Art. 215 Cod penal Înşelăciunea INFRACŢIUNI CONTRA DEMNITĂŢII
| Comentarii |
|
INFRACŢIUNI CONTRA DEMNITĂŢII
Art. 215
Înşelăciunea
Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 12 ani.
Înşelăciunea săvârşită prin folosire de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.
Inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârşită în aşa fel încât, fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincţiile acolo arătate.
Emiterea unui cec asupra unei instituţii de credit sau unei persoane, ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum şi fapta de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arătat în alin. 1, dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alin. 2.
Înşelăciunea care a avut consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Art. 2151
Delapidarea
Însuşirea, folosirea sau traficarea, de către un funcţionar, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează, se pedepsesc cu închisoare de la unu la 15 ani.
În cazul în care delapidarea a avut consecinţe deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
| ← Art. 214 Cod penal Gestiunea frauduloasă INFRACŢIUNI CONTRA... | Art. 216 Cod penal Însuşirea bunului găsit INFRACŢIUNI... → |
|---|
Practica agentiilor imobiliare care preiau anunturi fara acordul propietarului (descriere, poze etc) nu sunt supuse legii?
Chiar nu pot fi sanctionate sub nici o forma? Nu exista o lege care sa reglementeze si sa tempereze genul acesta de practica?
Sunt situatii in care nici la solicitarea expresa a propietarului catre agentia care a preluat un anunt, aceasta nu dezactiveaza anuntul preluat!
Multumesc!
Dacă am dovezi ca un grup de persoane, au păcălit mai mulți bătrâni in vederea însușirii bunurilor materiale, case, apartamente și bani... Ce pot sa fac ca organele abilitate sa acționeze și sa investigheze cazul. Aceste fapte se întâmpla de aproape 10 ani iar acum a apărut alta victima.
Daca se poate dovedi faptul ca socrul este alienat sau debil mintal prin efectuarea unei expertize psihiatrice atunci acesta nu se poate căsători nici macar in momentele de luciditate pasagera, iar in cazul in care s-a casatorit, se poate sancționa cu nulitate absoluta, fiind desfiintata retroactiv, putand fi invocata de orice persoana interesata, inclusiv de fiu.
In cazul in care nu se poate dovedi alienatia sau debilitatea mintala, dar socrul nu are discernământul faptelor din cauza unor boli grave, căsătoria se sancționeaza cu nulitate relativa, putand fi invocata doar de catre socru, in termen de 6 luni de la data încheierii casatoriei.
Ma confrunt si eu cu o problema...
Am imprumutat o prietena cu o suma de bani in valuta si un credit la banca pentru a deschide o afacere dupa care nu a mai fost interesata de afacera mi-a spus ca ratele le va plati ea in fiecare luna dar a trecut 1 an jumate fara sa plateasca niciun leu..si intampin greutati cu rata la banca si platile la intretinere raman cu restante tot timpul.....dovezi am doar mesajele cu care conversam cu ea pentru ami restitui suma de bani si cateva inregistrari telefonice...mesajele sunt luate in considerare ca probe ? si martotii ?
Citește mai mult
noastre acumulinad și mai multe datorii... Ce este de făcut?? Am martori și îl putem reclama... Dar care sunt urmările? Dacă este doar adiministrator... Va răspunde pentru fapte??Citește mai mult
dupa ce a fost instalata fara sa fie racordata la teava de apa Nici pana acuma nu mi-ai instalat caloriferele si nici nu am semnay niciun contract asa cum consider ca ar fi fost normal Ce trebuie sa fac pentru ai obliga sa-mi aduca o centrala noua (nu folosita ) si sa-si termine treaba .Vine frigul ce ma fac ?Citește mai mult
după care mi-a zis că nu mai face poze ca e trecut de ora 19 si ca sa vin a doua zi la 11 când m-am dus mi-au zis ca tre sa mai dau 158 de EURO ca să poată intra întro ședință foto ce pot face ca să-mi recuperez banii mulțumescCitește mai mult
facut iar restul de vani sa mi dea inapoi si mai ales cheia .Acum au inceput discutii certuri nu mai rasp la tef amana sa mi dea cheia..Ce pot sa fac nu am act la mana ca i am dat banii dar am martor.Cum potsa mi recuperez banii si cheiaCitește mai mult
birou si nici nu ma anuntat ca mai sunt necesari alti bani daca eu nu-i ceream sa vina sa mi monteze caloriferele.nu ia-m achitat banii care mi a cerut in plus si ma ameninta.am cerut o comisie de evaluare a lucrarii la Protectia Consumatorului crezand ca ma pot ajuta dar si ei si au luat mainile zicandu mi ca i o persoana cu spatele acoperit si si permite sa faca anumite lucruri.ptr judecata nu am timp de perdut....va multumesc!2016
Multumesc
In scurt timp o sa am un proces cu fratele meu si va rog sa ma ajutati cu anumite sfaturi ......... legi.
Va multumesc
Citește mai mult
increderea oamenilor si sa isi bata joc de oameni..va rog sa -mi raspundeti daca exista un temei legal, intrucat colegii nu au incheiat contracte si nu au intocmit acte cu ea, fiindu-le subalterni.DNA se ocupa cu faptele de coruptie. Nu e acelasi lucru cu inselaciunea.
Am platit avansul (400 RON - virati in cont) pentru cazare intr-un apartament din Costinesti si cand am ajuns acolo proprietarul si-a inchis telefonul. Am fost la politie si am constatat ca nu exista nici un apartament pe numele "proprietarului". Ce pot sa fac in aceasta situatie?
Multumesc anticipat!
Acum cateva saptamani am facut schimb cu un tip care ma contactat pe telefon in urma postarii mele pe internet a unui anunt in care doream sa dau la schimb doua telefoane si o mica diferenta pentru un telefon ceva mai performat.i-am dat doua telefoane un samsung s3 si un lg l9 +dif de un milion in schimbul unui nexus 5.atunci cand am facut schimbul era si prietena lui.alti martori nu sunt.Dupa o saptamana si ceva m-am trezit cu politia la munca spunandu-mi ca telefonul care l-am luat este furat si ca trebuie sa le dau telefonul.Am fost chemat ca martor la
Citește mai mult
politie am dat declaratie exact cum sa intamplat...a fost chemat si cel de la care am luat telefonul spunand ca la randul lui si el il avea cumparat de la cineva dar ca stia ca este furat!am fost contactat de politie imediat dupa ce au dat si ei declaratie si mi-a spus daca reusesc sa ma inteleg cu ei...ei mi-au oferit 600 lei...paguba mea fiind estimata undeva la 1400 lei.Care poate sa ma ajute cu un sfat merita sa ii actionez in judecata pentru a imi recupera banii?Precizez ca fata careia i sa furat telefonul si-a retras plangerea dupa ce cei de la politie mi l-au luat si i l-au dus....Multumesc anticipat pentru un raspuns!!!
Citește mai mult
cea mai mare este ca organele de cercetare nu au considerat acest fapt o inselaciune. este strigator la cer in tara asta .......► Art. 309 "Dacă faptele prevăzute în art. 295,art. 297,art. 298,art. 300,art. 303,art. 304,art. 306 sau art. 307 au produs consecinţe deosebit de grave, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege se majorează cu jumătate"
Detalii: legeaz.net/noul-cod-penal/art-309
► Art. 295 "(1) Însuşirea, folosirea sau traficarea de către un funcţionar public, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.
(2) Tentativa se pedepseşte."
Detalii: legeaz.net/noul-cod-penal/art-295
► Art. 244 "(1) Inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
(2) Înşelăciunea săvârşită prin folosirea de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică
Citește mai mult
regulile privind concursul de infracţiuni.(3) Împăcarea înlătură răspunderea penală."
Detalii: legeaz.net/noul-cod-penal/art-244
Pentru asa zisa fapta de inselaciune si evaziune de 5000 euro. se dau pedepse cu suspendare daca recunosti ca ai gresit ?
Va rog un raspuns urgent.
Citește mai mult
constatat ca ma pacalise.tot ce s-a intamplat se vede pe camera de luat vederi,cum a sustras banii,tot.Nu stiu ce sa fac.se poate face ceva daca duc caseta cu inregistrarea la politie sa se vada ca ma pacalit?daca da in cat timp?sper sa ma puteti ajuta.multumescb. în soluţionarea laturii civile, în mod corect s-a dispus anularea contractului şi s-a respins cererea părţii vătămate de a i se acorda daune morale, cu motivarea că
Citește mai mult
prin săvârşirea faptei nu i s-a cauzat nici un prejudiciu moral, cu atât mai mult cu cât condamnarea inculpatului a fost de natură să o reabiliteze în faţa cercului de cunoscuţi, prieteni şi rude.C. Apel Bucureşti, s. Ipen., dec. nr. 1227/1998
Citește mai mult
şi a părăsit magazinul.Inculpatul susţine, în recurs, că această faptă nu se încadrează în art. 215 alin. 2 C. pen. - text în baza căruia a fost condamnat -, ci în alin. 1 al aceluiaşi articol, deoarece prezentarea frauduloasă a realităţii, aptă de a induce în eroare persoană vătămată, intră în conţinutul infracţiunii de înşelăciune - varianta tip.
în sensul art. 215 alin. 2 C. pen., care sancţionează înşelăciunea săvârşită prin mijloace frauduloase, se consideră "fraudulos" acel mijloc de inducere în eroare care, având aparenţa unui mijloc veridic, este de natură să asigure mai uşor succesul acţiunii făptuitorului. Este tocmai cazul din speţă, căci inculpatul, pentru a înlocui brăţara din aur cu o imitaţie, a contrafăcut şi a ataşat la aceasta din urmă o etichetă asemănătoare aceleia pe care o avea brăţara din aur.
C. Apel Bucureşti, s. a II-a pen., dec. nr. 1128/1998
Notă: Există temeiuri pentru a se considera că, în speţă, inculpatul nu a săvârşit o înşelăciune, ci un furt. Atât la furt, cât şi la înşelăciune, bunul iese din posesia sau detenţia subiectului pasiv şi intră în puterea de dispoziţie a făptuitorului, dar pe când în cazul furtului acest rezultat se produce prin luarea bunului, în cazul înşelăciunii făptuitorul ajunge la acelaşi rezultat pe calea inducerii în eroare a victimei, care astfel este determinată să ia o dispoziţie patrimonială păgubitoare. în situaţia din speţă, însă, vânzătoarea, încredinţând brăţara din aur inculpatului spre a o vedea, nu a renunţat la posesie sau detenţie, ci doar a operat o schimbare temporară a poziţiei bunului, care, prin aceasta, nu a trecut în stăpânirea celui ce a amăgit-o. De aceea - inducerea în eroare neducând la o dispoziţie patrimonială care să transfere însuşi dreptul de posesie sau detenţie -, pentru a obţine stăpânirea de fapt a bunului, inculpatul a trebuit să mai facă ceva, şi anume să plece cu bunul. Paguba nu apare, aşadar, ca un efect direct al amăgirii, ea nu provine dintr-un act de dispoziţie al vânzătoarei, ci din acţiunea ilicită a inculpatului de a lua pentru sine lucrul altuia aflat în mod precar în mâna sa (v. V. Pa p a d o p o l, în Practica judiciară penală, vol. III, Editura Academiei, Bucureşti, 1992, p. 106).
C. Apel Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 924/1998 Notă: în
Citește mai mult
practică s-a decis, în acelaşi sens, că nu există infracţiunea de înşelăciune în convenţii în cazul neîndeplinirii, până la termenul stabilit, a unei obligaţii asumate printr-o convenţie civilă (Tj. Galaţi, dec. pen. 567/ 1969, RRD nr. 8/1969, p. 189).De altfel, Codul civil, anticipând posibilitatea nerespectării contractelor, prevede în art. 1066, că părţile pot insera de la început în contract o clauză penală, determinând suma pe care debitorul o va plăti drept daune interese în caz de neexecutare sau executare tardivă.
Atâta vreme cât nu s-a făcut dovada că, pentru încheierea convenţiei cu partea vătămată, inculpatul s-ar fi folosit de vreun mijloc de inducere în eroare, în lipsa căruia aceasta nu ar fi consimţit la perfectarea înţelegerii, în cauză este vorba de o simplă neexecutare a unei obligaţii din cadrul
Citește mai mult
unei convenţii civile, chiar dacă în momentul încheierii acesteia inculpatul ştia că nu o va îndeplini.Trecerea din domeniul civil în cel penal are loc numai atunci când, fie la încheierea convenţiei, fie pe parcursul executării ei, partea care nu a respectat convenţia s-a folosit de mijloace amăgitoare pentru a o convinge pe cealaltă parte că îşi va respecta obligaţia.
De altfel, pentru garantarea obligaţiilor asumate, Codul civil reglementează unele mijloace specifice, care trebuie stipulate în convenţie.
C. Apel Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 922/1998
Aceste fapte au fost încadrate de prima instanţă, a cărei sentinţă a fost menţinută de instanţa de apel, în art. 215^1 C. pen. (delapidare), art. 289 C. pen. (fals intelectual) şi art. 290 C. pen. (uz de fals) şi sancţionate cu diferite pedepse privative de
Citește mai mult
libertate.Recursul declarat de inculpat este nefondat, deoarece greşita apreciere a probelor, invocată ca motiv de casare, nu poate fi cenzurată de instanţa de recurs în cadrul nici unuia din cazurile de casare prevăzute în art. 385^9 C. proc. pen.
C. Apel Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 823/1998
Notă: Speţa pune implicit în discuţie o problemă de încadrare juridică, a cărei rezolvare fiind susceptibilă să conducă la o agravare a situaţiei inculpatului în propria cale de atac, n-a putut fi luată în discuţie şi soluţionată în mod corespunzător de instanţa de apel şi de cea de recurs. De aceea socotim util a o semnala.
în literatura juridică se consideră că în situaţia în care - ca în speţă - cu ocazia întocmirii unui înscris oficial, funcţionarul, pe de o parte, a atestat ca adevărată o împrejurare mincinoasă (săvârşind deci o acţiune ce cade sub incidenţa art. 289 C. pen.) iar, pe de altă parte, a contrafăcut semnătura persoanei ce trebuia să semneze actul (comiţând, cu alte cuvinte, o acţiune prevăzută în art. 288 C. pen.). există un concurs real de infracţiuni: fals intelectual şi fals material în înscrisuri oficiale. în argumentarea acestui punct de vedere s-a arătat că, în principiu, un înscris oficial, odată falsificat prin atestarea unor fapte neadevărate ori prin omisiunea înregistrării unor fapte adevărate, poate fi supus unor noi acţiuni de falsificare, purtând asupra altor menţiuni - imediat după săvârşirea primului fals sau după trecerea unui interval de timp, de către acelaşi autor ori de către altă persoană - şi că, în asemenea caz, acţiunile de falsificare ulterioare generează noi infracţiuni de fals cu o existenţă autonomă şi susceptibile de încadrări juridice diferite; or, "spre deosebire de falsul intelectual, care este săvârşit în exerciţiul atribuţiilor de serviciu ale funcţionarului şi în legătură cu constatări pe care el este competent a le face, contrafacerea semnăturii unei persoane... este o faptă săvârşită în afara atribuţiilor de serviciu" (Gh. Dărângă, notă la dec. pen. nr. 525/1965 a Tr. Crişana, JN nr. 3/1966, p. 128), constituind deci infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale.
Citește mai mult
de 131.546.055 lei.Fiind condamnat pentru infracţiunea de înşelăciune prevăzută în art 215 alin. 2 raportat la art 229 alin. 2 C. pen., cu aplicarea art 41 alin. 2 C. pen., inculpatul susţine, prin apelul declarat, că fapta reţinută în sarcina sa constituie contravenţia prevăzută în art. 248 lit. c) din Regulamentul vamal, aprobat prin Decretul nr. 337/1981.
Motivul de apel nu este întemeiat, deoarece, potrivit textului sus menţionat, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă depunerea declaraţiei vamale conţinând date nereale cu privire la felul, cantitatea şi destinaţia bunurilor, dacă fapta ar fi dus la perceperea unor taxe vamale mai mici; or, menţiunile nereale de la rubrica "numele clientului" nu privesc destinaţia bunului în sensul art. 248 lit. c) din Regulamentul vamal, care trebuie interpretat în contextul art 91 din acelaşi regulament (potrivit căruia mărfurile importate sub condiţia unei utilizări determinate şi care, ulterior, primesc altă folosinţă sunt supuse regimului tarifar vamal conform noii destinaţii), ci persoana dobânditorului, ceea ce este cu totul altceva.
C. Apel Bucureşti, s. Ipen., dec. nr. 197/A/1996
Profitând de aceste lacune existente în sistemul informaţional, inculpatul - director al unei societăţi comerciale -a emis, pentru plata unor mărfuri
Citește mai mult
cumpărate de la altă societate comercială, mai multe cecuri cu limită de sumă, deşi nu avea disponibil suficient în conturi, inducând în eroare unităţile bancare care au onorat cecurile false şi au suferit, astfel, importante pagube materiale.Prima instanţă şi instanţa de apel - care a respins apelul declarat de inculpat - au considerat că aceste fapte întrunesc elementele infracţiunii de înşelăciune prevăzută în art. 215 alin. 2 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen., şi ale infracţiunii prevăzută în art 84 pct 1 alin. 2 din Legea nr. 59/1934, cele două infracţiuni aflându-se în concurs real.
Recursul declarat de inculpat, care susţine că, în mod greşit, a fost condamnat şi pentru infracţiunea prevăzută în art. 84 alin. 1 pct 2 din Legea nr. 59/1934 - pentru motivul că aceasta ar avea caracter subsidiar, ea nesubsistând decât atunci când nu s-a comis o altă faptă penală - nu este întemeiat Activitatea infracţională săvârşită de inculpat reuneşte elementele constitutive ale ambelor infracţiuni reţinute în sarcina acestuia şi caie au, fiecare, o existenţă independentă una de cealaltă, fiind, deci, în concurs real.
C. Apel Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 102/Al 1996
NOTĂ. Articolul 84 pct. 1 alin. 2 din Legea nr. 59/1934 a fost abrogat prin Codul penal din 1936 (art. 597 pct. 2), care, în art. 555, a incriminat aceeaşi faptă, sub denumirea de "înşelăciune prin cecuri"; această din urmă dispoziţie a fost, la rândul său, abrogată prin Codul penal din 1968, care, în incriminarea din art. 215, a cuprins şi faptele pe care Codul penal anterior (art. 552-555^1) le asimilase infracţiunii de înşelăciune.
A se vedea - pentru argumentarea acestui punct de vedere - nota la C. Apel Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 136/1996.
Citește mai mult
59/1934), fiecare cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.împrejurarea incovată de inculpat pentru a-şi justifica pretinsa nevinovăţie - că prin Ordonanţa Guvernului nr. 13 din 23 februarie 1996 s-au acordat înlesniri la plata unor facturi nedecontate în termen - este nerelevantă, deoarece acest act normativ se referă la acordarea unor înlesniri în cazul neplăţii în termen a sumelor datorate la bugetul de stat, şi nu al creanţelor între societăţile comerciale.
C. Apel Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 136/1996
NOTĂ. a) Decizia de mai sus soluţionează, implicit, o problemă controversată, şi anume aceea dacă incriminarea din art 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 (asupra cecului) a fost sau nu abrogată prin modificările aduse legislaţiei penale, până la data adoptării Legii nr. 140/1996 pentru modificarea şi completarea Codului penal. Curtea a dat acestei probleme - care nu şi-a pierdut actualitatea, prin prizma aplicării art. 13 C. pen. - o soluţie negativă (v., în acelaşi sens, C. Apel Constanţa, dec. nr. 39/1994, PL nr. 4/1995, p. 138), care nu ni se pare corectă.
în textul sus menţionat se arată că - exceptând cazurile în care fapta ar constitui un delict sancţionat, conform legii, cu o pedeapsă mai mare - orice persoană care emite un cec fără a avea la tras disponibil suficient sau care, după ce a tras cecul şi mai înainte de trecerea termenului pentru prezentare, dispune altfel, în total sau în parte, de disponibilul avut, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an.
în sensul că dispoziţiile art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 nu au fost abrogate nici prin Codul penal din 1936, nici prin Codul penal din 1968, în Normele-cadru nr. 7 din 8 martie 1994 privind comerţul făcut de societăţile comerciale şi celelalte societăţi de credit cu cecuri pe baza Legii nr. 59/1934 - norme emise de Banca Naţională a României - se prevede, la pct. 363, că "Banca Naţională a României şi societăţile bancare vor sesiza organele competente asupra tuturor situaţiilor de încălcare a prevederilor legii asupra cecului, depistate în activitatea lor şi sancţionate în temeiul art. 84 şi 85 din această lege" (Banca Naţională a României, Regulamentul privind cecul, Bucureşti, 1994, p. 100-101). In acelaşi sens, v. şi Octavian Cojocaru, Legi speciale cuprinzând sancţiuni penale - culegere de texte cu adnotări în vigoare la 1 februarie 1995, Editura Continent XXI, Bucureşti, 1995, p. 11.
înclinăm către un alt punct de vedere. Cele două acţiuni ce constituie elementul material al infracţiunii prevăzute în art 84 alin. 1 pct 2 din Legea nr. 59/1934 (faptul de a emite un cec fără a avea la tras disponibil suficient şi faptul - consecutiv tragerii cecului, dar anterior trecerii termenelor fixate pentru prezentare - de a dispune altfel, în totul sau în parte, de disponibilul avut) se regăseau, într-o formulare aproape identică, şi în conţinutul infracţiunii de înşelăciune prin cecuri, prevăzută în art 533 din Codul penal anterior, intrat în vigoare de la 1 ianuarie 1937. Ceea ce deosebeşte cele două infracţiuni este doar faptul că, pentru existenţa infracţiunii de înşelăciune prin cecuri se cerea, în plus - în raport cu incriminarea din legea specială - ca acţiunile constitutive ale elementului material, identice în ambele incriminări, să fie săvârşite în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul, un folos material injust şi ca prin săvârşirea lor să se creeze o pagubă posesorului cecului. în această situaţie, se pune întrebarea: au fost sau nu abrogate prevederile art 84 alin. 1 pct 2 din Legea nr. 59/1934 odată cu intrarea în vigoare a Codului penal din 1936? Textul care rezolvă problema este art. 597 pct 9 din acel cod, în care se arată că "de la 1 ianuarie 1937 se abrogă acele dispoziţii din legile speciale cu caracter penal de pe întreg teritoriul ţării care sunt în contradicţie cu dispoziţiile actualului cod". în explicarea sensului acestui text în literatura juridică s-a arătat că "va fi socotită ca contrazicând dispoziţiile prezentului cod orice dispoziţiune din legile speciale care va disciplina exact aceeaşi situaţie, care va incrimina exact acelaşi fapt" (V. Dongoroz, în Codul penal "Carol al Il-lea" comentat şi adnotat, de C. Rătescu ş.a., vol. III, Bucureşti, 1938, p. 675). Raţiunea de a fi a legilor speciale - s-a arătat - este fie de a completa cadrul disciplinărilor din legea generală, fie de a deroga de la rânduielile generale când se consideră necesară o nouă disciplinare. Din moment ce legea penală generală adoptată ulterior disciplinează, ea însăşi, aceeaşi situaţie - chiar cu unele deosebiri sau adăugări la condiţiile de incriminare - raţiunea existenţei normei complementare din legea specială dispare şi aceasta trebuie considerată abrogată. "Vor fi, deci, socotite ca rămase în vigoare toate dispoziţiile cu caracter pur complinitor din legile speciale care nu au echivalent în noul Cod penal, adică ori de câte ori situaţiunea, faptul, raportul care formează obiectul acelor dispoziţiuni nu se găsesc prevăzute în noul Cod penal" (V. Dongoroz, op, cit., p. 675); celelalte, care au un asemenea corespondent în legea penală generală, au fost abrogate. Este şi cazul prevederilor art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934.
De la 1 ianuarie 1937 faptele anterior incriminate, prin arL 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 au constituit, aşadar, infracţiunea de înşelăciune prin cecuri prevăzută în art 533 C. pen. şi au fost pedepsite exclusiv în baza acestei dispoziţii legale.
Codul penal actual, intrat în vigoare la 1 ianuarie 1969, a abrogat pe aceeaşi dată, Codul penal anterior. Cum noul Cod penal nu a mai prevăzut ca infracţiuni distincte faptele asimilate infracţiunii de înşelăciune prevăzute în art. 552-5551 din codul anterior, deci, nici infracţiunea de înşelăciune prin cecuri, aceste fapte - s-a arătat în literatura juridică - "vor fi încadrate, după caz, în dispoziţia privitoare la înşelăciunea simplă sau în cea privitoare la înşelăciunea agravată ori la modalitatea specială (art. 215 alin. 1-3) când vor fi întrunite elementele constitutive ale vreuneia dintre aceste modalităţi şi, bineînţeles, dacă nu ar constitui o altă infracţiune mai gravă" (V. Dongoroz, în Explicaţii teoretice ale Codului penal român, voi. EH, Editura Academiei, Bucureşti, 1971, p. 535).
în concluzie, deci, dispoziţiile art 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, având corespondent în art. 533 al Codului penal din 1936, au fost abrogate prin art. 597 pct. 9 din acel cod, iar art. 553 mai sus citat a fost, la rândul său, abrogat odată cu intrarea în vigoare a actualului Cod penal, urmând ca faptele incriminate prin dispoziţiile sale să cadă, în măsura în care toate condiţiile de incriminare ar fi îndeplinite, sub incidenţa art. 215 C. pen.
în raport cu cele de mai sus, apare greşită soluţia instanţelor de fond - menţinută în recurs - care, caracterizând faptele săvârşite de inculpat ca infracţiuni de înşelăciune (art. 215, 229 C. pen.), au încadrat, cumulativ,, aceste fapte, şi în art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1994.
b) Prin Legea nr. 140 din 14 noiembrie 1996 pentru modificarea şi completarea Codului penal s-a introdus, în art. 215 C. pen., un alineat nou (4), cu următorul cuprins: "Emiterea unui cec asupra unei instituţii de credit sau unei persoane, ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum şi fapta de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arătat în alin. 1, dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alin. 2" (închisoarea de la 3 la 15 ani).
în raport cu această prevedere şi cu cele arătate mai sus referitor la abrogarea art.' 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, rezultă că în ipoteza în care o asemenea faptă s-a comis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 140/1996 dar nu a fost judecată definitiv până la 14 noiembrie 1996, se vor aplica, în conformitate cu prevederile art. 13 C. pen., dispoziţiile art 215 alin. 2 C. pen., ca fiind legea mai favorabilă.
c) "Completarea unui cec cu limită de sumă menţio-nându-se o sumă disponibilă nereală, mai mare decât cea aflată în cont, constituie infracţiunea prevăzută în art. 282 C. pen., iar nu aceea de fals prevăzută în art. 288 C. pen." (CSJ, sp., dec. nr. 787/1994, RDF nr. 2/1995, p. 146).
Pentru un comentariu asupra acestei decizii, v.: Dorin Ciuncan, încadrarea juridică dată faptei de a falsifica un cec de decontare cu limită de sumă sau de a emite o filă cec cu depăşirea disponibilului, PL nr. 3/1995, p. 262.
Ceea ce este
Citește mai mult
esenţial pentru existenţa infracţiunii de înşelăciune este faptul că, în momentul emiterii cecurilor, inculpatul a înscris fictiv o provizie pe care nu o avea; prin aceasta el a indus în eroare unitatea furnizoare, care a livrat marfa fără să aibă asigurată, la acea dată, plata contravalorii ei.C. Apel Bucureşti, s. I pen., clec. nr. 65/A/1996
C. Apel Bucureşti, s. Il-a pen., dec. nr. 16/A/1996