Art. 254 Cod penal Luarea de mită INFRACŢIUNI DE SERVICIU SAU ÎN LEGĂTURĂ CU SERVICIUL

Capitolul I
INFRACŢIUNI DE SERVICIU SAU ÎN LEGĂTURĂ CU SERVICIUL

Art. 254

Luarea de mită

Fapta funcţionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.

Fapta prevăzută în alin. 1, dacă a fost săvârşită de un funcţionar cu atribuţii de control, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

Banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiectul luării de mită se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Art. 254 Cod penal Luarea de mită  INFRACŢIUNI DE SERVICIU SAU ÎN LEGĂTURĂ CU SERVICIUL

Comentarii despre Art. 254 Cod penal Luarea de mită INFRACŢIUNI DE SERVICIU SAU ÎN LEGĂTURĂ CU SERVICIUL

     

# alina petrea 12-Iulie-2012
Fapta inculpatului care, în baza unei înţelegeri şi în schimbul unei sume de bani, a permis unor persoane, coin culpate în proces, să pătrundă prin efracţie în magazia unui centru de condiţionat seminţe, al cărui paznic era, şi să sustragă porumb, nu constituie numai infracţiunea de luare de mită, prevăzută în art 254 C. pen. - aşa cum în mod greşit a considerat prima instanţă - ci şi complicitate la infracţiunea de furt calificat prevăzută în art 208, 209 lit a), e) şi g) C. pen., cele două infracţiuni fiind distincte, fără ca prima să o absoarbă pe cea de-a doua, şi aflându-se în concurs ideaL Dacă inculpatul - paznic - nu ar fi permis autorilor furtului, în schimbul foloaselor materiale primite, să pătrundă în magazie şi să comită sustragerea, aceştia din urmă nu ar fi putut săvârşi infracţiunea de furt, a cărei consumare a înlesnit-o - în condiţiile art 26 C. pen. - prin acţiunea sa.

C. Apel Bucureşti, s. Il-a pen., dec. nr. 561/A/1996
Răspunde
 
# alina petrea 12-Iulie-2012
Fapta inculpaţilor care, în baza unei înţelegeri şi în schimbul unor sume de bani, au permis coinculpaţilor - condamnaţi pentru furt calificat şi dare de mită - să sustragă din incinta unităţii ai cărei paznici erau, o cantitate de porumb, deşi aveau obligaţia de serviciu de a asigura paza bunurilor unităţii, constituie, pe lângă infracţiunea de luare de mită (art. 254 alin. 1 C. pen.), şi complicitate la infracţiunea de furt calificat (art. 26 raportat la art. 208, 209 lit. â) şi e) C. pen.).

C. Apel Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 771 Al 1996

NOTĂ. în acelaşi sens, v.: CSJ, sp. dec. nr. 532/1995, Dr. 3/1996, p. 111, C. apel Constanţa, dec. pen. nr. 4/1994, PL nr. 4/1995, p. 130. în sens contrar, v. C. Apel Bucureşti, s. n-a pen., dec. nr. 42/A/1994, Culegere V, p. 125.

în literatura juridică este în mod constant admis că "ori de câte ori neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu constituie infracţiune prin ea însăşi, luarea de mită va intra în concurs cu acea faptă penală" (O. Loghin, Tudorel Toader, Drept penal român, Partea specială, Casa de editură şi presă Şansa, Bucureşti, 1994, p. 342). în acelaşi sens, v. V. Dobrinoiu, Corupţia în dreptul penal român, Editura Atlas Lex, Bucureşti, 1995, p. 159), Practica fostului Tribunal Suprem era, de asemenea, în sensul că, dacă actul în vederea căruia funcţionarul a primit foloase a fost îndeplinit de el şi constituie o infracţiune, aceasta urmează a fi reţinută în sarcina inculpatului în concurs cu luarea de mită (TS, sp., dec. nr. 804/1984, CD, p. 291; TS, sm., dec. nr. 13/1980, RRD nr. 11/1980, p. 66; TS, sm., dec. nr. 84/1976, RRD nr. 7/1977, p. 72; TS, sp., dec. nr. 3839/1970, RRD nr. 4/1971, p. 142).
Răspunde
 
# alina petrea 12-Iulie-2012
Inculpatul - inspector la Banca Agricolă, seviciul de credit şi finanţare, care se ocupa, în această calitate, de verificarea şi rezolvarea cererilor de acordare de credite formulate de persoane fizice şi de agenţi economici din domeniul privat - profitând de faptul că existau numeroase cereri de credite, în perioada iunie 1992 - iunie 1993, a condiţionat de mai multe ori, îndeplinirea îndatoririlor de serviciu de primirea unor sume de bani sau a altor foloase ori a primit astfel de bunuri, după îndeplinirea acestor atribuţii. Prima instanţa a reţinut, în sarcina sa, săvârşirea a 42 de infracţiuni de luare de mită, prevăzute în art. 254 alin. 1 C. pen. şi a 5 infracţiuni de primire de foloase necuvenite, prevăzute în art. 256 C. pen., toate aflate în concurs real, conform art 33 lit. a) C. pen.

Motivul de apel invocat de parchet - care susţine că inculpatul a săvârşit o singură infracţiune de luare de mită şi o singură infracţiune de primire de foloase necuvenite, fiecare comisă în mod continuat, conform art. 41 alin. 2 C. pen. - este fondat.

Pentru existenţa unităţii de rezoluţie, ca element definitoriu al infracţiunii continuate, nu este necesar ca reprezentarea activităţii infracţionale ce urmează a fi desfăşurată ulterior să implice o imagine exactă a acţiunilor sau inacţiunilor ce se vor înfăptui şi a condiţiilor în care ele vor fi săvârşite, fiind suficientă şi o prevedere în linii generale a activităţii infracţionale şi a rezultatelor sale, o cunoaştere generică a condiţiilor în care acţiunile sau inacţiunile ulterioare vor fi comise.

în speţă, este evident că inculpatul a avut, de la început, reprezentarea, în linii generale, a activităţii infracţionale pe care o va desfăşura, fiind conştient că, datorită funcţiei îndeplinite, poate condiţiona înfăptuirea atribuţiilor sale de serviciu de primirea unor foloase materiale injuste sau că poate primi astfel de foloase pentru acte îndeplinite în exercitarea funcţiei sale.

în aceste condiţii, toate faptele inculpatului ce prezintă, fiecare în parte, conţinutul infracţiunii de luare de mită, au fost săvârşite cu aceeaşi rezoluţie infracţională, astfel că, în sarcina acestuia, trebuia să se reţină o infracţiune -continuată - de luare de mită, prevăzută în art 254 alin. 2 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen.; din aceleaşi considerente inculpatul trebuia condamnat pentru o singură infracţiune - continuată - de primire de foloase necuvenite, prevăzută în art. 256, cu aplicarea art 41 alin. 2 C. pen.

C. Apel Bucureşti, s. Il-a pen., dec. nr. 114/A/1996
Răspunde
 
# alina petrea 12-Iulie-2012
Inculpatul - inspector financiar - a cerut şi a primit de la administratorul unei asociaţii familiale o sumă de bani pentru a-i întocmi actele necesare în vederea obţinerii vizei de funcţionare a asociaţiei pe anul 1994, pentru a-i calcula un impozit redus şi pentru a-i aplica o amendă minimă pentru faptul de a nu fi depus, în termen, declaraţiile de impunere pe anii 1992-1993.

încadrarea acestei fapte, de către prima instanţă, în art . 254 alin. 2 C. pen., este greşită.

Conform fişei postului inculpatul avea, printre altele, următoarele sarcini de serviciu: de a stabili impozitele, taxele şi primele de asigurare datorate de persoanele fizice şi asociaţiile familiale, de a verifica periodic sinceritatea declaraţiilor de impunere şi modificările intervenite, de a opera diferenţele faţă de impunerile iniţiale, de a lua măsuri pentru încasarea la termen a impozitelor, de a urmări vizarea anuală a autorizaţiilor de funcţionare, de a propune modificarea obiectului autorizaţiilor ori anularea acestora.

întrucât inculpatul nu avea atribuţii de control şi nici nu a exercitat o funcţie de conducere ce implica un control asupra subalternilor, rezultă că, în speţă, nu este îndeplinită cerinţa prevăzută de art. 254 alin. 2 C. pen. pentru existenţa agravantei înscrise în acest text - aceea că subiectul activ să fie un funcţionar cu atribuţii de control - astfel că, infracţiunea de luare de mită comisă de el, se încadrează în art. 254 alin. 1 C. pen.

C. Apel Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 56/A/1966

NOTĂ. în ceea ce priveşte sensul expresiei "persoană cu atribuţii de control", pe care Codul penal o foloseşte în arL 263 alin. 2, în literatura juridică s-a arătat că ea desemnează o persoană calificată astfel'prin dispoziţiile legale (v. V. Dongoroz ş.a., Explicaţii teoretice ale Codului penal român, voi. IV, Editura Academiei, Bucureşti, 1972, p. 20). De asemenea, s-a arătat , că "atribuţiile de control se determină pentru fiecare caz în parte, în raport cu natura atribuţiilor de serviciu ale făptuitorului" (v. A. Filipaş, Infracţiuni contra înfăptuirii justiţiei, Editura Academiei, Bucureşti, 1985, p. 107). Au această calitate - s-a arătaL de data aceasta în legătură cu infracţiunea de luare de mită - paznicii, gardienii publici, organele gărzii financiare, funcţionarii din Direcţia Generală a Controlului Financiar de Stat, din Ministerul Finanţelor şi unităţile subordonate, precum şi orice alţi funcţionari care, conform dispoziţiilor legale, au atribuţii de control (v. V. Dobrinoiu, Corupţia în dreptul penal român, Editura Atlas Lex, Bucureşti, 1995, p. 115; I. Dumitru, Funcţionarul cu atribuţii de control, subiect activ calificat al infracţiunii de luare de mită, Dr. nr. 8/1994, p. 61).

Atâta vreme câL în speţă, printre sarcinile de serviciu ale inculpatului se înscrie şi aceea de a "verifica periodic declaraţiile de impunere şi modificările intervenite", credem că acesta avea "atribuţii de control", în sensul art. 254 alin. 2 C. pen., ceea ce rezultă şi din denumirea funcţiei sale: inspector financiar. Termenii "a verifica" şi "a controla" sunt sinonimi. Pe de altă parte, "funcţionar cu atribuţii de control" este nu numai acela care are, în mod exclusiv, asemenea atribuţii, ci şi acela care efectuează acte de control în baza unora dintre sarcinile sale - multiple - de serviciu (v. în acest sens, CSJ, sp., dec. nr. 605/1995, PLnr. 1/1996, p. 72).

Se pune însă o întrebare: în această din urmă situaţie, când funcţionarul are, pe lângă atribuţii de control şi alte atribuţii - cum este şi cazul în speţă - pentru a exista agravanta prevăzută în art 254 alin. 2 C. pen., este necesar ca mita să fi fost luată în legătură cu atribuţia de control, sau atribuţia de care este legată primirea mitei nu interesează? Intr-o opinie, se consideră că, în lipsa unei dispoziţii restrictive exprese, care să lege primirea foloaselor de îndeplinirea, neîndeplinirea sau întârzierea îndeplinirii atribuţiei de control, va exista infracţiunea prevăzută în arL 254 alin. 2 C. pen. în toate situaţiile în care funcţionarul - cu atribuţii de ' control, dar şi cu alte atribuţii - a primit mită, indiferent de îndatorirea de serviciu de care este legată luarea de mită (v. Virgil Pop, Funcţionarul cu atribuţii de control, RDP nr. 4/1996, p. 119). în această viziune, s-ar fi impus, deci, ca instanţele să facă aplicarea art. 254 alin. 2 C. pen. Potrivit unei alte opinii, agravanta n-ar fi incidenţă decât în cazul în care funcţionarul a luat mită pentru a efectua, a nu efectua sau a întârzia efectuarea unui act de control, deoarece numai în aceste situaţii se verifică raţiunea care a impus instituirea ei: pericolul social sporit pe care îl prezintă luarea de mită atunci când este legată de atribuţiile de control ale subiectului activ. în raport cu această opinie, evident în speţă, luarea de mită s-a săvârşit în condiţiile formei simple a infracţiunii, prevăzută în art. 254 alin. 1 C. pen., iar soluţia - nu şi motivarea - instanţei de apel ar fi justificată.

Ne alăturăm celei dintâi dintre opiniile menţionate mai sus.
Răspunde
 
# diana 16-Iulie-2012
Inculpatul a fost condamnat pentru infracţiunea de luare de mită (art. 254 C. pen.) şi complicitate la infracţiunea de furt calificat (art. 26 raportat la art. 208, 209 lit. a şi g C. pen.) săvârşite prin aceea că, în calitate de paznic, angajat cu contract de colaborare la o societate comercială, a permis unor coinculpaţi, în schimbul unei sume de bani, să sustragă fier beton din incinta unităţii.

Motivul de apel invocat de inculpat - că, în calitate de angajat cu contract de colaborare, nu poate fi subiect activ al infracţiunii de luare de mită - nu este fondat.

Subiectul activ al infracţiunii de luare de mită este un "funcţionar", iar prin "funcţionar", în sensul art. 147 C. pen., se înţelege o persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu - în serviciul unei unităţi dintre cele la care se referă art. 145 C. pen. sau al oricărei alte persoane juridice - o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, indiferent de modul cum a fost învestită; angajarea pe baza unui contract de colaborare nu exclude, deci, calitatea de "funcţionar".

C. Apel Bucureşti, s. a II-a pen., dec. nr. 71/1998
Răspunde
 
# diana 16-Iulie-2012
Inculpatul N. V. a propus inculpaţilor N. C. şi V. R., paznici la complexul de porci al unei societăţi comerciale, să-i permită să sustragă porci din complex, urmând ca din beneficiul rezultat din vânzarea porcilor o parte să le revină lor; propunerea fiind acceptată, în trei nopţi din luna decembrie 1997, toţi inculpaţii, acţionând împreună, au sustras 42 de porci mari şi mici, care au fost încărcaţi în autoturismul lui N. V., iar după valorificarea acestora, banii rezultaţi din vânzare - 23. 184. 300 lei - au fost împărţiţi între inculpaţi.

Pentru săvârşirea acestor fapte inculpaţii au fost condamnaţi la diferite pedepse, în sarcina lui N. V. reţinându-se, în concurs real, infracţiunile de furt calificat şi dare de mită, iar în sarcina inculpaţilor N. C. şi R. V., tot îr concurs real, infracţiunile de furt calificat şi luare de mită.

în apel, inculpaţii susţin că în sarcina lor trebuia reţinută numai infracţiunea de furt calificat, nu şi infracţiunile de dare şi, respectiv, de luare de mită, deoarece foloasele ce au fost date şi, corespunzător, primite au constat doar din sumele rezultate din vânzarea porcilor furaţi.

Fapta inculpaţilor N. C. şi R. V. de a fi acceptat promisiunea unor sume de bani ce nu li se cuveneau şi apoi de a fi primit sumele promise, cu scopul de a nu-şi îndeplini îndatoririle de serviciu, în sensul de a-i îngădui lui N. V. să sustragă bunuri a căror pază erau obligaţi să o asigure, constituie infracţiunea de luare de mită, iar fapta inculpatului N. V. de a fi promis şi apoi de a fi dat primilor doi inculpaţi sumele de bani, în scopul mai sus-arătat, constituie infracţiunea de dare de mită, atât infracţiunea de luare de mită cât şi cea de dare de mită aflându-se în concurs cu infracţiunea de furt calificat, săvârşită în comun de toţi inculpaţii.

împrejurarea că foloasele promise de N. V. şi acceptate de N. C. şi R. V coincid cu sumele rezultate din valorificarea bunurilor furate - ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor de serviciu de către inculpaţii mituiţi - nu exclude existenţa infracţiunilor de dare şi luare de mită.

C. Apel Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 333/1998
Răspunde
 
# V. Dongoroz 28-Decembrie-2012
PRACTICĂ JUDICIARĂ

1. în cazul infracţiunilor de dare sau luare de mită, al infracţiunii de primire de foloase necuvenite şi al celei de trafic de influenţă, dacă activitatea infracţională a fost săvîrşită In participaţie, instanţa este datoare, dacă bunurile şi valorile date pentru comiterea infracţiunii nu se mai găsesc, să stabilească ce anume bunuri şi valori au revenit fiecărui participant şi să-l oblige pe fiecare, separat, la plata echivalentului în bani al acelor bunuri şi valori de care a profitat.

Plenul Trib. Supr., dec. de îndrumare nr. 3/1973, pct. 4, R.R.D. nr. 6/1973, p. 103.

2. Fapta unui profesor — membru al comisiei de bacalaureat şi examinator în cadrul acelei comisii — de a fi primit de la două dintre persoanele ce s-au prezentat la examenul de bacalaureat diverse sume de bani, în scopul de a le asigura reuşita la acest examen, constituie infracţiunea de luare de mită şi nu aceea de trafic de influenţă, deoarece, în calitatea sa de profesor examinator, inculpatul avea dreptul şi obligaţia de a se pronunţa asupra pregătirii candidaţilor la materia pentru care era desemnat să examineze, astfel că a săvîrşit fapta pentru a-şi îndeplini într-un anumit mod, favorabil mituitorilor, îndatoririle sale de serviciu.

Chiar dacă persoanele care au dat banii au crezut că inculpatul va uza de influenţa sa pe lîngă ceilalţi profesori examinatori, spre a le asigura reuşita la examen, această împrejurare — de ordin subiectiv — este irelevantă în ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei, atîta timp cît inculpatul nu s-a prevalat de o asemenea influenţă.

Trib. Supr., Secţ. pen., dec. nr. 372/1975, R.R.D. nr. 2/1976, p. 69.

3. Pentru existenţa infracţiunii de luare de mită este suficient ca inculpatul să accepte promisiunea unor foloase, în scopul de a face sau a nu face un act privitor la funcţia sa, chiar dacă foloasele promise nu au fost determinate în sensul că nu s-a precizat, în concret, în ce va consta fiecare în parte.

Dacă, după ce a făcut actul privitor la funcţia sa, inculpatul a primit mai multe foloase diferite de la cel care îi făcuse o asemenea promisiune nedeterminată, toate aceste foloase reprezintă obiectul material al infracţiunii de luare de mită, astfel săvîrşită.

Trib. Supr., Secţ. pen., dec. nr. 3581/1973, R.R.D. nr. 5/1974, p. 78.

4. Fapta funcţionarului care pretinde şi primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin, în scopul de a nu îndeplini un act privitor la îndatoririle sale de serviciu, constituie luare de mită chiar dacă atare îndatoriri sînt executate în afara razei teritoriale în care inculpatul este competent să acţioneze, dar pentru efectuarea cărora el este obligat, potrivit legii.

Trib. Supr., Secţ. pen., dec. nr. 566/1973, C.D. 1973, p. 424.

5. Potrivit dispoziţiilor din art. 254 alin. 2 c. pen., obligarea la plata echivalentului în bani a bunurilor care au făcut obiectul infracţiunii de luare de mită are loc numai atunci cînd aceste bunuri nu se mai găsesc.

Cînd bunurile au fost restituite, în baza art. 255 alin. ultim c. pen., celui ce le-a dat drept mită şi care a denunţat fapta mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat pentru acea infracţiune, inculpatul nu mai poate fi obligat la plata valorii lor.

Trib. Supr., Secţ. pen., dec. nr. 67/1972, R.R.D. nr. 5/1972, p. 163.

6. Fapta inculpatului, contabil şef, de a accepta promisiunea casierului de a-i da o sumă de bani, pentru a nu aduce la cunoştinţa conducerii unităţii faptul că acesta a sustras bani din casă, constituie infracţiunea de luare de mită, pentru consumarea acestei infracţiuni fiind suficientă acceptarea de către funcţionar a promisiunii făcute, chiar dacă suma de bani nu i-a mai fost dată ulterior, sau i-a fost dată într-un moment cînd pierduse calitatea de funcţionar, prin pensionare sau în orice alt mod.

Trib. Supr., Secţ. pen., dec. nr. 5996/1971, R.R.D. nr. 5/1972, p. 163.

7. Faptele unei persoane de a oferi şi apoi de a da unui funcţionar, precum şi faptele acelui funcţionar de a accepta oferta făcută şi apoi de a primi o sumă de bani, în scopul de a face un act contrar îndatoririlor sale de serviciu, constituie infracţiunile de dare şi, respectiv, de luare de mită, chiar dacă, în fapt, banii au fost daţi şi primiţi după efectuarea acelui act.

în asemenea caz nu poate fi vorba de săvîrşirea infracţiunii prevăzute de art. 256 c. pen. — primire de foloase necuvenite —, deoarece acest text sancţionează pe funcţionarul care primeşte, direct sau indirect, bani ori alte foloase, după ce a îndeplinit un act în virtutea funcţiei sale şi la care era obligat în temeiul acesteia, iar nu pe funcţionarul care trafică cu funcţia sa, situaţie ce caracterizează infracţiunea de luare de mită.

Trib. Supr., Secţ. pen., dec. nr. 5258/1971, R.R.D. nr. 3/1972, p. 165.

S. împrejurarea că sumele de bani primite de inculpat — condamnat pentru luare de mită — au fost solicitate de acesta cu titlu de împrumut este irelevantă sub aspectul existenţei infracţiunii prevăzute de art. 254 c. pen.; într-adevăr, împrumutul constituie un ,,folos", în sensul textului sus-menţionat, şi, din moment ce — ca în speţă — a fost solicitat de către un funcţionar în scopul de a face un act contrar îndatoririlor sale de serviciu, toate elementele infracţiunii de luare de mită sînt realizate.

Trib. Supr., Secţ. pen., dec. nr. 5196/1971, R.R.D. nr. 6/1972, p. 169.

9- Deşi cel care face angajarea muncitorilor şi funcţionarilor este conducătorul unităţii, fapta şefului biroului de personal şi învăţămînt de a primi foloase materiale in scopul angajării unor muncitori constituie infracţiunea de luare de mită, deoarece acesta are atribuţia de serviciu de a recruta personal şi de a face propuneri de angajare.

Trib. Supr., Secţ. pen., dec. nr. 3048/1971, C.D. 1971, p. 358.

10. Primirea de către un funcţionar a unei sume de bani, în timpul îndeplinirii unui act privitor la funcţia sa — pentru a îndeplini cu deosebită grijă acel act — constituie infracţiunea de luare de mită; legea a creat un alt regim sancţionator — art. 256 c. pen. — numai pentru situaţiile în care primirea folosului necuvenit a avut loc după efectuarea actului ce intră în atribuţiile de serviciu ale funcţionarului.

Trib. Supr., Secţ. pen., dec. nr. 191/1971, R.R.D. nr. 8/1971, p. 163.

11. Constituie infracţiunea de luare de mită fapta funcţionarului de a primi bani sau alte foloase ce nu i se cuvin, chiar dacă nu îndeplineşte actul — legal sau ilegal — la care s-a obligat, fiind suficient ca acest act să intre în sfera atribuţiilor sale de serviciu. Cînd actul nu intră în acest cadru, însă funcţionarul a făcut să creadă pe cel ce i-a oferit folosul cuvenit, că are abilitarea legală de a-1 efectua, fapta constituie înşelăciune în paguba avutului personal.

Trib. Supr., Secţ. pen., dec. nr. 5850/1970, C.D. 1970, p. 401.

12. Fapta funcţionarului care a primit foloase materiale, în scopul de a nu îndeplini un act privitor la îndatoririle sale de serviciu, constituie infracţiunea de luare de mită, indiferent dacă actul în vederea căruia au fost primite sumele a fost sau nu îndeplinit.

în' azul cînd actul in vederea îndeplinirii căruia au fost primite foloasele şi care a şi fost îndeplinit de funcţionar constituie infracţiune, aceasta urmează a fi reţinută în sarcina inculpatului, în concurs cu infracţiunea de luare de mită.

Trib. Supr., Secţ. pen., dec. nr. 3839/1970, R.R.D. nr. 4/1971, p. 142.

13. Cînd la săvîrşirea infracţiunii de luare de mită au participat mai multe persoane care şi-au împărţit lucrurile primite, instanţa de judecată trebuie să dispună confiscarea de Ia fiecare numai a beneficiului realizat personal.

Trib. Supr., Secţ. pen., dec. nr. 65011970, C.D. 1970, p. 404.

14. Pentru aplicarea pedepselor prevăzute în art. 251 c. pen. (anterior) nu este relevant faptul că banii sau bunurile s-au dat după efectuarea actului pentru care s-a oferit mită; determinant pentru existenţa acestei infracţiuni este momentul cînd a intervenit înţelegerea dintre persoana care dă şi cea care primeşte mită, în scopul de a îndeplini, de a nu îndeplini sau de a întîrzia îndeplinirea unui act ce intră în atribuţiile de serviciu. Această infracţiune se consumă prin simpla acceptare a promisiunilor făcute funcţionarului, predarea efectivă a banilor putînd să aibă loc ulterior sau să nu se realizeze.

Trib. Supr., Col. pen., dec. nr. 1032/1968, R.R.D. nr. 9/1968, p. 187.

15. Potrivit art. 251 alin. ultim c. pen. (anterior), în toate cazurile de luare de mită banii sau bunurile ori valoarea lor se iau în folosul statului.

în cazul cînd se constată că suma primită de inculpat şi care a făcut obiectul dării de mită a fost restituită mituitorului, apărat de răspundere penală, potrivit art. 250 alin. ultim c. pen. în cursul urmăririi penale, obligarea inculpatului la plata unei sume către stat nu-şi mai are justificare şi ar echivala cu o a doua sancţiune, ceea ce nu este în spiritul normei legale menţionate mai sus.

Trib. Supr., Col. pen., dec. nr. 1467/1966, J.N. nr. 12/1966, p. 163.

16. Omisiunea de a dispune trecerea în folosul statului a bunurilor care au fost date ca mită nu constituie o eroare materială şi nu poate fi îndreptată pe calea prevăzută în art. 324 c. proc. pen. (anterior).

Trib. Supr., Col. pen., dec. nr. 986/1963, J.N. nr. 1/1964, p. 162.

17. Fapta unui gestionar de a încasa de la cumpărători sume de bani peste preţul mărfurilor vîndute, însă nu sub cuvînt că s-ar cuprinde în preţ, ci pentru a le vinde acele mărfuri, constituie infracţiunea de luare de mită, iar nu accea de speculă.

Trib. Supr., Col. pen., dec. nr. 1250/1959, L.P. nr. 6/1960, p. 74.

18. Fapta contabilului şef al unei întreprinderi de transport de a primi o sumă de bani, spre a angaja o persoană ca taxator la autobuz, constituie infracţiunea de luare de mită, chiar dacă contabilul nu semna actul de angajare, dar el îi examina pe candidaţi şi întocmea un referat cu privire la rezultatul examinării.

Trib. reg. Iaşi, dec. pen. nr. 928/1967, R.R.D. nr. 2/1968, p. 166.
Răspunde
 
# defara 04-Februarie-2014
Corespondența cu noul Cod Penal (Legea nr. 286/2009):
► Art. 289 "(1) Fapta funcţionarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta.
(2) Fapta prevăzută în alin. (1), săvârşită de una dintre persoanele prevăzute în art. 175 alin. (2), constituie infracţiune numai când este comisă în legătură cu neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale legale sau în legătură cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri.
(3) Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent."

Detalii: legeaz.net/.../art-289
Răspunde