Art. 386 Cazurile de contestaţie în anulare Contestaţia în anulare CĂILE EXTRAORDINARE DE ATAC

Capitolul IV
CĂILE EXTRAORDINARE DE ATAC

Secţiunea I
Contestaţia în anulare

Art. 386

Cazurile de contestaţie în anulare

Împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:

a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;

b) când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare;

c) când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. 1 lit. f)-i1), cu privire la care existau probe în dosar;

d) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă.

e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385 14 alin. 11 ori art. 385 16 alin. 1.

Codul de procedură penală actualizat prin:

Legea 356/2006 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi din 21 iulie 2006, Monitorul Oficial 677/2006;

Legea 281/2003 - privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a unor legi speciale din 24 iunie 2003, Monitorul Oficial 468/2003;

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Art. 386 Cazurile de contestaţie în anulare Contestaţia în anulare CĂILE EXTRAORDINARE DE ATAC

Comentarii despre Art. 386 Cazurile de contestaţie în anulare Contestaţia în anulare CĂILE EXTRAORDINARE DE ATAC

     

# alexandra 24-Iunie-2012
Cazul de contestaţie în anulare prevăzut în art. 386 lit. a) C. proc. pen. Cazul de contestaţie în anulare prevăzut în art. 386 lit. a) C. proc. pen., invocat de condamnat, priveşte situaţia în care judiciară pentru partea interesată, în speţă condamnatul, la termenul când s-a judecat cauza de către instanţa de recurs, procedura de citare nu a fost îndeplinită conform legii, iar nu situaţia în care partea vătămată nu a fost legal citată (I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 2080 din 16 aprilie 2004)
Răspunde
 
# alexandra 24-Iunie-2012
Poate face contestaţie în anulare, întemeiată pe prevederile art. 386 lit. a) C. proc. pen., numai partea faţă de care procedura de citare în recurs nu a fost îndeplinită conform legii (I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 1658 din 24 martie 2004)
Răspunde
 
# alexandra 24-Iunie-2012
Dacă inculpatul care a declarat recurs, schimbându-şi adresa, nu s-a conformat prevederilor art. 177 alin. (3) C. proc. pen. şi nu a încunoş-tinţat instanţa de recurs cu privire la schimbarea intervenită, iar instanţa l-a citat la adresa indicată în recurs, contestaţia în anulare formulată de acesta după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare este neîntemeiată (C.A. Bucureşti, s. I pen., decizia nr. 900/R din 20 mai 2004)
Răspunde
 
# alexandra 24-Iunie-2012
Neîndeplinirea procedurii de citare. Contestaţia în anulare formulată în temeiul art. 386 lit. a) C. proc. pen. este fondată, dacă pentru termenul când s-a judecat recursul condamnatul a fost citat la o adresă greşită, în sensul că numărul imobilului unde acesta locuia a fost indicat în mod greşit în citaţie (C.A. Bacău, s. pen., decizia nr. 337 din 13 mai 2004)
Răspunde
 
# alexandra 24-Iunie-2012
Contestaţia în anulare întemeiată pe prevederile art. 386 lit. a) C. proc. pen. este fondată, dacă, deşi şi-a indicat atât adresa de domiciliu din străinătate, cât şi mai multe adrese de reşedinţă din România, condamnatul a fost citat pentru termenul la care s-a judecat recursul numai la una dintre adresele de reşedinţă (I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 2086 din 25 martie 2005)
Răspunde
 
# alexandra 24-Iunie-2012
în cazul în care, deşi inculpatul-recurent nu a încunoştinţat instanţa de recurs cu privire la schimbarea adresei, din datele obţinute potrivit art. 180 C. proc. pen. rezultă că există o schimbare de adresă, iar din actele dosarului rezultă care este noua adresă, dacă instanţa de recurs a soluţionat cauza în lipsa inculpatului, fără să fi dispus citarea lui la noua adresă, contestaţia în anulare este întemeiată (I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 293 din 16 ianuarie 2004)
Răspunde
 
# alexandra 24-Iunie-2012
Cazul de contestaţie în anulare prevăzut în art. 386 lit. b) C. proc. pen.

Pentru admiterea contestaţiei în anulare întemeiate pe prevederile art. 386 lit. b) C. proc. pen., contestatorul trebuie să facă dovada atât a imposibilităţii de a se prezenta la instanţa de recurs, cât şi a imposibilităţii de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare (C.A. Piteşti, s. pen., decizia nr. 373/R din 2 septembrie 2004)
Răspunde
 
# alexandra 24-Iunie-2012
Constituie cazul de contestaţie în anulare prevăzut în art. 386 lit. b) C. proc. pen. împrejurarea că, la termenul la care au avut loc dezbaterile şi pronunţarea hotărârii de către instanţa de recurs, inculpatul se afla în stare de arest în străinătate, întrucât acesta s-a aflat în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare (I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 7086 din 15 decembrie 2005)
Răspunde
 
# alexandra 24-Iunie-2012
Partea internată în spital, sub perfuzii, cu diagnosticul de astm bronşic în criză, atât în ziua când s-a judecat cauza de către instanţa de recurs, cât şi în ziua anterioară, s-a aflat în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare, în sensul art. 386 lit. b) C. proc. pen. (I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 995 din 19 februarie 2004)
Răspunde
 
# alexandra 24-Iunie-2012
Cazul de contestaţie în anulare prevăzut în art. 386 lit. c) C. proc. pen. Prescripţie. împrejurarea că instanţa de recurs a omis să constate că a intervenit prescripţia, deşi din actele dosarului rezulta că termenul de prescripţie specială a răspunderii penale s-a împlinit, potrivit art. 124 C. pen., constituie cazul de contestaţie în anulare prevăzut în art. 386 lit. c) C. proc. pen. (C.S.J., s. pen., decizia nr. 3599 din 9 septembrie 2003)
Răspunde
 
# alexandra 24-Iunie-2012
Plângere prealabilă. împrejurarea că instanţa de recurs nu a luat în examinare motivul de casare prin care se invoca încetarea procesului penal pentru cazul prevăzut în art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., întrucât plângerea prealabilă fusese tardiv introdusă, constituie cazul de contestaţie în anulare prevăzut în art. 386 lit. c) C. proc. pen. (C.A. Ploieşti, decizia penală nr. 189 din 3 martie 1998)
Răspunde
 
# alexandra 24-Iunie-2012
Retragerea plângerii prealabile şi împăcarea părţilor. Retragerea plângerii prealabile, în cazul faptelor prevăzute în art. 197 alin. (2) şi (3) C. pen., şi împăcarea părţilor, în cazul faptelor prevăzute în art. 197 alin. (1)-(3) C. pen., nu se încadrează în cazul de contestaţie în anulare prevăzut în art. 386 lit. c) C. proc. pen. referitor la omisiunea instanţei de recurs de a se pronunţa asupra unei cauze de încetare a procesului penal cu privire la care existau probe în dosar, deoarece, în aceste cazuri, nici retragerea plângerii prealabile şi nici împăcarea părţilor nu înlătură răspunderea penală (I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 3339 din 27 mai 2005)
Răspunde
 
# alexandra 24-Iunie-2012
Cauză de achitare. Contestaţia în anulare prin care arată că instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de achitare este nefondată, întrucât art. 386 lit. c) C. proc. pen. priveşte numai cauzele de încetare a procesului penal prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f)-i) C. proc. pen. (C.A. Bucureşti, s. a II-a pen., decizia nr. 1789/1999)
Răspunde
 
# alexandra 24-Iunie-2012
Cauză de reducere a pedepsei. Contestaţia în anulare prin care se invocă omisiunea instanţei de recurs de a se pronunţa asupra unei cauze de reducere a pedepsei, cum este cea prevăzută în art. 16 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cu modificările şi completările ulterioare, este nefondată, deoarece art. 386 lit. c) C. proc. pen. se referă numai la cauzele de încetare a procesului penal cu privire la care existau probe în dosar (I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 3224 din 23 mai 2005)
Răspunde
 
# alexandra 24-Iunie-2012
Cazul de contestaţie în anulare prevăzut în art. 386 lit. d) C. proc. pen. Potrivit art. 386 lit. d) C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă. în acest caz, procedura de rejudecare, reglemen-
tată în art. 392 C. proc. pen., prevede ca soluţie desfiinţarea ultimei hotărâri sau a acelei părţi din ultima hotărâre cu privire la care există autoritate de lucru judecat, în cazul în care împotriva aceleiaşi persoane s-au pronunţat trei hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă, în vederea unei juste soluţionări a cauzei, instanţa trebuie să procedeze şi la desfiinţarea penultimei hotărâri definitive, altfel operaţiunea fiind lipsită de eficienţă, deoarece s-ar rămâne în prezenţa a două hotărâri definitive pronunţate pentru aceeaşi faptă (I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 3181 din 10 iunie 2004)
Răspunde
 
# alexandra 24-Iunie-2012
Hotărâri care pot fi atacate pe calea contestaţiei în anulare. Cazurile prevăzute în art. 386 lit. a)-c) C. proc. pen. Hotărâre rămasă definitivă la prima instanţă sau la instanţa de apel. Contestaţia în anulare întemeiată pe prevederile art. 386 lit. a)-c) C. proc. pen. se poate face numai împotriva deciziei instanţei de recurs. Dacă hotărârea a rămas definitivă la prima instanţă sau la instanţa de apel, întrucât partea nu a declarat recurs, contestaţia în anulare întemeiată pe prevederile menţionate este inadmisibilă (C.A. Bucureşti, s. a ll-a pen., decizia nr. 364/1997)
Răspunde
 
# alexandra 24-Iunie-2012
Cazul prevăzut în art. 386 lit. a) C. proc. pen. Decizie pronunţată în apel. Decizia pronunţată în apel nu poate fi atacată pe calea contestaţiei în anulare, pe motiv că pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de apel procedura de citare a părţii nu a fost îndeplinită conform legii, întrucât din art. 386 lit. a) C. proc. pen. rezultă că, pentru a fi admisibilă, contestaţia în anulare întemeiată pe motivul prevăzut în acest text de lege nu poate privi decât o hotărâre penală definitivă pronunţată în recurs (C.S.J., s. pen., decizia nr. 605 din 19 februarie 1999)
Răspunde
 
# alexandra 24-Iunie-2012
Cazul prevăzut în art. 386 lit. d) C. proc. pen. Hotărâri penale definitive prin care s-a soluţionat fondul procesului. Prevederile art. 386 lit. d) C. proc. pen. se referă numai la hotărârile penale definitive prin care s-a soluţionat fondul procesului şi, în consecinţă, dacă una dintre hotărârile invocate priveşte condamnarea contesta-torului, iar cea de-a doua înlocuirea măsurii arestării preventive, contestaţia în anulare formulată pentru motivul prevăzut în art. 386 lit. d) C. proc. pen. este nefondată (I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 6707 din 28 noiembrie 2005)
Răspunde
 
# alexandra 24-Iunie-2012
Cazul de contestaţie în anulare prevăzut în art. 386 lit. e) C. proc. pen.

Obligativitatea ascultării inculpatului este prevăzută de lege în mod cumulativ în sarcina primei instanţe şi a instanţei de apel, iar în cazul în care ascultarea inculpatului nu s-a efectuat fie de prima instanţă, fie de instanţa de apel, fie de ambele instanţe, obligaţia ascultării inculpatului îi revine instanţei de recurs, ceea ce rezultă din prevederea art. 385^14 alin. 1 ind. 1 C. proc. pen., conform cărora, cu ocazia judecării recursului, instanţa este obligată să procedeze la ascultarea inculpatului prezent, potrivit dispoziţiilor cuprinse în Partea specială, Titlul II, Capitolul II, atunci când acesta nu a fost ascultat la instanţele de fond şi apel; în aplicarea corectă a acestor prevederi, instanţa de recurs are sarcina de a asigura prezenţa inculpatului în faţa instanţei de recurs, precum şi de a asculta inculpatul. în cazul în care instanţa de recurs nu s-a conformat obligaţiei legale de ascultare a inculpatului atunci când fie inculpatul nu a fost ascultat la instanţa de fond şi de apel, în mod cumulativ [art. 385^14 alin. (T) C. proc. pen.], fie inculpatul nu a fost ascultat după ce instanţa de recurs a casat hotărârea atacată şi a reţinut cauza spre rejudecare [art. 385^16 alin. (1) C. proc. pen.], contestaţia în anulare introdusă în baza art. 386 lit. e) C. proc. pen. este întemeiată (C.A. Timişoara, s. pen., decizia nr. 264 din 15 martie 2007, în B.C.A. nr. 2/2007, p. 88-89)
Răspunde
 
# alina petrea 12-Iulie-2012
Atâta vreme cât, în cursul judecăţii inculpatul -care, fiind în stare de libertate, a lipsit atât la judecata în primă instanţă, cât şi la judecarea apelului şi recursului - nu a făcut cunoscută instanţei schimbarea adresei indicate în cursul urmăririi penale, în mod legal, în conformitate cu prevederile art. 177 alin. 3 C. proc., pen., instanţa de recurs 1-a citat la acea adresă; în aceste condiţii, contestaţia în anulare, formulată în baza art 386 lit a) C. proc. pen., de către inculpat - care, de altfel, la judecata în ambele căi de atac a fost reprezentat de un apărător ales - se învederează nefondată şi urmează a fi respinsă.

C. Apel Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 86/1996
Răspunde
 
# alina petrea 12-Iulie-2012
Inculpatul, care a devenit militar în termen după ce a primit termenul în cunoştinţă trebuie citat la unitate, chiar dacă nu a anunţat instanţa despre încorporarea sa.

în cazul în care instanţa de recurs a soluţionat cauza, în lipsa inculpatului, fără a se fi conformat acestei obligaţii, decizia sa urmează a fi anulată pe calea contestaţiei în anulare, prevăzută în art. 386 alin. 1 lit. a) C. proc. pen.

C. Apel Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 142/1996
Răspunde
 
# alina petrea 12-Iulie-2012
Potrivit art. 174 alin. 1 lit b), la judecarea cauzei în căile de atac inculpatul poate fi reprezentat.

Cum, în speţă, la judecarea recursului său, inculpatul a fost reprezentat de un apărător ales, el nu poate face contestaţie în anulare în baza art. 386 alin. 1 lit. b) C. proc. pen., chiar dacă - aşa cum susţine - în termenul când s-a judecat cauza, în lipsa sa, de către instanţa de recurs, a fost bolnav, aflându-se în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această împiedicare.

C. Apel Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 161/1996
Răspunde
 
# alina petrea 12-Iulie-2012
Conform art 386 alin. 1 lit. b) C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare când partea dovedeşte că, la termenul la care s-a judecat cauza, de către instanţa de recurs, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştiinţa instanţa despre această împiedicare.

Verificându-se dosarul în care s-a pronunţat decizia contestată, se constată că inculpatul a fost prezent în faţa curţii de apel la primele două termene de judecată (21 decembrie 1995 şi 25 ianuarie 1996), luând cunoştinţă de cel de-al treilea termen (7 martie 1996), când a lipsit, dar s-a prezentat avocatul său ales.

Cum inculpatul nu numai că nu a făcut dovada imposibilităţii de prezentare la termenul când s-a judecat cauza, în recurs, dar a şi fost reprezentat - în conformitate cu prevederile art. 174 alin. 1 lit. b) C. proc. pen. - de apărătorul său, contestaţia în anulare se priveşte ca nefondată şi se respinge ca atare.

C. Apel Bucureşti, s. Il-a pen., dec. nr. 287/1996
Răspunde
 
# alina petrea 12-Iulie-2012
Potrivit art. 386 alin. 1 lit. b) C. proc. pen., împotriva hotărârii instanţei de recurs se poate face contestaţie în anulare când partea dovedeşte că, la termenul la care s-a judecat cauza de către această instanţă, s-a aflat în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştiinţa instanţa despre această împiedicare.

în speţă, inculpatul contestator a depus la dosar un certificat medical din care rezultă că, la data de 8 octombrie 1996 - când s-a dezbătut recursul şi s-a amânat pronunţarea pentru 18 octombrie 1996 - se afla internat în spitalul de boli infecţioase din Câmpina, fiind externat la 15 octombrie 1996. Or, dacă cu acest certificat inculpatul a făcut dovada imposibilităţii de a se prezenta la judecarea recursului, el nu a dovedit îndeplinirea şi a celei de-a doua condiţii, imperativă şi cumulativă, referitoare la neputinţa de a înştiinţa cu privire la această împiedicare, deoarece, chiar bolnav, el putea - pe orice cale: telefonic, prin altă persoană, prin poştă - să aducă la cunoştinţa instanţei, în termen util, situaţia în care se află; el, însă, nu a făcut aceasta, ci numai după data la care s-a dezbătut recursul a expediat, prin poştă - la 11 octombrie 1996, după cum rezultă din ştampila de pe plic - o cerere de amânare.

C. Apel Bucureşti, s. 11-a pen., dec. nr. 589/1996

NOTĂ. Este posibil, în fapt, ca atât imposibilitatea de prezentare la instanţă, cât şi imposibilitatea de a înştiinţa instanţa despre această împiedicare - condiţii cerute cumulativ de art. 386 alin. 1 lit. b) C. proc. pen. - să aibă o cauză comună. O asemenea cauză comună poate fi, de exemplu, şi o boală grea, dacă aceasta a creat părţii o stare de cvasiin-conştienţă, care a pus-o în situaţia de a nu putea anunţa instanţei imposibilitatea de prezentare. în speţă, instanţa de recurs a respins contestaţia în anulare fără a se fi stabilit natura şi gravitatea bolii de care a suferit inculpatul.
Răspunde
 
# v. ivanovici 13-Iulie-2012
împotriva încheierii prin care prima instanţă a admis cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea parchetul a declarat recurs; acesta fiind găsit fondat, încheierea atacată a fost casată şi, în fond, cererea de înlocuire a arestării preventive a fost respinsă.

Contra deciziei tribunalului inculpatul a introdus contestaţie în anulare bazată pe dispoziţiile art. 386 lit. b C. proc. pen, dar aceasta a fost respinsă.

Decizia prin care tribunalul a respins contestaţia în anulare a fost atacată cu apel de către inculpat; apelul său este, însă, inadmisibil şi va fi respins ca atare.

Cum,contestaţia în anulare pentru cazurile prevăzute în art. 386 lit. a-c C. proc. pen. se îndreaptă împotriva deciziei instanţei de recurs, aceasta nefiind susceptibilă de un alt recurs, nici decizia dată în contestaţia în anulare nu poate fi atacată cu recurs, fiind de principiu că o hotărâre dată într-o cale de atac extraordinară poate fi atacată printr-o cale de atac ordinară numai dacă şi hotărârea supusă contestaţiei era susceptibilă de o asemenea cale de atac.

Este inadmisibil, pentru aceleaşi consideraţii, şi apelul declarat împotriva deciziei de respingere a contestaţiei în anulare bazată pe prevederile art. 386 lit. a-c C. proc. pen, chiar dacă - aşa cum este cazul în speţă - în cuprinsul acestei decizii s-a menţionat, greşit, că aceasta poate fi atacată cu apel.

Este adevărat că în art. 392 alin. ultim C. proc. pen. se prevede că soluţia dată în contestaţie este supusă apelului, dar acest text are în vedere cazul prevăzut în art. 386 lit. d C. proc. pen. când hotărârea atacată a fost pronunţată în prima instanţă.
C. Apel Bucureşti, s. a II-a pen., dec. nr. 1460/1998
Răspunde
 
# v. ivanovici 13-Iulie-2012
Este adevărat că în cursul judecării apelului inculpatul şi-a schimbat domiciliul indicat la urmărirea penală, însă întrucât el nu a comunicat instanţei această schimbare şi locul unde ar fi urmat să fie citat - aşa cum îl obligau prevederile art. 177 alin. 2 C. proc. pen. -, în mod legal atât instanţa de apel, cât şi instanţa de recurs l-au citat la domiciliul avut anterior.

în consecinţă, contestaţia în anulare, bazată pe dispoziţiile art. 386 lit. a C. proc. pen., este nefondată şi urmează a fi respinsă.

C. Apel Bucureşti, s. a ll-a pen., dec. nr. 211/1998
Răspunde
 
# v. ivanovici 13-Iulie-2012
împotriva încheierii prin care prima instanţă a admis plângerea făcută de inculpat contra ordonanţei de arestare preventivă, parchetul a declarat recurs; curtea de apel a admis recursul, a casat încheierea atacată şi, în fond, a respins plângerea, menţinând măsura arestării preventive.

Contra deciziei pronunţată de curte inculpatul a introdus contestaţie în anulare, bazată pe dispoziţiile art. 386 lit. a C. proc. pen., susţinând că, întrucât a fost pus în libertate (la 27 martie 1998) anterior judecării recursului (la 16 aprilie 1998) nu a fost citat şi, din această cauză, nu s-a putut prezenta la instanţa de recurs.

Este de principiu că persoana căreia legea îi recunoaşte în abstract accesul la o cale de atac pentru a se putea folosi de acest drept trebuie să aibă un interes direct de a folosi acea cale de atac; or, în speţă, inculpatul fiind pus în libertate anterior introducerii contestaţiei în anulare (la 4 mai 1998), este evident că el nu mai avea interes de a obţine anularea deciziei prin care fusese admis recursul declarat de parchet şi menţinută măsura arestării preventive.în această situaţie, lipseşte una din condiţiile de admisibilitate a oricărei căi de atac - indiferent dacă este ordinară sau extraordinară - şi anume pertinenţa (utilitatea) funcţională, aceasta neputând produce, în cazul concret, efectele pe care legea a înţeles să i le atribuie.

Aşadar, contestaţia în anulare va fi respinsă ca inadmisibilă.

C. Apel Bucureşti, s. a ll-a pen., dec. nr. 460/1998
Răspunde
 
# v. ivanovici 13-Iulie-2012
în raport cu prevederile art. 386 lit. a C. proc. pen., pentru a fi admisibilă o contestaţie în anulare bazată pe motivul neîndeplinirii conform legii a procedurii de citare, este necesar ca în cauza soluţionată de instanţa de recurs prin decizia atacată contestatorul să fi avut calitatea de recurent sau intimat şi ca, în această calitate, el să nu fi fost regulat citat şi să fi lipsit la judecarea recursului.

în speţă, însă, la soluţionarea recursului său inculpatul - în prezent contestator - a fost prezent personal şi asistat de avocat ales.

Este adevărat că, la termenul respectiv, partea vătămată a lipsit şi că procedura de citare a acesteia nu a fost îndeplinită, însă prin aceasta inculpatului nu i s-a cauzat nici o vătămare, aşa că lipsa de procedură cu partea vătămată nu justifică admiterea, pe acest motiv, a contestaţiei în anulare, care va fi respinsă.

C. Apel Bucureşti, s. a II-a pen., dec. nr. 570/1998
Răspunde
 
# v. ivanovici 13-Iulie-2012
Prin decizia împotriva căreia condamnatul a introdus contestaţie în anulare s-a admis recursul declarat de partea civilă şi acesta a fost obligat să-i plătească suma de 4.000.000 lei, cu titlu de daune morale.

Contestaţia fiind bazată pe dispoziţiile art. 386 lit. a C. proc. pen. -neîndeplinirea procedurii de citare pentru termenul când s-a judecat recursul -, potrivit art. 388 alin. 1 C. proc. pen, trebuia introdusă cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării.

Cum în speţă titlul executor a fost emis la 18 decembrie 1997 iar contestatorul a luat cunoştinţă de executarea începută împotriva sa la 25 februarie 1998, rezultă că contestaţia în anulare - introdusă Ia 16 aprilie 1998 - este tardivă şi va fi respinsă ca atare.

C. Apel Bucureşti, s. a II-a pen., dec. nr. 552/1998
Răspunde
 
# v. ivanovici 13-Iulie-2012
în motivarea contestaţiei în anulare, bazată pe dispoziţiile art. 386 lit. b C. proc. pen, inculpaţii susţin că la data soluţionării recursului au fost plecaţi din ţară, împrejurare dovedită cu menţiunile înscrise în paşapoartele lor.

Contestaţia nu este întemeiată atâta vreme cât la termenul când s-a judecat cauza, în recurs, inculpaţii - care cunoşteau termenul - au fost reprezentaţi de avocatul lor.

Mai mult, ei aveau posibilitatea să-l anunţe pe avocat că, la acea dată, vor fi absenţi din ţară şi, eventual, să solicite un nou termen, dacă ar fi socotit necesar.

C. Apel Bucureşti, s. a II-a pen., dec. nr. 659/1998
Răspunde
 
# v. ivanovici 13-Iulie-2012
Potrivit art. 386 lit. c C. proc. pen., se poate face contestaţie în anulare când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 lit. f-i C. proc. pen. cu privire la care existau probe la dosar.

Expresia folosită de lege - "nu s-a pronunţat" - semnifică omisiunea instanţei de recurs de a da răspuns unui motiv de casare sau unei cereri formulate în cursul dezbaterilor care, dacă ar fi fost primite, ar fi dus la încetarea procesului penal.

în cazul în care instanţa de recurs s-a pronunţat asupra motivului de recurs sau asupra cererii respective, în sensul că acestea nu sunt întemeiate - chiar dacă la dosar existau acte ori date în susţinerea lor -, contestaţia în anulare nu poate fi admisă, eventuala greşeală a instanţei de recurs urmând a fi înlăturată pe calea recursului în anulare.

C. Apel Bucureşti, s. a II-a pen., dec. nr. 999/1998
Răspunde
 
# v. ivanovici 13-Iulie-2012
Dacă prin declaraţia de recurs inculpatul a indicat un domiciliu stabil, în Republica Moldova, cât şi o adresă la care locuieşte fără forme legale, în Bucureşti, iar instanţa de recurs a judecat cauza în lipsa lui, deşi îl citase numai la această din urmă adresă, contestaţia în anulare introdusă de inculpat în temeiul art. 386 lit. a C. proc. pen. este fondată şi va fi admisă; se va desfiinţa, aşadar, decizia pronunţată de instanţa de recurs şi se va fixa termen pentru rejudecarea recursului.

C. Ape! Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 1086/1998

Notă: Practica judiciară este în mod constant în sensul că dacă inculpatul a indicat pe lângă domiciliul stabil, şi o altă adresă, unde locuieşte ca flotant, potrivit art. 177 C. proc. pen., instanţa este obligată să-l citeze la ambele adrese (v.: TS, sp., dec. nr. 1209/1970, R. 1, p. 68; TS, sp. dec. nr. 968/1971, CD, p. 458; Tm. Bucureşti, s. a II-a pen., dec. nr. 599/1993. Culegere IV, p. 51; Tm. Bucureşti, s. a II-a pen., dec. nr. 114/1992, Culegere III, p. 43; Tm. Bucureşti, s. a II-a pen., dec. nr. 1035/1991, Culegere II, p. 45. Este de la sine înţeles că dacă domiciliul stabil al inculpatului este în străinătate, instanţa trebuie să-l citeze prin scrisoare recomandată, conform art. 177 alin. 9 C. proc. pen., urmând ca recipisa de predare a scrisorii să ţină loc de dovadă a îndeplinirii procedurii de citare.
Răspunde
 
# v. ivanovici 13-Iulie-2012
Decizia prin care instanţa de recurs a respins contestaţia în anulare formulată, în baza art. 386 lit. a C. proc. pen., de către partea vătămată împotriva deciziei acelei instanţe nu poate fi atacată, la rândul ei, cu contestaţie în anulare.

Din cuprinsul art. 386 C. proc. pen. rezultă că se poate folosi calea de atac a contestaţiei în anulare numai împotriva unei decizii a instanţei de recurs în care partea este implicată în calitate de recurent sau intimat. Or, în speţă, contestaţia în anulare fiind îndreptată împotriva unei decizii pronunţată tot în contestaţie în anulare, rezultă că în decizia atacată partea vătămată a avut calitatea de contestator, nu de recurent şi că, aşa fiind, contestaţia în anulare de faţă este inadmisibilă.
C. Apel Bucureşti, s. a II-a pen., dec. nr. 1235/1998
Răspunde