de la partea vătămate, rezultă că Tribunalul a reţinut o corectă starea de fapt, fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de furt calificat, violare de domiciliu, în forma agravată şi omor simplu, săvârşit în condiţiile art. 75 lit. a) C. pen.

Referitor la incidentul din 14 octombrie 2011, instanţa a reţinut că faptele inculpaţilor M.G. şi C.A.C. au fost dovedite în cauză şi astfel în mod corect Tribunalul a dispus condamnarea acestora pentru săvârşirea infracţiunilor de furt calificat şi violare de domiciliu.

Probele administrate au atestat faptul că în seara de 14 octombrie 2011 victima N.I., după ce a consumat băuturi alcoolice în oraş, s-a întors la domiciliul său situat în oraşului Cugir, str. Suseni. În faţa porţii locuinţei sale, aceasta a fost acostată de către inculpaţii M.G. şi C.C. care iniţial nu l-au lăsat să închidă poarta, spunându-i că le datorează câte o bere.

Victima a reuşit să intre în curte, iar cei doi inculpaţi au urmat-o, fără încuviinţarea acesteia, care le-a spus că va suna la poliţie, după care, pentru a scăpa de aceştia, victima le-a spus că le va da bani pentru bere, doar să plece şi s-a deplasat împreună cu inculpaţii în casă, unde a scos portofelul pentru a le da bani. În acel moment, inculpatul C.A.C. i-a smuls portofelul din mână, iar inculpatul M.G. a luat telefonul mobil marca M. care se afla în încăpere. În aceste împrejurări, victima i-a aplicat inculpatului M.G. în braţul stâng o lovitură cu un cuţit aflat la îndemână, cei doi inculpaţi părăsind locuinţa în fugă, cu bunurile furate. Ajunşi la locuinţa inculpatului M.G., cei doi au distrus cardul bancar şi cartea de identitate găsite în portofel şi au păstrat doar banii, 50 euro şi 500 RON, iar telefonul l-au dat în ziua următoare, inculpatului M.A.C.

Inculpaţii nu au dat declaraţii în cursul urmăririi penale cu privire la faptele din 14 octombrie 2011, iar prin declaraţiile date la termenul din 6 februarie 2012 (filele 41, 42 din dosarul Tribunalului) au arătat că victima a fost cea care li s-a adresat, spunându-le să o însoţească la ea acasă pentru a discuta despre procurarea unei cantităţi de lemne.

Inculpatul M.G. a recunoscut că a fost atacat de victimă cu un cuţit, susţinând însă că fără nici un motiv. Acesta a mai arătat că, după ce au ajuns la locuinţa sa, inculpatul C.A.C. a scos dintr-un buzunar telefonul mobil marca M. şi un portmoneu în care se aflau 50 de euro şi 50 de lei şi i-a spus că în acest fel victima a înţeles să plătească lemnele pe care trebuia să i le ducă.

Inculpatul C.A.C. a declarat că a intrat, împreună cu inculpatul M.G., în locuinţa victimei, la cererea acesteia şi a luat din greşeală telefonul victimei, odată cu portmoneul acesteia, după ce victima i-a spus că poate să ia din portmoneu banii reprezentând preţul lemnelor.

Prin declaraţia dată în faţa instanţei de apel (fila 72) inculpatul M.G. a arătat că a participat la săvârşirea faptei de furt, dar a fost nedumerit de modul în care aceasta a fost dovedită, în sensul că nu a săvârşit această faptă, că a fost chemat de victimă care i-a dat inculpatului C. - 50 de euro ca să-i aducă lemne. Inculpatul a mai arătat că ştie că telefonul mobil a fost ridicat de la inculpatul M.A., care l-a dobândit de la inculpatul C., însă nu a cunoscut cum a ajuns telefonul în posesia acestuia din urmă, precizând că inculpatul C. susţine că l-a primit de la victimă.

Susţinerile inculpaţilor în sensul că victima a fost cea care i-a chemat în locuinţa sa, precum şi declaraţiile acestora, de altfel contradictorii, cu privire la împrejurările în care au ajuns în posesia portmoneului şi a telefonului victimei au fost infirmate de declaraţiile martorilor G.G. şi M.D. (filele 107-108 şi 117-120 din Dosarul nr. 1870/P/2011, respectiv 72 şi 74 din dosarul Tribunalului) care au relatat în amănunt ce le-a povestit victima despre incident în seara respectivă (martorul G.) şi respectiv în dimineaţa zilei de 15 octombrie, coroborate cu procesul-verbal încheiat la data de 19 octombrie 2011 de către organele de poliţie (fila 166 din Dosarul nr. 1870/P/2011) din care rezultă că victima s-a prezentat la sediul poliţiei, părea foarte timid şi a reclamat faptul că în seara anterioară a consumat o cantitate mai mare de băuturi alcoolice şi că şi-a pierdut actele, dar nu cunoaşte împrejurările.

De asemenea, martora S.A.F., concubina inculpatului M.G., prin declaraţia dată la fila 112 din Dosarul nr. 1870/P/2011, a relatat că inculpatul C. i-a dat portmoneul şi i-a cerut să îl arunce în foc, spunându-i să nu spună la nimeni nimic. În aceleaşi împrejurări, martora confirmă faptul că a văzut telefonul marca M. la inculpatul C., telefon care părea nou.

Totodată, martora A.M., concubina inculpatului C.A.C., a confirmat declaraţiile martorei S.A.F. cu privire la faptul că în data de 15 octombrie 2011 inculpatul C. i-a dat suma de 40 de euro şi i-a cerut să îi schimbe (fila 116 din Dosarul nr. 1870/P/2011).

Atitudinea victimei de a declara organelor de poliţie faptul că şi-a pierdut actele, dar nu a cunoscut în ce împrejurări, a apărut ca justificată, în contextul în care a ştiut că în seara din 14 octombrie 2011 l-a lovit cu cuţitul pe inculpatul M.G. În acest sens şi martorul M. a relatat că victima i-a spus că se bucură că nu a fost sânge la el în casă şi a crezut că nu l-a tăiat rău pe unul dintre cei doi care i-au luat portmoneul şi telefonul. Totodată, martorul a declarat că l-a întrebat din nou, în aceeaşi zi, în jurul orelor 18,00 dacă a fost la poliţie, pe victima N.I. şi că, deşi acesta i-a spus că a fost, martorul „l-a simţit că ascunde ceva”, evitând să îi dea un răspuns direct (fila 107).

Au mai fost avute în vedere şi declaraţiile numitei Ş.G., sora victimei, care a susţinut că fratele său nu i-ar fi spus că intenţionează să cumpere lemne şi că la locuinţa lui încălzirea se făcea cu gaz.

Concluzionând, instanţa de apel a constatat că probele administrate în cauză au dovedit starea de fapt, astfel cum a fost reţinută, iar faptele săvârşite de inculpaţi au întrunit elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 208 alin. (1), (2) art. 209 alin. (1) lit. a), g), alin. (2)¹ lit. b) C. pen. şi de art. 192 alin. (2) C. pen.

Referitor la această din urmă infracţiune, s-a constatat că în mod corect Tribunalul a reţinut că sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia, în condiţiile în care din probatoriul administrat rezultă presiunile exercitate de inculpaţi asupra victimei, care se afla sub influenţa băuturilor alcoolice şi care nu se cunoştea cu aceştia.

Infracţiunea de violare de domiciliu a constat în pătrunderea fără drept, într-o locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit ţinând de acestea, fără consimţământul persoanei care le foloseşte, iar în cauza de faţă, atitudinea inculpaţilor care, împreună, au acostat-o pe victimă şi iniţial nu l-au lăsat să închidă poarta, spunându-i, fără nici un motiv, că le datorează câte o bere, coroborată cu starea de ebrietate a victimei şi cu atitudinea acesteia de a-l ataca ulterior cu cuţitul pe inculpatul M.G. atestă lipsa consimţământului acesteia cu privire la pătrunderea celor doi inculpaţi în curtea şi apoi în locuinţa sa.

În ceea ce priveşte faptele din 17 octombrie 2011, în analiza stării de fapt, Curtea de Apel Alba Iulia a stabilit următoarele aspecte cu caracter de certitudine:

1. Decesul victimei N.I., survenit în data de 18 octombrie 2011;

2. Concluziile raportului de constatare medico legală întocmit cu ocazia necropsiei victimei şi prin care s-au stabilit următoarele:

- moartea victimei a fost violentă, s-a datorat şocului traumatic şi hemoragic urmare a unui politraumatism cu multiple leziuni de părţi moi, multiple fracturi şi leziuni meningo - cerebrale;

- leziunile sunt recente, pot data din 17 octombrie 2011 şi au legătură de cauzalitate cu decesul cu menţiunea că niciuna dintre leziuni considerată separat nu a determinat moartea, ci moartea a fost consecinţa ansamblului lezional;

- leziunile s-au putut produce prin lovire repetată cu corpuri contondente (posibil pumn, picior), prin comprimare toracică între un plan dur şi o parte a corpului agresorului (posibil picior, genunchi), prin lovire de corpuri dure şi cădere pe un plan dur şi prin lovire cu un corp/ corpuri tăietoare, înţepătoare; leziunile raportat la morfologia acestora, s-au produs mai probabil din poziţii variabile în timp, cu victima aflată în ortostatism, cât şi căzută la sol;

- lovirea activă cu un corp tăietor înţepător însumează 3 lovituri, numărul loviturilor active cu corpuri contondente fiind apreciat la 5-10 lovituri;

3. Recunoaşterile inculpaţilor cu privire la faptul că toţi trei au fost în seara respectivă la locuinţa victimei.

Curtea de Apel Alba Iulia a mai considerat necesar să stabilească totodată, tot cu caracter de certitudine şi faptul participării tuturor inculpaţilor la săvârşirea infracţiunii de omor.

În acest sens au fost avute în vedere, pe lângă concluziile raportului de constatare medico legală menţionate, declaraţiile date de cei trei inculpaţi, rezultatul testului poligraf, declaraţiile martorilor P.V., V.S.M., D.M.S., S.A.F. şi A.M., precum şi situaţia premisă rezultată din împrejurările reţinute cu privire la faptele din 14 octombrie.

Astfel, inculpatul M.A.C., în declaraţiile sale a declarat că nu recunoaşte nimic (declaraţia olografă de la filele 71-73), pentru ca ulterior să afirme că a avut loc un incident, dar că el nu a lovit victima, ci a intrat în curtea locuinţei acesteia după ce a fost lovită (declaraţiile din aceeaşi zi cu cea olografă, aflate la filele 61-63, respectiv la filele 68-70) şi după ce anterior intraseră ceilalţi doi inculpaţi. Prin aceste declaraţii inculpatul l-a incriminat şi pe coinculpatul M., afirmând că a observat în locuinţa sa o brişcă cu mâner de lemn pe care a lăsat-o M.G. (fila 70). Acesta a confirmat găsirea briceagului şi la momentul confruntării sale cu inculpatul M. din 19 octombrie 2011 (fila 89 verso).

În faţa judecătorului, la momentul soluţionării propunerii de arestare preventivă, inculpatul M.A. a recunoscut faptul că a intrat şi el în curte după cei doi şi că a lovit victima de două ori cu pumnul în faţă. Despre inculpatul M. a declarat că a avut cuţit dar că nu l-a folosit şi că a rămas mai mult timp în curtea victimei.

Inculpatul a fost din nou audiat în cursul urmăririi penale la data de 01 noiembrie 2011 (filele 65) - când a afirmat că, după ce a lovit victima cu pumnul, iar aceasta a căzut pe spate, şi-a aşezat genunchiul drept pe zona abdominală a victimei şi atunci inculpatul C. i-a aplicat victimei un număr de 3-4 lovituri cu talpa încălţămintei, înspre zona toracică.

În urma testării acestuia cu poligraful, inculpatul a declarat că inculpatul C. a lovit victima cu picioarele (fila 66).

La termenul din 6 februarie inculpatul M.A. a declarat că nu recunoaşte săvârşirea faptelor, arătând că el doar a lovit cu pumnul de două ori pe victimă, pentru a se apăra de aceasta.

În faţa instanţei de apel (fila 82), inculpatul a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., arătând că, pentru a se apăra, a lovit victima de două ori cu pumnii în zona feţei, aceasta a căzut şi jos, inculpatul s-a aplecat peste el şi i-a mai dat doi pumni tot în zona feţei, precizând nu i-a văzut pe ceilalţi inculpaţi să lovească pe victimă.

Inculpatul C.A.C. nu a recunoscut săvârşirea faptelor, declarând iniţial că a intrat în curtea victimei, însă nu a agresat-o fizic, că ceilalţi inculpaţi au intrat peste victimă în curte, iar M.A. l-a împins, căzând peste el, după care a început să-l lovească cu pumnii în zona feţei (filele 74-76 şi 78).

La momentul confruntării sale cu inculpatul M. din 19 octombrie 2011 (fila 93 verso) a arătat că acesta nu a lovit victima, ci doar i-a luat cuţitul.

La termenul din 6 februarie 2012 a reiterat cel declarate anterior, iar în faţa instanţei de apel a arătat că nu doreşte să dea declaraţie.

Inculpatul M.G. a susţinut că inculpaţii C. şi M.A. au fost cei care au împins victima cu mâinile şi au intrat în curte şi că nu a văzut ce s-a întâmplat deoarece a plecat. Prin declaraţia olografă (filele 56-58) a afirmat că după ce a plecat, inculpaţii C. şi M.A. au venit la locuinţa sa şi i-au spus că „l-au bătut”.

În faţa judecătorului, la momentul soluţionării propunerii de arestare preventivă, inculpatul a declarat că singura agresiune pe care a cunoscut-o a constat în aceea că inculpatul M.A. a lovit victima cu pumnii.

În cursul judecăţii, în primă instanţă şi în apel inculpatul M.G. a declarat în acelaşi sens.

Instanţa de apel a mai avut în vedere faptul că declaraţiile celor trei inculpaţi au fost contradictorii în legătură cu motivul şi împrejurările în care au ajuns la locuinţa victimei, fiecare susţinând că ceilalţi doi au oprit la poarta locuinţei victimei, fie pentru a discuta ceva despre lemne, fie pentru că inculpatul M.A. le-ar fi spus că are în zonă un prieten care pictează şi că doreşte să discute cu el pentru a-i face prietenei sale un portret (conform declaraţiei inculpatului M., nesusţinută de declaraţiile celorlalţi). S-a mai constatat că în nici una dintre declaraţiile date în perioada imediat următoare incidentului din 17 octombrie 2011, inculpaţii M. şi C. nu au relatat aspecte legate de incidentul din 14 octombrie 2011, respectiv că ar mai fi fost anterior la locuinţa victimei şi că ar fi cunoscut-o astfel dinainte, pentru ca ulterior să declare că în acea zi victima le-a dat bani pentru a-i aduce lemne.

Şi în acest caz, instanţa a avut în vedere şi declaraţiile numitei Ş.G., sora victimei, care a susţinut că, deşi s-a întâlnit cu fratele său în data de 17 octombrie 2011, acesta nu i-a spus că intenţionează să cumpere lemne şi că la locuinţa lui încălzirea se face cu gaz.

Totodată, s-au avut în vedere concluziile rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifică privind comportamentul simulat al inculpaţilor care au atestat următoarele:

- modificări specifice comportamentului simulat în cazul inculpatului M.G. la momentul răspunsului dat la întrebările relevante, respectiv dacă s-a înţeles cu cineva să meargă la locuinţa victimei pentru a-i lua bunuri şi dacă l-a lovit în data de 17 octombrie pe N.I.;

- modificări specifice comportamentului simulat în cazul inculpatului C.A.C. la momentul răspunsului dat la întrebările relevante, respectiv dacă s-a înţeles cu cineva să meargă la locuinţa victimei pentru a-i lua bunuri şi dacă l-a lovit în data de 17 octombrie pe N.I.;

- faptul că nu au provocat modificări specifice comportamentului simulat răspunsurile date de inculpatul M.A. la întrebările relevante respectiv dacă l-a lovit cu pumnul pe N.I., dacă este posibil ca inculpatul C. să fi lovit victima şi dacă l-a lovit cu talpa cu piciorul în piept, modificările fiind semnalate doar la întrebarea dacă l-a lovit pe N.I. cu cuţitul.

Coroborând toate mijloacele de probă analizate cu concluziile raportului de constatare medico-legală, cu declaraţiile martorilor P.V., V.S.M., D.M.S., S.A.F. şi A.M., cu procesul-verbal de cercetare la faţa locului, cu planşele fotografice privind aspectele fixate cu ocazia examinării pantofilor tip sport aparţinând inculpaţilor C.A.C. (fila 193) şi M.G. (fila 200), pantofi pe care au fost găsite pete de culoare brun-roşcat, precum şi cu celelalte probe existente la dosar, enumerate şi de prima instanţă, curtea de apel a considerat că inculpaţii M.G., C.A.C. şi M.A.C., împreună, în noaptea de 17 octombrie 2011 au pătruns, fără drept, în curtea locuinţei victimei N.I. unde, toţi trei, prin lovituri repetate, care au determinat căderea acesteia pe un plan dur şi prin comprimare toracică între un plan dur şi o parte a corpului agresorului (posibil picior, genunchi), şi prin lovire cu un corp/ corpuri tăietoare, înţepătoare, au cauzat victimei leziuni grave, decesul acesteia din 18 octombrie 2012 fiind consecinţa ansamblului lezional.

Raportat la toate aceste considerente, instanţa de apel a constatat că tribunalul a apreciat în mod just că faptele inculpaţilor au constituit infracţiunile de omor şi de violare de domiciliu, în formă agravată şi că există probe care au dovedit vinovăţia acestora.

Analiza motivelor de apel invocate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba şi de inculpaţii M.G., M.A.C. şi C.A.C.

Cu privire la acest aspect, s-a impus în primul rând, a se preciza faptul că, Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, prin apelul declarat, motivat în scris, a solicitat majorarea pedepselor aplicate inculpaţilor şi, totodată, aplicarea unui spor de pedeapsă şi inculpaţilor C.A.C. şi M.A.C.

În acest context, Curtea a apreciat că precizările reprezentantului Parchetului, la termenul din 08 octombrie 2011, în sensul că nu mai susţine toate motivele de apel formulate în scris, ci doar cel privitor la confiscarea greşită de la inculpaţi M.G. şi C.A. a sumei de 50 euro şi a sumei de 500 lei şi cel referitor la reţinerea în mod greşit de către instanţa de fond a circumstanţei agravante prev. de art. 75 lit. a) C. pen. în cazul infracţiunilor prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. comisă de inculpaţi în 17 octombrie 2011, a reprezentat opiniile personale ale acestuia şi nu manifestare de voinţă a Parchetului care a declarat calea de atac care face obiectul prezentei judecăţi, respectiv apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba, apel care ar fi putut retras doar în condiţiile art. 369 alin. (3), ceea ce în speţă nu s-a întâmplat.

Procurorul de şedinţă, de altfel, în expunerea orală din sala judecată a utilizat sintagma „nu mai susţinem”, care nu-şi are nici un corespondent într-o instituţie reglementată de capitolul al III-lea secţiunea I C. proc. pen.

Prin urmare, analizând motivele de apel invocate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, instanţa a constatat că a fost întemeiată critica privind modalitatea greşită de luare faţă de inculpaţii M.G. şi C.A.C. a măsurii de siguranţă a confiscării speciale, în condiţiile în care aceasta a fost o sancţiune de drept penal, cu caracter individual, care s-a dispus faţă de fiecare făptuitor, în urma aprecierii instanţei cu privire la necesitatea prevenirii repetării de fapte periculoase în viitor.

Pe cale de consecinţă, în baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la fiecare dintre inculpaţii M.G. şi C.A.C. a sumei de 250 lei şi a contravalorii în lei a sumei de 25 euro, calculată la cursul oficial al B.N.R. de la data punerii în executare a acestei măsuri.

De asemenea, Curtea a constatat că în mod greşit s-a reţinut că inculpaţii au săvârşit, la data de 17 octombrie 2011, infracţiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. în condiţiile circumstanţei agravante prevăzute de art. 75 lit. a) C. pen.

Potrivit acestei dispoziţii legale, a constituit circumstanţă agravantă săvârşirea infracţiunii de trei sau mai multe persoane împreună.

Această împrejurare a constituit, însă, element circumstanţial agravant al infracţiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. - săvârşirea faptei de două sau mai multe persoane împreună - circumstanţă specială care primează şi exclude aplicarea circumstanţei agravante generale. Săvârşirea faptei de mai multe persoane împreună se regăseşte, ca element circumstanţial de agravare, în conţinutul infracţiunii de violare de domiciliu şi aceeaşi împrejurare nu poate conduce la o dublă agravare a răspunderii penale.

Instanţa de apel a constatat că sunt întemeiate şi celelalte critici referitoare la individualizarea greşită a pedepselor aplicate inculpaţilor, urmând însă a le aprecia unitar, în urma reanalizării criteriilor prevăzute de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), atât în favoarea cât şi în defavoarea inculpaţilor.

Inculpaţii M.G., M.A.C. şi C.A.C., au solicitat a se dispune schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de omor, prev. de art. 174, 175 C. pen., în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen., conform art. 334 C. proc. pen. iar, dacă s-ar fi menţinut încadrarea faptei de omor prev. de art. 174, 175 C. pen. să se fi dispus achitarea acestora în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Din punctul de vedere al încadrării juridice date faptelor inculpaţilor, Curtea a reţinut că în mod corect a fost înlăturată de către prima instanţă apărarea inculpaţilor în sensul că în cauză ar fi fost întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 183 C. pen., urmând ca, la rândul său să respingă cererea reiterată de aceştia de schimbare a încadrării juridice, având în vedere următoarele:

Probele administrate în cauză a demonstrat fără dubiu că toţi cei trei inculpaţi au fost vinovaţi de săvârşirea infracţiunii pentru care au fost condamnaţi, faptă comisă în modalitatea intenţiei indirecte, întrucât au prevăzut rezultatul faptelor şi, deşi nu l-au urmărit, au acceptat posibilitatea producerii lui.

Inculpaţii au lovit victima - o persoană în vârstă şi cu probleme de sănătate - în mod repetat cu obiecte contondente, inclusiv după ce aceasta era căzută la pământ. Loviturile aplicate au fost de mare intensitate şi au produs leziunile descrise în raportul medico-legal de necropsie, ce concluzionează în sensul că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat şocului traumatic şi hemoragic urmare a unui politraumatism cu multiple leziuni de părţi moi, multiple fracturi şi leziuni meningo - cerebrale

Topografia şi morfologia leziunilor traumatice a pledat pentru producerea lor prin loviri active, repetate, cu mijloace contondente.

Contrar susţinerilor inculpaţilor - în sensul că, din actele medicale existente la dosar nu rezultă că rănile provocate de inculpaţi ar fi dus la moartea victimei, aceasta decedând a doua zi, şi ca urmare a stării sale de sănătate - raportat la concluziile raportului de constatare medico-legală expuse şi analizate mai sus, Curtea a reţinut că loviturile aplicate de aceştia au produs victimei leziuni majore care au condus la deces.

Fapta inculpaţilor a constituit infracţiunea de omor, fiind relevată intenţia de ucidere şi prin aceea că a fost săvârşită pe fondul unui conflict anterior între inculpaţi şi victimă, urmat de aplicarea unor lovituri ce au vizat zone anatomice vitale, lovituri puternice, de mare intensitate, care a avut consecinţe grave, decesul victimei, la care s-a adăugat şi atitudinea inculpaţilor imediat după săvârşirea faptei, constând în abandonarea victimei în stare de agonie, precum şi în schimbarea hainelor purtate şi spălarea acestora de urmele de sânge.

În acelaşi context se impune a se preciza că a fost, de asemenea, corectă aprecierea primei instanţe în sensul în cauză nu s-a putut reţine atenuanta provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. în favoarea inculpatului M.G., având în vedere faptul că inculpaţii au fost cei care au pătruns fără drept, în timpul nopţii, în curtea locuinţei victimei, în condiţiile în care cu trei zile înainte, doi dintre inculpaţi au sustras bunuri din locuinţa acesteia, şi astfel reacţia victimei a fost de apărare faţă de acţiunile inculpaţilor, împrejurare în care l-a lovit cu cuţitul în umărul stâng pe inculpatul M.

Nu a fost fondată nici solicitarea inculpatului M.A.C. de a se reţine în favoarea sa dispoziţiile art. 73 lit. a) şi ale art. 73 lit. b) C. pen. cu motivarea acesta ar fi reacţionat ca urmare a atacului victimei cu cuţitul asupra unui prieten de al său.

Astfel, raportat la starea de fapt reţinută, s-a constatat că nu au fost îndeplinite condiţiile circumstanţelor atenuante legale invocate, probatoriul administrat nu a sugerat existenţa unor indicii minime în acest sens, nefiind dovedită nici existenţa unui atac imediat şi injust din partea victimei, nici emoţia sau starea de tulburare puternică în care s-ar fi aflat inculpatul M.A. Pe de altă parte, acesta a declarat că a lovit victima de două ori cu pumnii în zona feţei, pentru a se apăra, fără a justifica în vreun fel motivul pentru care a vrut să se apere, în condiţiile în care victima îl lovise cu cuţitul pe un alt inculpat, iar inculpaţii au fost cei care au avut o atitudine ofensivă faţă de aceasta, intrând fără drept în curtea sa.

Inculpaţii au solicitat, de asemenea, achitarea în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracţiunea de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., arătând, în esenţă, că această faptă nu există deoarece inculpaţii nu au pătruns fără drept în curtea imobilului victimei, ci aceasta din urmă a deschis poarta şi le-a permis inculpaţilor să pătrundă.

Curtea de Apel a reţinut însă că din probatoriul administrat în cauză rezultă că infracţiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. există şi a fost săvârşită de inculpaţi, întrucât aceştia, împreună, au pătruns, în curtea locuinţei victimei, fără nici un motiv şi fără a avea consimţământul acesteia, care de altfel s-a apărat, tăindu-l cu cuţitul pe inculpatul M.G. În împrejurările relevate, i-au aplicat acesteia mai multe lovituri şi apoi inculpaţii M.A. şi C. au transportat victima în locuinţa acesteia.

Lipsa consimţământului victimei a rezultat aşadar şi din atitudinea ofensivă a acesteia, din opunerea sa efectivă, prin agresarea inculpatului M., precum şi din existenţa unui incident anterior între părţi, respectiv cel din 14 octombrie 2011.

În ceea ce priveşte solicitarea inculpatului M.A. de aplicare a dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., instanţa a reţinut că este nefondată având în vedere, pe de o parte că în faţa primei instanţe, înainte de citirea actului de sesizare nu a solicitat judecarea conform procedurii simplificate, iar pe de altă parte, prin declaraţia dată de acesta în faţa instanţei de apel a relatat împrejurări contrarii stării de fapt reţinute în rechizitoriu.

Pentru aplicarea procedurii simplificate şi pentru a beneficia de reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime, a fost necesar ca inculpatul să recunoască acuzaţiile aduse în maniera descrisă în actul de sesizare a instanţei şi, de asemenea, să nu conteste probele administrate în faza de urmărire penală.

Curtea a considerat că, dacă inculpatul, deşi a invocat dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., solicitând aplicarea procedurii simplificate, prin declaraţia dată a contestat starea de fapt expusă în actul de sesizare, încercând o exonerare de răspundere a coinculpaţilor, dispoziţiile amintite nu pot fi incidente.

Apelurile inculpaţilor au fost însă fondate, în parte, sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor stabilite, în sensul reţinerii greşite a circumstanţei prev. de art. 75 lit. a) C. pen. şi pentru motivele ce se vor arăta, referitor la cuantumul unora dintre pedepsele stabilite. A fost favorabil inculpaţilor C.A.C. şi M.G. şi motivul de apel formulat de parchet cu privire la măsura de siguranţă a confiscării speciale.

Individualizarea pedepselor

Fiind dovedită existenţa faptelor şi săvârşirea acestora cu vinovăţie de către inculpaţi, Curtea a constatat că în mod corect Tribunalul a dispus condamnarea acestora, conform art. 345 alin. (2) C. proc. pen., pentru infracţiunile reţinute în sarcina lor prin actul de sesizare însă, în ceea ce priveşte pedepsele aplicate inculpaţilor, prima instanţă nu a făcut o individualizare judiciară justă, raportat la dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Potrivit acestui text de lege, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În procesul de evaluare a pedepselor, instanţa de apel a avut în vedere pe de o parte faptul că, deşi cuantumul pedepselor stabilite de prima instanţă faţă de cei trei inculpaţi a fost diferit, hotărârea pronunţată nu a cuprins motivele avute în vedere, rezumându-se doar la invocarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), (nemotivată fiind şi aplicarea pedepselor complementare şi accesorii), iar pe de altă parte se va raporta la persoana inculpaţilor, reţinând că niciunul nu s-a aflat la prima confruntare cu legea penală, că inculpaţii M. şi C. nu au recunoscut săvârşirea faptelor, iar inculpatul M.A.C. a avut o atitudine relativ sinceră pe parcursul procesului penal, contribuind, în parte, la aflarea adevărului în cauză.

Limitele de pedeapsă prevăzută de lege pentru infracţiunile de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), g), alin. 2¹ lit. b) C. pen., violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. şi omor prev. de art. 174 C. pen. au fost închisoarea de la 3 la 15 ani, închisoarea de la 3 la 10 ani şi închisoarea de la 10 la 20 de ani.

Instanţa, raportându-se la criteriile prevăzute de dispoziţiile art. 18¹ alin. (2) C. pen., a apreciat că faptele săvârşite în datele de 14 octombrie 2011 şi de 17 octombrie 2011 a prezentat un grad de pericol social ridicat, grad dat de natura, modalităţile şi împrejurările de săvârşire a faptelor (inculpaţii acţionând împreună, pe timp de noapte, împotriva unei persoane în vârstă, care în prima situaţie se afla sub influenţa băuturilor alcoolice), de scopul urmărit (la infracţiunea de furt fiind realizarea de mijloace materiale într-un mod relativ facil şi ilicit, infracţiunea de violare de domiciliu fiind săvârşită în scopul comiterii furtului, iar în ceea ce priveşte infracţiunea de omor, lipsa unui motiv aparent), de urmarea produsă (diminuarea patrimoniului victimei şi respectiv decesul acesteia), precum şi de persoana şi conduita inculpaţilor, analizate mai sus.

Instanţa a mai avut în vedere contribuţia fiecărui inculpat la săvârşirea faptelor, incidenţa circumstanţei agravante prevăzute de art. 75 lit. a) C. pen., starea de recidivă postcondamnatorie, respectiv postexecutorie reţinute în mod corect faţă de inculpaţii M.G. şi M.A.C.

Distinct de gravitatea în sine a fiecărei infracţiuni, chiar numărul acestora şi situaţia de concurs real în care s-au aflat impun un tratament penal mai aspru.

În raport cu toate aceste împrejurări, s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului M.G. pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat este mult prea mare faţă de cea aplicată inculpatului C.A.C., în contextul în care împrejurările de comitere sunt aceleaşi, diferenţa dintre cei doi fiind că primul este recidivist. În acelaşi sens, s-a constatat că prima instanţă a stabilit faţă de inculpatul M.A.C. pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, în condiţiile în care faţă de ceilalţi doi inculpaţi, care săvârşiseră anterior şi faptele din 14 octombrie şi care au avut o atitudine nesinceră, a stabilit pedepse de 4 ani închisoare şi 3 ani închisoare.

Referitor la pedepsele stabilite faţă de inculpaţi pentru săvârşirea infracţiunii de omor, instanţa a apreciat că, faţă de criteriile de individualizare analizate, de elementele ce au caracterizat persoana fiecărui inculpat, s-a justificat majorarea cuantumului pedepselor de la 10 ani închisoare la 12 ani închisoare, în cazul inculpaţilor M. şi C. şi la 11 ani închisoare în cazul inculpatului M.A. (raportat la atitudinea acestuia).

Instanţa a apreciat totodată că, având în vedere numărul şi natura infracţiunilor concurente săvârşite, cuantumul pedepselor aplicate inculpaţilor, vârsta şi persoana acestora, în cauză, în procesul de contopire a pedepselor se justifică şi aplicarea unui spor, de 2 ani şi respectiv 1 an închisoare, sporuri care corespund scopului pedepsei astfel cum este prevăzut acesta de art. 52 C. pen., reprezentând un echivalent rezonabil al pedepselor care nu se vor executa ca urmare a contopirii, iar pedepsele rezultante de 14 ani închisoare şi respectiv 12 ani închisoare sunt justificate de starea de fapt şi de considerentele expuse mai sus.

Faţă de toate aceste împrejurări, curtea de apel a considerat că prima instanţă a individualizat greşit pedepsele aplicate inculpaţilor, urmând a proceda, după descontopirea pedepselor rezultante aplicate şi repunerea pedepselor componente în individualitatea lor, la o nouă individualizare conform celor expuse, respectiv prin înlăturarea din sentinţa penală atacată a circumstanţei agravante prev. art. 75 lit. a) C. pen. în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. săvârşită la data de 17 octombrie 2011, prin reducerea pedepsei aplicate inculpatului M.G. pentru infracţiunea de furt calificat la 3 ani şi 6 luni închisoare şi reducerea pedepsei aplicate inculpatului M.A.C. pentru infracţiunea de violare de domiciliu la 3 ani închisoare.

Examinând din oficiu hotărârea atacată, prin prisma dispoziţiilor art. 371 C. proc. pen., Curtea de Apel Alba Iulia a constatat că celelalte dispoziţii ale primei instanţe referitoare la incidenţa dispoziţiilor art. 61 C. pen. faţă de inculpatul M.G., la aplicarea pedepselor complementare şi accesorii, la menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatului, la aplicarea dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) şi a art. 191 C. proc. pen. au fost legale şi temeinice.

Prin decizia nr. 74 din 05 noiembrie 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii s-a stabilit că dispoziţiile art. 71 C. pen. referitoare la pedepsele accesorii s-au interpretat în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)-c) C. pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii (ope legis) ci se va supune aprecierii instanţei de judecată, în funcţie de criteriile stabilite în art. 71 alin. (3) C. pen.

Totodată, Curtea de Apel Alba Iulia a apreciat că este justificată interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II - a, lit. b) C. pen., atât ca pedeapsă complementară, cât şi ca pedeapsă accesorie, raportat la natura şi gravitatea infracţiunilor săvârşite, la împrejurările cauzei şi la persoana inculpaţilor, care duc la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, activităţi ce presupun responsabilitatea sa civică, încrederea publică sau exerciţiul autorităţii .

Pentru toate considerentele ce preced şi văzând şi dispoziţiile art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba şi de inculpaţii M.G., C.A.C. şi M.A.C. împotriva sentinţei penale nr. 162 din data de 21 mai 2012 pronunţată de Tribunalul Alba în Dosarul nr. 15480/107/2011, a fost desfiinţată sentinţa sub aspectul reţinerii greşite faţă de inculpaţi a circumstanţei agravante prev. de art. 75 lit. a) C. pen. în ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., al individualizării pedepselor aplicate inculpaţilor şi al modalităţii de luare faţă de inculpaţii M.G. şi C.A.C. a măsurii confiscării speciale şi, rejudecând în aceste limite a procedat conform celor mai sus arătate.

S-au menţinut în rest dispoziţiile sentinţei penale atacate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-au dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor durata reţinerii şi a arestului preventiv începând cu data de 19 octombrie 2011, până la data de 16 octombrie 2012.

În ceea ce priveşte măsura arestării preventive luată faţă de inculpaţi prin încheierea penală nr. 28 din 19 octombrie 2011 pronunţată de Tribunalul Alba (mandate de arestare preventivă nr. 74 din 19 octombrie 2011, nr. 75 din 19 octombrie 2011 şi nr. 76 din 19 octombrie 2011), aceasta a fost menţinută, conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen.

Aşa fiind, prin decizia nr. 122/ A din 16 octombrie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, s-au respins cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpaţii M.G., M.A.C. şi C.A.C. din infracţiunea de omor prev. de art. 174 C. pen. în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen.

A admis apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba şi de inculpaţii M.G., M.A.C. şi C.A.C. împotriva sentinţei penale nr. 162 din data de 21 mai 2012 pronunţată de Tribunalul Alba în Dosarul nr. 15480/107/2011.

A desfiinţat sentinţa penală atacată sub aspectul reţinerii greşite faţă de inculpaţi a circumstanţei agravante prev. de art. 75 lit. a) C. pen. în ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., al individualizării pedepselor aplicate inculpaţilor şi al modalităţii de luare faţă de inculpaţii M.G. şi C.A.C. a măsurii confiscării speciale şi, rejudecând în aceste limite:

A repus în individualitatea lor pedepsele aplicate inculpatului M.G. în prezenta cauză, respectiv:

- 10 (zece) ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de omor prev. de art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 75 lit. a) C. pen.

- 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (fapta din 14 octombrie 2011).

- 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), g), alin. (2¹) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

A înlăturat sporul de pedeapsă aplicat, în cuantum de 2 ani închisoare.

A înlăturat din sentinţa penală atacată circumstanţa agravantă prev. art. 75 lit. a) C. pen. în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. săvârşită la data de 17 octombrie 2011.

A majorat pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru infracţiunea de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi a art. 37 lit. a) C. pen. de la 10 ani închisoare la 12 ani închisoare.

A menţinut pedeapsa complementară aplicată inculpatului pentru această infracţiune.

A redus pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru infracţiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), g), alin. (2¹) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. de la 5 ani închisoare la 3 ani şi 6 luni închisoare.

A menţinut pedepsele principale aplicate aceluiaşi inculpat, după cum urmează:

- 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (fapta din 17 octombrie 2011).

- 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (fapta din 14 octombrie 2011).

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. contopeşte cele patru pedepse principale de mai sus de 12 ani închisoare, 3 ani şi 6 luni închisoare, 4 ani închisoare şi 3 ani şi 6 luni închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare pe care a sporit-o cu 2 ani, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 14 ani închisoare, alături de care aplică pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei închisorii.

A menţinut revocarea liberării condiţionate din executarea pedepsei de 7 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 85/2005 a Tribunalului Alba şi, în baza art. 61 alin. (1) C. pen., a contopit pedeapsa rezultantă de mai sus de 14 ani închisoare aplicată în prezenta cauză cu restul de pedeapsă rămas neexecutat de 1060 zile închisoare în pedeapsa cea mai grea de 14 ani închisoare, alături de care a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, b C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei închisorii.

a) A interzis inculpatului exercitarea, pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen., a următoarelor drepturi prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen.:

- dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice

- dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

b). A descontopit pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale, aplicată inculpatului C.A.C. în elementele ei componente, respectiv :

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen.

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), g) alin. (2¹) lit. b) C. pen.

A majorat pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru infracţiunea de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. de la 10 ani închisoare la 12 ani închisoare.

A menţinut pedeapsa complementară aplicată inculpatului pentru această infracţiune.

A menţinut pedepsele principale aplicate aceluiaşi inculpat, după cum urmează:

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. (fapta din 14 octombrie 2011);

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. (fapta din 17 octombrie 2011);

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), g) alin. 2¹ lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. a contopit cele patru pedepse principale de mai sus de 12 ani închisoare, 3 ani închisoare, 3 ani închisoare şi 3 ani închisoare în pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare pe care a sporit-o cu 2 ani, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 14 ani închisoare, alături de care aplică pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei închisorii.

A interzis inculpatului exercitarea, pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen., a următoarelor drepturi prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a şi b) C. pen.:

- dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice

- dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

c). A descontopit pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale, aplicată inculpatului M.A.C. în elementele ei componente, respectiv:

A majorat pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru infracţiunea de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. b, art. 39 alin. (4) C. pen. de la 10 ani închisoare la 11 ani închisoare.

A redus pedeapsa principală aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 39 alin. (4) C. pen. de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. a contopit cele două pedepse principale de mai sus, de 11 ani închisoare şi 3 ani închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare pe care a sporit-o cu 1 an, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 12 ani închisoare, alături de care aplică pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei închisorii.

A interzis inculpatului exercitarea, pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen., a următoarelor drepturi prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.:

- dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice

- dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

D. În baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. a dispus confiscarea de la fiecare dintre inculpaţii M.G. şi C.A.C. a sumei de 250 lei şi a contravalorii în lei a sumei de 25 euro, calculată la cursul oficial al B.N.R. de la data punerii în executare a acestei măsuri.

A menţinut în rest dispoziţiile sentinţei penale atacate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 350 alin. (1) C. pen. a menţinut măsura arestării preventive luată faţă de inculpaţii M.G., M.A.C. şi C.A.C. prin încheierea penală nr. 28 din 19 octombrie 2011 pronunţată de Tribunalul Alba (mandate de arestare preventivă nr. 74 din 19 octombrie 2011, nr. 5 din 19 octombrie 2011 şi nr. 76 din 19 octombrie 2011).

A respins cererile formulate de inculpaţi cu privire la revocarea măsurii arestării preventive şi respectiv înlocuirea acestei măsuri cu una dintre măsurile prevăzute de art. 145 şi de art. 145¹ C. proc. pen.

În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor durata reţinerii şi a arestului preventiv începând cu data de 19 octombrie 2011, până la data de 16 octombrie 2012.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

Onorariile acordate apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţi, în cuantum de câte 300 lei pentru inculpaţii M.G. şi M.A.C. şi 150 de lei pentru inculpatul C.A.C. au fost avansate din fondul Ministerului Justiţiei.

III. Împotriva acestei sentinţe penală au declarat recurs inculpaţii M.G., C.A.C. şi M.A.C.

În recursul declarat de inculpatul M.G., decizia atacată a fost criticată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385⁹pct. 17, 18 şi 14 C. proc. pen. şi a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate, solicitând schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prev. de art. 183 C. pen. şi a arătat că infracţiunea s-a consumat în două etape, partea vătămată le-a acordat o corecţie inculpaţilor, iar aceştia au ripostat, solicitând achitarea inculpatului în conformitate cu disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., apreciind că acesta nu este autorul faptei.

În subsidiar, s-a solicitat reţinerea scuzei provocării şi reducerea pedepsei de 14 ani, cuantumul acesteia fiind considerat excesiv.

În recursul declarat de inculpatul C.A.C., aceeaşi decizia a fost criticată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385⁹pct. 14 C. proc. pen. şi a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi reţinerea disp. art. 73 lit. b) C. pen., respectiv scuza provocării, reanalizarea situaţiei de fapt din 17 octombrie 2011, când inculpatul a intervenit pentru a-i ajuta pe ceilalţi doi coinculpaţi. S-a arătat că activitatea infracţională a inculpatului este net inferioară faţă de ceilalţi doi coinculpaţi, acesta a recunoscut în ce constau faptele sale, a solicitat a fi avute în vedere circumstanţele sale personale, are familie şi copii minori în întreţinere, solicitând reducerea cuantumului pedepsei de 14 ani stabilit de către instanţa de apel, într-un cuantum spre minimul special, în ultimă instanţă menţinerea soluţiei instanţei de fond. Totodată, cu privire la majorarea pedepselor în apel, în condiţiile în care nu a mai fost susţinut de către parchet şi acel motiv, a arătat că instanţa de apel a acordat mai mult decât i s-a cerut.

În recursul declarat de inculpatul M.A.C., decizia instanţei de apel a fost criticată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385⁹pct. 17 şi 14 C. proc. pen. şi a solicitat în conformitate cu disp. art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prev. de art. 183 C. pen., aceste fapt rezultând din întreg materialul probator administrat în cauză. Totodată, cu privire la cazul de casare de la pct. 14, a solicitat reindividualizarea judiciară a pedepsei, reţinerea scuzei provocării, arătând că a acţionat ca urmare a atacului cu cuţitul asupra prietenului său, a recunoscut şi regretat fapta, a solicitat aplicarea disp. art. 320¹ C. proc. pen., deşi la instanţa de apel, deşi a cerut, nu s-a făcut aplicarea acestor dispoziţii; instanţa de apel, în mod nelegal, a majorat pedepsele în condiţiile în care reprezentantul parchetului nu a mai susţinut acest motiv de apel.

Examinând actele şi lucrările dosarului, decizia recurată în raport de motivele de critică invocate şi de cazurile de casare sus indicate, Înalta Curte pentru considerentele ce se vor arăta în continuare are în vedere că recursurile de faţă declarate de inculpaţii M.G., C.A.C. şi M.A.C., se privesc ca fondate şi vor fi admise ca atare în baza disp. art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) teza I C. proc. pen.

A. Cu referire la primul motiv de critică din recursul declarat de inculpatul M.G., întemeiat pe cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., prin care se tinde la achitare în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere nepertinenţa acestuia.

Cu titlu de premisă, se reţine că pentru incidenţa susmenţionatului caz de casare este necesară constatarea unei contradicţii esenţiale, intrinseci, necontroversată şi manifestă între actele, lucrările şi probele dosarului şi soluţia de condamnare dispusă în cauză; ceea ce nu este cazul în speţa de faţă.

Cu această proiecţie, Înalta Curte are în vedere din totalitatea mijloacelor de probă administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală cât şi în faza cercetării judecătoreşti şi anume:

- procesul verbal de sesizare din oficiu;

- procesul verbal de cercetare la faţa locului cu planşele foto ataşate;

- raportul de constatare medico legală întocmit cu ocazia necropsiei victimei şi prin care s-a stabilit că moartea acesteia a fost violentă şi s-a datorat şocului traumatic şi hemoragic urmare a unui politraumatism cu multiple leziuni de părţi moi, multiple fracturi şi leziuni meningo - cerebrale şi moartea datează din 18 octombrie 2011, leziunile pot data din 17 octombrie 2011 şi au legătură de cauzalitate cu decesul, leziunile s-au putut produce prin lovire repetată cu corpuri contondente (posibil pumn, picior), prin comprimare toracică între un plan dur şi o parte a corpului agresorului (posibil picior, genunchi), prin lovire de corpuri dure şi cădere pe un plan dur şi prin lovire cu un corp/corpuri tăietoare, înţepătoare, raportat la morfologia leziunilor acestea s-au produs mai probabil din poziţii variabile în timp, cu victima aflată în ortostatism, cât şi căzută la sol.

- listingul convorbirilor telefonice ale victimei în perioada 13-14 octombrie 2011 din care rezultă că este acelaşi cu telefonul identificat de organele de urmărire penală la inculpatul M.A.;

- declaraţiile martorilor P.V., D.M.S., V.S.M., D.A., G.G., S.A.F., B.M.M., M.D., L.I.M., N.A.;

- raportul de constatare medico-legală întocmit cu ocazia examinării inculpatului M.G. şi care atestă două categorii de leziuni corporale o plagă înţepată tăiată la nivelul umărului stâng care poate data din 17 octombrie 2011 şi o plagă contuză a braţului stâng cu o vechime de până la 7 zile (data examinării fiind 19 octombrie 2011) şi care s-a putut produce sau nu cu acelaşi corp înţepător - tăietor care a produs leziunea de la umăr;

- procesele-verbale de redare în formă scrisă a interceptărilor convorbirilor telefonice ale inculpaţilor după agresarea victimei;

- procesele-verbale întocmite la percheziţiile domiciliare şi cu ocazia cărora a fost găsit la domiciliu inculpatului M.A., telefonul victimei;

- procesul-verbal întocmit la verificarea înregistrărilor camerelor de supraveghere ale punctului de schimb valutar din Cugir, unde concubinele inculpaţilor M. şi C., martorele S.A. şi B. au schimbat suma totală de 50 euro sustrasă de cei doi inculpaţi de la victimă, în seara de 14 octombrie 2011 şi declaraţiile inculpaţilor se reţine că ambele instanţe, de fond şi de apel, printr-un examen complet al acestora au reţinut corect situaţia de fapt imputată constând în aceea că cei trei inculpaţi recurenţi nominalizaţi au fost prieteni şi au locuit pe raza oraşului Cugir, localitate în care a avut ultimul domiciliu şi victima N.I., pensionar în vârstă de 62 de ani.

Inculpatul M. a ripostat lovind-o pe victimă cu pumnul în faţă, determinând căderea ei la pământ şi în cădere lovirea de o bară de metal împlântată în curte.

După aceea toţi inculpaţii recurenţi au pătruns în curtea victimei şi au început să-i aplice lovituri peste corp, iar inculpaţii M.A. şi M. au deposedat-o pe victimă de cuţit, primul lovind victima cu piciorul şi apoi călcând cu piciorul peste mâna ei dreaptă, iar al doilea punând genunchii pe zona toraco-abdominală a victimei şi aplicându-i mai multe lovituri cu pumnul, până când rezistenţa opusă de victimă a dispărut.

După ce a reuşit dezarmarea victimei, inculpatul M. a abandonat cuţitul acesteia în curte.

Astfel, cu referire la incidentul din 14 octombrie 2011, se reţine că faptele inculpaţilor recurenţi M.G. şi C.A.C. sunt dovedite în cauză şi astfel în mod legal şi temeinic s-a dispus condamnarea acestora pentru săvârşirea infracţiunilor de furt calificat şi violare de domiciliu.

În acest sens se are în vedere că probele administrate atestă faptul că în seara de 14 octombrie 2011 victima N.I., după ce a consumat băuturi alcoolice în oraş, s-a întors la domiciliul său situat în oraşului Cugir, str. Suseni. În faţa porţii locuinţei sale, aceasta a fost acostată de către inculpaţii M.G. şi C.C. care iniţial nu l-au lăsat să închidă poarta, spunându-i că le datorează câte o bere.

În aceste împrejurări, victima i-a aplicat inculpatului recurent M.G. în braţul stâng o lovitură cu un cuţit aflat la îndemână, cei doi inculpaţi părăsind locuinţa în fugă, cu bunurile furate. Ajunşi la locuinţa inculpatului M.G., cei doi au distrus cardul bancar şi cartea de identitate găsite în portofel şi au păstrat doar banii, 50 euro şi 500 RON, iar telefonul l-au dat în ziua următoare, inculpatului recurent M.A.C.

Inculpaţii nu au dat declaraţii în cursul urmăririi penale cu privire la faptele din 14 octombrie 2011, iar prin declaraţiile date la termenul din 6 februarie 2012 la instanţa de fond (filele 41, 42 din dosarul de fond Tribunalul Alba) au arătat că victima a fost cea care li s-a adresat, spunându-le să o însoţească la ea acasă pentru a discuta despre procurarea unei cantităţi de lemne.

Inculpatul M.G. a recunoscut că a fost atacat de victimă cu un cuţit, susţinând însă că fără nici un motiv şi că, după ce au ajuns la locuinţa sa, inculpatul C.A.C. a scos dintr-un buzunar telefonul mobil marca M. şi un portmoneu în care se aflau 50 de euro şi 50 de lei şi i-a spus că în acest fel victima a înţeles să plătească lemnele pe care trebuia să i le ducă.

Inculpatul recurent C.A.C. a declarat că a intrat, împreună cu inculpatul M.G., în locuinţa victimei, la cererea acesteia şi a luat din greşeală telefonul victimei, odată cu portmoneul acesteia, după ce victima i-a spus că poate să ia din portmoneu banii reprezentând preţul lemnelor.

Prin declaraţia dată în faţa instanţei de apel (fila 72 dosar Curtea de Apel Alba Iulia) inculpatul M.G. a arătat că a participat doar la săvârşirea faptei de furt, şi că nu a săvârşit fapta de omor, că a fost chemat de victimă care i-a dat inculpatului C. 50 de euro ca să-i aducă lemne. Totodată inculpatul recurent nominalizat a mai arătat că ştie că telefonul mobil a fost ridicat de la inculpatul M.A., care l-a dobândit de la inculpatul C., însă nu cunoaşte cum a ajuns telefonul în posesia acestuia din urmă, precizând că inculpatul C. susţine că l-a primit de la victimă.

Susţinerile inculpaţilor recurenţi sus indicaţi în sensul că victima a fost cea care i-a chemat în locuinţa sa, precum şi declaraţiile acestora, de altfel contradictorii, cu privire la împrejurările în care au ajuns în posesia portmoneului şi a telefonului victimei sunt infirmate de declaraţiile martorilor G.G. şi M.D. (filele 107-108 şi 117-120 dosar urm. penală, respectiv 72 şi 74 dosar de fond Tribunalul Alba) care relatează în amănunt ce le-a povestit victima despre incident în seara respectivă (martorul G.) şi respectiv în dimineaţa zilei de 15 octombrie, şi de cele reţinute în procesul-verbal încheiat la data de 19 octombrie 2011 de către organele de poliţie (fila 166 din dosar urm. pen.) din care rezultă că victima s-a prezentat la sediul poliţiei, părea foarte timid şi a reclamat faptul că în seara anterioară a consumat o cantitate mai mare de băuturi alcoolice şi că şi-a pierdut actele, dar nu cunoaşte împrejurările.

De asemenea, martora S.A.F., concubina inculpatului recurent M.G., prin declaraţia dată la fila 112 din dosarul de urmărire penală, a relatat că inculpatul C. i-a dat portmoneul şi i-a cerut să îl arunce în foc, spunându-i să nu spună la nimeni nimic. În aceleaşi împrejurări, aceeaşi martoră a confirmat faptul că a văzut telefonul marca M. la inculpatul C., telefon care părea nou.

Or, atitudinea victimei de a declara organelor de poliţie faptul că şi-a pierdut actele, dar nu cunoaşte în ce împrejurări, apare ca justificată, în contextul în care ştia că în seara din 14 octombrie 2011 l-a lovit cu cuţitul pe inculpatul M.G. În acest sens, şi martorul M.D. a relatat că victima i-a spus că se bucură că nu este sânge la el în casă şi crede că nu l-a tăiat rău pe unul dintre cei doi care i-au luat portmoneul şi telefonul. Totodată martorul deja indicat a declarat că l-a întrebat din nou, în aceeaşi zi, în jurul orelor 18,00 dacă a fost la poliţie, pe victima N.I. şi că, deşi acesta i-a spus că a fost, martorul „l-a simţit că ascunde ceva”, evitând să îi dea un răspuns direct (fila 107 dos. urm. pen.).

Decisive sunt şi declaraţiile numitei Ş.G., sora victimei, care susţine că fratele său nu i-ar fi spus că intenţionează să cumpere lemne şi că la locuinţa lui încălzirea se face cu gaz.

Se conchide că probele administrate în cauză dovedesc starea de fapt, astfel cum a fost reţinută, iar faptele săvârşite de inculpaţii recurenţi nominalizaţi întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), g), alin. (2¹) lit. b) C. pen. şi de art. 192 alin. (2) C. pen.

Astfel, referitor la această din urmă infracţiune, se constată că în mod judicios ambele instanţe de fond şi de apel au reţinut că sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia, în condiţiile în care din probatoriul administrat rezultă presiunile exercitate de toţi inculpaţii recurenţi asupra victimei, care se afla sub influenţa băuturilor alcoolice şi care nu se cunoştea cu aceştia.

În acelaşi sens, întrucât infracţiunea de violare de domiciliu constă în pătrunderea fără drept, într-o locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit ţinând de acestea, fără consimţământul persoanei care le foloseşte, iar în cauza de faţă, atitudinea inculpaţilor recurenţi care, împreună, au acostat-o pe victimă şi iniţial nu l-au lăsat să închidă poarta, spunându-i, fără nici un motiv, că le datorează câte o bere, coroborată cu starea de ebrietate a victimei şi cu atitudinea acesteia de a-l ataca ulterior cu cuţitul pe inculpatul M.G. atestă lipsa consimţământului acesteia cu privire la pătrunderea celor doi inculpaţi în curtea şi apoi în locuinţa sa.

Concomitent, cu referire la faptele imputate în sarcina recurenţilor inculpaţi din 17 octombrie 2011, în analiza stării de fapt, se are în vedere următoarele:

- decesul victimei N.I. a survenit în data de 18 octombrie 2011;

- concluziile raportului de constatare medico legală întocmit cu ocazia necropsiei victimei şi prin care s-au stabilit;

- că moartea victimei a fost violentă, s-a datorat şocului traumatic şi hemoragic urmare a unui politraumatism cu multiple leziuni de părţi moi, multiple fracturi şi leziuni meningo - cerebrale;

- leziunile s-au putut produce prin lovire repetată cu corpuri contondente (posibil pumn, picior), prin comprimare toracică între un plan dur şi o parte a corpului agresorului (posibil picior, genunchi), prin lovire de corpuri dure şi cădere pe un plan dur şi prin lovire cu un corp/corpuri tăietoare, înţepătoare; leziunile raportat la morfologia acestora, s-au produs mai probabil din poziţii variabile în timp, cu victima aflată în ortostatism, cât şi căzută la sol;

- lovirea activă cu un corp tăietor înţepător însumează 3 lovituri, numărul loviturilor active cu corpuri contondente fiind apreciat la 5-10 lovituri;

- participarea tuturor inculpaţilor la săvârşirea infracţiunii de omor dovedită prin concluziile raportului de constatare medico legală menţionate, declaraţiile date de cei trei inculpaţi, rezultatul testului poligraf, declaraţiile martorilor P.V., V.S.M., D.M.S., S.A.F. şi A.M.

Pe de altă parte, Înalta Curte mai are în vedere că recurentul inculpat M.G., a susţinut că inculpaţii C. şi M.A. au fost cei care au împins victima cu mâinile şi au intrat în curte şi că nu a văzut ce s-a întâmplat deoarece a plecat. În acest sens prin declaraţia olografă (filele 56-58 dos. fond Tribunalul Alba) a afirmat că după ce a plecat, inculpaţii C. şi M.A. au venit la locuinţa sa şi i-au spus că „l-au bătut”.

În faţa judecătorului, la momentul soluţionării propunerii de arestare preventivă, inculpatul recurent menţionat a declarat că singura agresiune pe care o cunoaşte constă în aceea că inculpatul M.A.C. a lovit victima cu pumnii, chestiune reluată în depoziţiile date în primă instanţă şi în apel.

Concomitent se mai are în vedere faptul că declaraţiile celor trei inculpaţi sunt contradictorii în legătură cu motivul şi împrejurările în care au ajuns la locuinţa victimei, fiecare susţinând că ceilalţi doi au oprit la poarta locuinţei victimei, fie pentru a discuta ceva despre lemne, fie pentru că inculpatul recurent M.A.C. le-ar fi spus că are în zonă un prieten care pictează şi că doreşte să discute cu el pentru a-i face prietenei sale un portret (conform declaraţiei inculpatului M.G., nesusţinută de declaraţiile celorlalţi). Se mai constată că în nici una dintre declaraţiile date în perioada imediat următoare incidentului din 17 octombrie 2011, inculpaţii recurenţi M.G. şi C.A.C. nu au relatat aspecte legate de incidentul din 14 octombrie 2011, respectiv că ar mai fi fost anterior la locuinţa victimei şi că ar fi cunoscut-o astfel dinainte, pentru ca ulterior să declare că în acea zi victima le-a dat bani pentru a-i aduce lemne.

Or, aceste apărări partizane ale recurenţilor inculpaţi sunt înfrânte prin declaraţiile numitei Ş.G., sora victimei, care susţine că, deşi s-a întâlnit cu fratele său în data de 17 octombrie 2011, acesta nu i-a spus că intenţionează să cumpere lemne şi că la locuinţa lui încălzirea se face cu gaz.

Totodată, decisive sunt şi concluziile rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifică privind comportamentul simulat al inculpaţilor recurenţi nominalizaţi care atestă următoarele:

- faptul că nu au provocat modificări specifice comportamentului simulat răspunsurile date de inculpatul M.A.A. la întrebările relevante respectiv dacă l-a lovit cu pumnul pe N.I., dacă este posibil ca inculpatul C. să fi lovit victima şi dacă l-a lovit cu talpa cu piciorul în piept, modificările fiind semnalate doar la întrebarea dacă l-a lovit pe N.I. cu cuţitul.

Aşadar, coroborând concluziile raportului de constatare medico - legală, cu declaraţiile martorilor P.V., V.S.M., D.M.S., S.A.F. şi A.M., cu procesul-verbal de cercetare la faţa locului, cu planşele fotografice privind aspectele fixate cu ocazia examinării pantofilor tip sport aparţinând inculpaţilor C.A.C. (fila 193) şi M.G. (fila 200), pantofi pe care au fost găsite pete de culoare brun-roşcat, în mod legal şi temeinic s-a statuat prin decizia recurată că inculpaţii recurenţi M.G., C.A.C. şi M.A.C., împreună, în noapte de 17 octombrie 2011 au pătruns, fără drept, în curtea locuinţei victimei N.I. unde, toţi, prin lovituri repetate, care au determinat căderea acesteia pe un plan dur şi prin comprimare toracică între un plan dur şi o parte a corpului agresorului (posibil picior, genunchi), şi prin lovire cu un corp/ corpuri tăietoare, înţepătoare, au cauzat victimei leziuni grave, iar decesul acesteia din 18 octombrie 2012 fiind consecinţa ansamblului lezional.

B. Nu este fondat nici un alt motiv de critică invocat în recursurile declarate de inculpaţii M.G. şi M.A.C., prin care în baza cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen. au solicitat casarea deciziei recurate şi în conformitate cu disp. art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prev. de art. 183 C. pen., aceste fapt rezultând din întreg materialul probator administrat în cauză.

Or, din punctul de vedere al încadrării juridice date faptelor inculpaţilor recurenţi nominalizaţi se reţine că ambele instanţe de fond şi prim control judiciar au stabilit justificat că probele administrate în cauză demonstrează fără dubiu că toţi cei trei inculpaţi sunt vinovaţi de săvârşirea infracţiunii pentru care au fost condamnaţi, faptă comisă în modalitatea intenţiei indirecte, întrucât au prevăzut rezultatul faptelor şi, deşi nu l-au urmărit, au acceptat posibilitatea producerii lui.

Aceasta deoarece inculpaţii recurenţi au lovit victima - o persoană în vârstă şi cu probleme de sănătate - în mod repetat cu obiecte contondente, inclusiv după ce aceasta era căzută la pământ. Loviturile aplicate au fost de mare intensitate şi au produs leziunile descrise în raportul medico-legal de necropsie, ce concluzionează în sensul că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat şocului traumatic şi hemoragic urmare a unui politraumatism cu multiple leziuni de părţi moi, multiple fracturi şi leziuni meningo - cerebrale

Topografia şi morfologia leziunilor traumatice pledează pentru producerea lor prin loviri active, repetate, cu mijloace contondente.

Astfel, contrar susţinerilor inculpaţilor recurenţi - în sensul că, din actele medicale existente la dosar nu rezultă că rănile provocate de inculpaţi ar fi dus la moartea victimei, aceasta decedând a doua zi, şi ca urmare a stării sale de sănătate - raportat la concluziile raportului de constatare medico-legală expuse şi analizate mai sus, se reţine că loviturile aplicate de aceştia au produs victimei leziuni majore care au condus la deces.

Se conchide că fapta inculpaţilor recurenţi nominalizaţi constituie infracţiunea de omor, fiind relevată intenţia de ucidere şi prin aceea că a fost săvârşită pe fondul unui conflict anterior între inculpaţi şi victimă, urmat de aplicarea unor lovituri ce au vizat zone anatomice vitale, lovituri puternice, de mare intensitate, care a avut consecinţe grave, decesul victimei, la care se adaugă şi atitudinea inculpaţilor imediat după săvârşirea faptei, constând în abandonarea victimei în stare de agonie, precum şi în schimbarea hainelor purtate şi spălarea acestora de urmele de sânge.

C. Totodată, este lipsită de temei şi critica invocată de recurentul inculpat C.A.C., prin care a solicitat reţinerea în favoarea sa a circumstanţei atenuante legale prev. de art. 73 lit. b) C. pen.

Aceasta, întrucât în mod justificat, în raport de starea de fapt reţinută, se constată că nu sunt îndeplinite condiţiile circumstanţelor atenuante legale invocate, probatoriul administrat nu evidenţiază existenţa unor indicii minime în acest sens, nefiind dovedită nici existenţa unui atac imediat şi injust din partea victimei, nici emoţia sau starea de tulburare puternică în care s-ar fi aflat inculpatul recurent susmenţionat.

De altfel, inculpaţii recurenţi au fost cei care au pătruns fără drept, în timpul nopţii, în curtea locuinţei victimei, în condiţiile în care cu trei zile înainte, doi dintre inculpaţi au sustras bunuri din locuinţa acesteia, şi astfel reacţia victimei a fost de apărare faţă de acţiunile inculpaţilor, împrejurare în care l-a lovit cu cuţitul în umărul stâng pe inculpatul M.G.

D. Este însă fondată critica comună a recurenţilor inculpaţi nominalizaţi întemeiată pe cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., datorat faptului că acestora le-au fost majorate pedepsele de către instanţa de apel, în condiţiile în care la termenul de judecată al dezbaterilor din data de 8 octombrie 2011 reprezentantul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a precizat că nu mai susţine toate motivele de apel formulate în scris, ci doar cel privitor la confiscarea greşită de la inculpaţi M.G. şi C.A. a sumei de 50 euro şi a sumei de 500 lei şi cel referitor la reţinerea în mod greşit de către instanţa de fond a circumstanţei agravante prev. de art. 75 lit. a) C. pen. în cazul infracţiunilor prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. comisă de inculpaţi în 17 octombrie 2011.

În consecinţă, rezultă că instanţa de apel, în mod nelegal, a majorat pedepsele în condiţiile în care reprezentantul parchetului nu mai susţinut acest motiv de apel.

Aşa fiind, admiţându-se recursurile declarate de cei trei inculpaţi, se va casa în parte decizia atacată numai sub aspectul cuantumului pedepselor principale aplicate recurenţilor inculpaţi pentru săvârşirea infracţiunii de omor prev. şi ped. de art. 174 alin. (1) C. pen.

În consecinţă, cu ocazia rejudecării în fond se vor descontopi pedepsele rezultante de câte 14 ani închisoare aplicate recurenţilor inculpaţi M.G. şi C.A.C. şi, respectiv, pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare aplicată inculpatului M.A.C., în pedepsele componente.

Se va înlătura sporul de pedeapsă de câte 2 ani închisoare pentru primii doi inculpaţi susmenţionaţi şi, respectiv, se va înlătura sporul de pedeapsă de 1 an închisoare aplicat inculpatului M.A.C.

Pentru fiecare din inculpaţii recurenţi de faţă se va reduce pedeapsa principală aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de omor de la câte 12 ani închisoare pentru inculpaţii M.G. şi C.A.C. la câte 10 ani închisoare şi, respectiv simetric de la 11 ani închisoare la 10 ani închisoare pentru inculpatul M.A.C.

Se vor menţine pedepsele pentru celelalte infracţiuni imputate în sarcina fiecărui recurent inculpat, precum şi pedepsele complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Urmează ca în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. să se contopească pentru fiecare din recurenţii inculpaţi în consecinţă pedepsele aplicate, urmând ca în final aceştia să execute pedeapsa cea mai grea; urmând a adăuga un spor de 2 ani închisoare pentru inculpatul M.G. şi respectiv de 1 an închisoare pentru inculpatul M.A.C.

Urmează ca în baza art. 385¹⁶ alin. (2) C. proc. pen. combinat cu art. 381 alin. (1) C. proc. pen. să se compute prevenţia pentru fiecare dintre recurenţii inculpaţi de la 19 octombrie 2011 la zi.

Între aceste limite, urmează a se menţine restul dispoziţiilor deciziei atacate care nu contravin prezentei.

Urmează ca sumele de bani cu titlu de cheltuieli judiciare au rămas în sarcina statului; iar onorariile avocaţilor desemnaţi din oficiu în sumă de 300 lei s-au suportat din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpaţii M.G., C.A.C. şi M.A.C. împotriva deciziei penale nr. 122/ A din 16 octombrie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.

Casează în parte decizia numai sub aspectul cuantumului pedepselor principale aplicate recurenţilor inculpaţi pentru infracțiunea de omor prev. și ped. de art. 174 alin. (1) C. pen. şi rejudecând:

I. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 14 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II a, b) C. pen. aplicată inculpatului M.G. în pedepsele componente de:

- 12 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II- a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de omor prev. de art. 174 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen.;

- 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (fapta din 17 octombrie 2011);

- 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 2 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a C. pen. (fapta din 14 octombrie 2011);

- 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), g), alin. (2)¹ lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., pedepse pe care le repune în individualitatea lor.

Înlătură sporul de pedeapsă de 2 ani închisoare.

Reduce pedeapsa principală aplicată susnumitului inculpat pentru săvârșirea infracţiunii de omor prev. şi ped. de art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen. de la 12 ani la 10 ani închisoare.

Menţine pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata de 4 ani, aplicată inculpatului pentru infracţiunea de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen.

În baza art. 61 alin. (2) C. pen., revocă liberarea condiţionată dispusă prin sentinţa penală 360/2009 a Judecătoriei Deva privind pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 85/2005 a Tribunalului Alba şi contopeşte pedeapsa susmenţionată cu restul de pedeapsă neexecutat de 1060 zile închisoare, în pedeapsa de 10 ani închisoare.

Menţine pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (fapta din 17 octombrie 2011).

În baza art. 61 alin. (1) C. pen. revocă liberarea condiţionată dispusă prin sentinţa penală nr. 360/2009 a Judecătoriei Deva privind pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 85/2005 a Tribunalului Alba şi contopeşte pedeapsa susmenţionată cu restul de pedeapsă neexecutat de 1060 zile închisoare, în pedeapsa de 4 ani închisoare.

Menţine pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (fapta din 14 octombrie 2011).

În baza art. 61 alin. (1) C. pen. revocă liberarea condiţionată dispusă prin sentinţa penală nr. 360/2009 a Judecătoriei Deva privind pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 85/2005 a Tribunalului Alba şi contopeşte pedeapsa susmenționată cu restul de pedeapsă rămas neexecutat de 1060 zile închisoare, în pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare.

Menţine pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), g), alin. (2¹) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen. revocă liberarea condiţionată dispusă prin sentinţa penală nr. 360/2009 a Judecătoriei Deva privind pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 85/2005 a Tribunalului Alba şi contopeşte pedeapsa susmenţionată cu restul de pedeapsă rămas neexecutat de 1060 zile închisoare, în pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. contopeşte cele patru pedepse rezultante mai susmenţionate, de 10 ani închisoare, 4 ani închisoare, 3 ani şi 6 luni închisoare, 3 ani şi 6 luni închisoare şi dispune ca inculpatul M.G. să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, la care adaugă un spor de 2 ani, în total, 12 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen. pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 19 octombrie 2011 la 23 ianuarie 2013.

II. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 14 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. aplicată inculpatului C.A.C. în pedepsele componente de:

- 12 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută şi pedepsită de art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a C. pen.

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. (fapta din 14 octombrie 2011).

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. (fapta din 17 octombrie 2011).

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), g), alin. (2¹) lit. b) C. pen., pedepse pe care le repune în individualitatea lor.

Înlătură sporul de pedeapsă de 2 ani închisoare.

Reduce pedeapsa principală aplicată susnumitului inculpat pentru săvârșirea infracţiunii de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. de la 12 ani la 10 ani închisoare.

Menţine pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe durata de 4 ani aplicată inculpatului pentru infracţiunea de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

Menţine pedepsele aplicate susnumitului inculpat de: 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. (fapta din 14 octombrie 2011); 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. (fapta din 17 oct. 2011); 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g), alin. (2¹) lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., contopeşte pedepsele susmenţionate, de 10 ani închisoare, 3 ani închisoare, 3 ani închisoare, 3 ani închisoare şi dispune ca inculpatul C.A.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 19 octombrie 2011 la 23 ianuarie 2013.

III. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., aplicate inculpatului M.A.C. în pedepsele componente de:

- 11 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de omor prev. de art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), pedepse pe care le repune în individualitatea lor.

Înlătură sporul de pedeapsă de 1 an închisoare.

Reduce pedeapsa principală aplicată susnumitului inculpat pentru săvârșirea infracţiunii de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), de la 11 ani la 10 ani închisoare.

Menţine pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe durata de 4 ani, aplicată inculpatului pentru infracţiunea de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)

Menţine pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârșirea infracţiunii de violare de domiciliu prev. şi ped. de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., contopeşte pedepsele susmenţionate de 10 ani, respectiv, de 3 ani închisoare şi dispune ca inculpatul M.A.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare la care adaugă un spor de 1 (un an), în total, 11 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 4 ani.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 19 octombrie 2011 la 23 ianuarie 2013.

Menţine restul dispoziţiilor deciziei care nu contravin prezentei hotărâri.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, în sumă de câte 300 lei pentru fiecare recurent inculpat, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 ianuarie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 231/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215...		ICCJ. Decizia nr. 2095/2013. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 225/2013. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 225/2013. Penal