ICCJ. Decizia nr. 362/2010. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Deciziapenală nr. 362/2010
Dosar nr.2575/1/2011
Şedinţa publică din 20 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1397 din 10 septembrie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petenta SC P.F. SRL împotriva rezoluţiei nr. 498/P/2008 din 8 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică; a fost menţinută rezoluţia atacată, iar petenta obligată la plata cheltuielilor judiciare statului.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut, în esenţă, că prin plângerea adresată Curţii de Apel Oradea la 26 februarie 2009, SC P.F. SRL a sesizat instanţa cu privire la comiterea unor infracţiuni de către magistratul judecător I.A. şi grefierul M.N.
Plângerea a fost trimisă, potrivit art. 222 alin. (7) C. proc. pen., Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin sentinţa nr. 42/P/2009 din 8 aprilie 2009 a Curţii de Apel Oradea.
Cauza a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la 13 aprilie 2009, constituindu-se dosarul nr. 498/P/2009.
Prin rezoluţia nr. 498/P/2008 din 4 mai 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 228 alin. (4) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii I.A. şi M.N., sub aspectul comiterii infracţiunii prevăzute de art. 242 alin. (1) C. pen.
Împotriva acestei soluţii, potrivit art. 278 C. proc. pen., petenta SC P.F. SRL, prin administrator, a formulat plângere la procurorul ierarhic superior.
Prin rezoluţia nr. 5755/2728/11/2/2009 din 9 iunie 2009 plângerea petentei a fost admisă, rezoluţia atacată fiind infirmată şi dispunându-se continuarea cercetărilor sub aspectul comiterii, de către intimaţi, a infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 242 alin. (1) C. pen. şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Prin rezoluţia din 8 iulie 2009 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. 498/P/2009, conformându-se dispoziţiilor date de primul procuror, în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (4) C. proc. pen. şi a art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii anterior menţionaţi sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 242 alin. (1) C. pen.
S-a reţinut, de asemenea, că împotriva rezoluţiei din data de 4 mai 2009 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. 498/P/2009 petentul a formulat plângere potrivit dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., pe rolul Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie constituindu-se dosarul nr. 4436/1/2009. Cauza a fost înregistrată la data de 22 mai 2009, fiind soluţionată prin sentinţa nr. 1202 din 16 iunie 2009 prin respingerea plângerii ca inadmisibilă. Din analiza actelor dosarului acestei instanţe rezultă că s-a procedat la soluţionarea cauzei la termenul de judecată din 16 iunie 2009 în condiţiile în care prin rezoluţia nr. 5755/2728/II/2/2009 din 9 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie rezoluţia nr. 498/P/2009 din 4 mai 2009 fusese infirmată.
Prin Decizia nr. 152 din 24 februarie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 9 Judecători a fost admis recursul declarat de petentă, a fost casată sentinţa recurată, iar cauza trimisă aceleiaşi instanţe.
S-a menţionat că în rejudecare se va avea în vedere necesitatea stabilirii obiectului cauzei şi se va discuta conexarea plângerilor ce formează obiectul dosarelor nr. 4436/1/2009 şi nr. 7568/1/2009 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, urmând a se analiza ansamblul criticilor formulate de către petentă în plângerile adresate instanţei şi în motivele de recurs.
S-a constatat că petenta a formulat o nouă plângere împotriva rezoluţiilor nr. 498/P/2009 şi nr. 8333/3975/II/2/2009, (ulterioare infirmării date de primul procuror) din 8 iulie 2009 şi respectiv din 26 august 2009 (cea din urmă rezoluţie fiind cea a procurorului şef prin care a respins plângerea petentei ca neîntemeiată în procedura impusă de art. 278 C. proc. pen.), care a format obiectul dosarului nr. 7568/1/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, între acea cauză şi cea care forma obiectul dosarului nr. 4436/1/2009 existând identitate de părţi şi obiect, cauzele fiind conexate.
S-a apreciat că, în speţă, ulterior infirmării unei soluţii de neîncepere a urmăririi penale şi emiterii unei noi soluţii de către procuror, petenta a reiterat criticile iniţiale.
Solicitând tragerea la răspundere penală a intimaţilor pentru menţionarea de date nereale în adresa nr. 862/44/2008 din 22 decembrie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, s-a susţinut că în mod greşit s-a trimis la Curtea de Apel Oradea numai lucrarea nr. 527/II/2/2008 şi dosarul nr. 78/PI/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, întrucât la dosarul instanţei era conexat şi dosarul nr. 119/P/2008 al aceluiaşi parchet, unde soluţia a fost infirmată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
Din analiza actelor premergătoare efectuate s-a constatat că dosarul nr. 119/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a fost soluţionat la data de 26 mai 2008, conform dispoziţiilor art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) şi b) C. proc. pen., iar, ulterior, plângerea împotriva soluţiei a fost respinsă prin rezoluţia nr. 725/II/2 din 30 iunie 2008, iar la data de 10 iulie 2008, dosarul nr. 119/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi cât şi rezoluţia nr. 725/II/2/2008 au fost transmise Curţii de Apel Galaţi, urmare adresei nr. 814/44/2008.
Urmare adresei nr. 862/44/2008 a Curţii de Apel Galaţi, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a comunicat că dosarul şi rezoluţia respectivă au fost trimise instanţei respective, faţă de adresa nr. 814/44/2008 din 30 iunie 2008.
S-a concluzionat că dosarul nr. 119/P/2008 nu a fost anexat la dosarul nr. 862/44/2008 al Curţii de Apel Galaţi, în completul format din judecătorul I.A. şi grefier M.N., aşadar conţinutul adresei respective nu putea fi fals, neexistând infracţiunile de fals intelectual şi sustragere de înscrisuri.
Referitor la infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) s-a reţinut că aceasta are un caracter subsecvent, actul săvârşit de un funcţionar public sau de un alt funcţionar încadrându-se în dispoziţiile acesteia numai dacă acest abuz nu are o incriminare distinctă în Codul penal; norma generală are caracter subsidiar, numai dacă în lipsa unei norme cu caracter special, fapta s-ar fi putut încadra în dispoziţiile normei generale. Deci, este necesar ca elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute în norma cu caracter special să se poată integra în sfera mai largă a elementelor care constituie infracţiunea subsidiară.
În speţă, infracţiunea prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) are un caracter special ceea ce exclude existenţa infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Astfel, s-a apreciat că soluţia dispusă de procuror este legală şi temeinică, plângerea petentului fiind nefondată.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs recurenta petentă, invocând, astfel după cum rezultă din cuprinsul cererii de recurs (fila 2 dosar recurs), a concluziilor scrise (fila 18 dosar recurs) şi a concluziilor oral formulate de reprezentantul recurentei petente, prezentate în partea introductivă a deciziei neconsemnarea de către prima instanţă a tuturor aspectelor şi criticilor învederate de petentă, încălcarea dreptului la un proces echitabil prevăzut de dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, nerespectarea deciziei nr. 152 din 24 februarie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 9 Judecători, formularea de concluzii nesusţinute de probe de către procurorul de şedinţă, nerespectarea de către procurorul care a dat rezoluţia nr. 498/P/2008 din 8 iulie 2009 a rezoluţiei nr. 5755/II/2/2009 din 9 iunie 2009, neadministrarea de probe, neaudierea petentei.
Analizând cauza prin prisma criticilor invocate şi sub toate aspectele, potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. Înalta Curte constată că recursul este nefondat şi va fi respins, pentru considerentele ce urmează.
După cum rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 228 C. proc. pen., începerea urmăririi penale presupune îndeplinirea, cumulativă, a unei condiţii pozitive a existenţei de date referitoare la comiterea unei infracţiuni şi a unei condiţii negative, privind inexistenţa cazurilor de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale, prevăzute de art. 10 C. proc. pen., cu distincţiile reglementate de norma precitată.
În cauza de faţă, în baza actelor premergătoare efectuate potrivit dispoziţiilor art. 224 C. proc. pen. procurorul a concluzionat, motivat, că faptele reclamate de către petentă nu există în materialitatea lor.
Se reţine, în acest sens, că întemeiat, procurorul a constatat incidenţa cazului de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale, prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen., deoarece intimaţii, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu au comis nicio faptă care ar fi putut fi circumscrisă sferei ilicitului penal, limitându-se la exercitarea legală a prerogativelor funcţiilor cu care au fost învestiţi.
Astfel, în mod just, s-a reţinut că dosarul nr. 119/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi cu privire la care petenta a susţinut că nu a fost menţionat în adresa întocmită de intimaţi ca fiind înaintat Curţii de Apel Oradea, nu a fost înaintat acestei instanţe, conţinutul adresei semnată de intimaţi (privind transmiterea dosarului nr. 862/44/2008 la Curtea de Apel Oradea) corespunzând realităţii.
Aşa fiind, se constată că soluţia dispusă de către procuror este legală şi temeinică fiind în mod corect menţinută de prima instanţă, în baza evaluării proprii şi juste, potrivit art. 2781 alin. (7) C. proc. pen. a plângerii petentei, rezoluţiei atacate şi a materialului dosarului, hotărârea astfel pronunţată fiind legală, temeinică şi riguros motivată.
Criticile invocate în recurs sunt nefondate.
Din verificarea actelor dosarului se constată că, prin rezoluţia nr. 5755/2729/II/2/2009 din 9 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, dată de procurorul ierarhic superior în exercitarea controlului ierarhic, potrivit art. 278 C. proc. pen., s-a dispus continuarea cercetărilor faţă de intimaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 242 alin. (1), art. 246 şi art. 289 din Codul penal. Din analiza rezoluţiei ulterior adoptată de procuror (nr. 498/P/2008 din 8 iulie 2009) rezultă că verificările realizate s-au circumscris dispoziţiilor date prin rezoluţia procurorului ierarhic superior, constatându-se inexistenţa infracţiunilor prevăzute de art. 242 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi împrejurarea că infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) este subsecventă având o natură juridică subsidiară faţă de alte infracţiuni, astfel încât, în cazul în care se relevă existenţa unei incriminări distincte a unei forme de abuz în serviciu, îşi vor găsi aplicare aceste din urmă norme de incriminare.
Aşa fiind, se constată că este nefondată critica privind nerespectarea dispoziţiilor cuprinse în rezoluţia procurorului ierarhic superior.
În ceea ce priveşte pretinsa nerespectare de către prima instanţă a deciziei nr. 152 din 24 februarie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 9 Judecători, se constată că nici această apărare nu poate fi primită, prima instanţă, în rejudecarea cauzei, pronunţându-se cu privire la conexarea cauzelor care au format obiectul dosarelor nr. 7568/1/2009 şi nr. 4336/1/2009, astfel după cum rezultă din încheierea de şedinţă de la termenul din 16 aprilie 2010 (fila 51 dosar fond).
Referitor la criticile privind neconsemnarea tuturor apărărilor invocate în cuprinsul încheierilor de şedinţă pronunţate de prima instanţă se constată că susţinerile petentului sunt neîntemeiate, nu pot fi primite, pretinsele erori comise de instanţă neavând ca efect încălcarea drepturilor procesuale, după cum recurenta petentă sugerează, judecarea cauzei în primă instanţă desfăşurându-se cu respectarea dispoziţiilor art. 2781 alin. (1), (4) şi (7) C. proc. pen.
Criticile privind neadministrarea de probe de către procuror nu sunt susţinute deoarece prin dispoziţiile art. 224 C. proc. pen. nu se instituie în sarcina procurorului obligaţia efectuării, în etapa actelor premergătoare, a verificărilor apreciate ca utile de către parte, ci pe cele apte a fundamenta soluţia dispusă, ceea ce în cauză s-a realizat.
Pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat va fi respins, ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta SC P.F. SRL împotriva sentinţei nr. 1397 din 10 septembrie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 7568/1/2009.
Obligă recurenta petentă la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 20 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 361/2010. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 370/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
