ICCJ. Decizia nr. 274/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Deciziapenală nr. 274/2011
Dosar nr.1820/1/2011
Şedinţa publică din 27 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din actele dosarului constată următoarele;
Prin sentinţa nr. 1795 din 12 noiembrie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de revizuentul T.I., constatându-se inadmisibilitatea excepţiilor de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) şi b) C. proc. pen. şi a deciziei în interesul legii nr. XVII din 19 martie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţii Unite, în raport cu dispoziţiile art. 20, art. 21 şi art. 23 din Constituţia României.
A fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul T.I. împotriva sentinţei penale nr. 2068 din 18 noiembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 6360/1/2008.
A fost obligat revizuentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut, în esenţă că prin sentinţa penală nr. 2068 din 18 noiembrie 2008 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, ca nefondată plângerea petentului T.I. împotriva rezoluţiei nr. 24/P/2007 din 17 iulie 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia Parchetelor Militare, pe care a menţinut-o.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a constatat că prin rezoluţia atacată s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de col. T.I., grl. Bg. O.A., grl. Bg. V.D., lt. col. M.M., cpt. M.M.G. pentru infracţiunile prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 291 C. pen. A mai reţinut instanţa că faţă de aceştia petentul T.I. întocmise o plângere penală acuzându-i că în exerciţiul atribuţiunilor de serviciu intimaţii au semnat întâmpinări depuse în dosarele instanţelor de judecată în care petentul a avut calitate procesuală activă.
Procurorul a constatat că petentul s-a adresat instanţelor judecătoreşti cerând a se constata caracterul nelegal al trecerii sale în rezervă din data de 29 februarie 1968 şi daune materiale şi morale.
Acţiunea petentului a fost respinsă prin sentinţa 1090/2003 a Tribunalului Prahova, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 154/2006 a Curţii de Apel Ploieşti.
Totodată s-a reţinut de către instanţă că potrivit motivării din rezoluţie, pentru faptele din 1968-1990 s-a împlinit termenul de prescripţie al răspunderii penale.
S-a reţinut că din examinarea actelor premergătoare nu a rezultat că în cauză s-ar fi comis fapte penale, astfel că rezoluţia este temeinică şi legală, motiv pentru care a făcut aplicarea art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen.
Împotriva sentinţei penale nr. 2068 din 18 noiembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a formulat cerere de revizuire petentul T.I.
Instanţa a constatat că cererea este inadmisibilă, constatându-se că sentinţa atacată a devenit definitivă prin respingerea recursului petentului, ca nefondat, prin Decizia Completului de 9 Judecători din 6 iulie 2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pe de altă parte, s-a constatat că prin Decizia nr. XVII din 19 martie 2007 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în recursul în interesul legii, cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive pronunţată în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) şi b) C. proc. pen., este inadmisibilă, acesta fiind şi cazul în speţă, cererea fiind inadmisibilă.
Referitor la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale pentru a se constata neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) şi b) C. proc. pen. şi a deciziei în interesul legii nr. XVII/2007 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a apreciat că excepţia este inadmisibilă având în vedere că deciziile în interesul legii nu pot face obiectul sesizării Curţii Constituţionale, iar simpla invocare a dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) şi b) C. proc. pen., nu este de natură a fi considerată ca fiind pertinentă cauzei, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale fiind respinsă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs revizuentul, criticând-o, după cum rezultă din concluziile scrise depuse la dosar pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Analizând cauza prin prisma criticilor invocate şi sub toate aspectele, potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., se constată că recursul este nefondat şi va fi respins pentru considerentele ce urmează.
Astfel, după cum rezultă din analiza dispoziţiilor art. 394 C. proc. pen., raportat la art. 393 C. proc. pen., hotărârile judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii în măsura în care acestea au dat o soluţionare fondului cauzei rezolvând raportul juridic de drept substanţial, formulându-se o soluţie de condamnare, achitare sau de încetare a procesului penal.
Această concluzie rezultă şi din interpretarea dispoziţiilor art. 394 alin. (2) şi alin. (3) C. proc. pen. care reprezintă reglementarea a două condiţii în care pot fi invocate cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 lit. a), b), c) şi d) C. proc. pen.
Astfel, prin art. 394 alin. (2) C. proc. pen. se limitează invocarea primului caz de revizuire la situaţia când „pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, încetare a procesului penal ori de condamnare" iar prin art. 394 alin. (3) C. proc. pen. se prevede că motivele prevăzute de art. 394 lit. b), c), d) constituie cazuri de revizuire „dacă au dus la darea unei hotărâri nelegale sau netemeinice".
Rezultă, aşadar, caracterul inadmisibil al cererii de revizuire în situaţiile în care hotărârea a cărei revizuire se solicită nu cuprinde o rezolvare a fondului.
Se va reţine, totodată că în procedura specială reglementată de dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., instanţa, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., analizează plângerea formulată împotriva unei soluţii de netrimitere în judecată în baza actelor premergătoare efectuate, verificând rezoluţia sau ordonanţa atacată, plângerea formulată şi orice înscrisuri depuse de părţi.
Soluţiile ce pot fi adoptate în această procedură sunt cele prevăzute de art. 2781 alin. (8) C. proc. pen. şi nu includ stabilirea vinovăţiei şi nici a existentei faptei în accepţiunea art. 345 C. proc. pen. prin condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal faţă de persoana trimisă în judecată.
Faţă de aspectele prezentate se va considera că soluţia pronunţată de prima instanţă asupra cererii de revizuire este justă.
Calea extraordinară de atac a revizuirii nu poate fi extinsă asupra hotărârilor judecătoreşti ce nu cuprind o soluţie asupra fondului cauzei, faţă de specificul procedurii în care sunt pronunţate. A accepta o soluţie contrară ar determina o încălcare gravă a dispoziţiilor art. 129 din Constituţie, ceea ce este inadmisibil.
Referitor la soluţia asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale se constată că aceasta este, de asemenea, justă, având în vedere dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 şi condiţiile de admisibilitate ale excepţiilor de neconstituţionalitate, neîndeplinite în speţă.
Pentru considerentele ce preced în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat va fi respins ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul T.I. împotriva sentinţei nr. 1795 din 12 noiembrie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 4974/1/2010.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 273/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 275/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
