Munca prestată de persoanele condamnate la închisoare
| Comentarii |
|
munca prestată de persoanele condamnate la închisoare, 1. Regimul de muncă şi calificare profesională 2. Durata muncii prestate 3. Remunerarea muncii condamnaţilor 4. Recuperarea pagubelor
1. Regimul de muncă şi calificare profesională
O obligaţie care revine condamnaţilor - şi care se află. de altfel, la baza regimului executării pedepsei cu închisoarea (art. 83 şi urm. din Legea nr. 254/2013) - este prestarea unei munci utile, sub condiţia de a fi apţi, din punct de vedere medical, pentru aceasta.
Munca persoanelor condamnate în penitenciare se realizează:
a) în regim de prestări de servicii pentru persoane fizice sau persoane juridice, în interiorul ori exteriorul penitenciarului;
b) în regie proprie;
c) pentru activităţi cu caracter gospodăresc necesare penitenciarului;
d) în caz de calamitate;
e) în caz de voluntariat;
f) în alte cazuri, în condiţiile legii.
Administraţia penitenciarului poate încheia contracte de prestări de servicii cu persoane fizice sau persoane juridice, inclusiv penitenciare, interesate în folosirea la muncă a persoanelor condamnate.
Diplomele, certificatele sau orice alte documente care atestă însuşirea unei meserii, calificarea sau recalificarea profesională în cursul executării pedepsei privative de libertate sunt recunoscute, în condiţiile legii.
Condamnaţilor care ies la muncă li se prezintă normele de securitate şi sănătatea în muncă.
Prin muncă se menţine un tonus ridicat al celor cu pedepse lungi. munca îi ajută pe cei care sunt certaţi cu aceasta şi trăiesc din munca altora să se obişnuiască pentru ca în libertate să se poată integra în muncă şi societate. Totodată, prin muncă se realizează o reeducare a lor, dar în acelaşi timp condamnaţii îşi pot asigura mijloacele băneşti pentru a achita datoriile de întreţinere în penitenciar, căci altfel ar deveni nişte întreţinuţi de către stat. în acelaşi timp, se menţine deprinderea de a munci a condamnaţilor şi de a se obişnui cu activitatea pe care o desfăşoară.
Obligaţia de a munci revine în principiu tuturor condamnaţilor. Pentru situaţia femeilor, art. 84 din Legea nr. 254/2013, intitulat „Munca prestată in cazuri speciale", arată că „femeile condamnate care sunt însărcinate, cele care au născut în perioada executării pedepsei privative de libertate şi au în îngrijire copii în vârstă de până la un an nu pot presta muncă în timpul nopţii sau în locuri vătămătoare, periculoase ori care prezintă risc pentru sănătatea sau integritatea acestora".
Mişcarea şi munca devin o necesitate organică şi sunt o obligaţie, dar şi un drept al tuturor condamnaţilor. Munca desfăşurată nu trebuie să fie degradantă, nici arbitrară şi nu trebuie să ducă la epuizarea condamnatului, motiv pentru care la muncă sunt folosite doar persoanele apte de muncă. Munca poate fi mai slab plătită decât în libertate. Trebuie să se ţină seama şi de sexul condamnaţilor (femei şi bărbaţi).
La repartizarea în muncă se au în vedere necesităţile obiective de muncă, sănătatea şi capacitatea de muncă, pregătirea profesională, iar dacă cei calificaţi nu mai sunt necesari, se vor folosi la munci necalificate. Intelectualii vor fi folosiţi la munci potrivit pregătirii lor. Repartizarea la muncă se face doar cu avizul medicului penitenciarului.
Dispoziţiile referitoare la securitatea şi sănătatea în muncă se aplică în mod corespunzător, iar dacă o persoană a devenit incapabilă de muncă în urma unui accident sau a unei boli profesionale, beneficiază de pensie de invaliditate, în condiţiile legii.
Organizarea muncii: grupele de muncă sunt formate din circa 25 de persoane, căci dacă ar fi grupe mai mici, de 5-10 condamnaţi, ar necesita mai mulţi supraveghetori. în incinta penitenciarului grupele sunt formate din 2 sau 3 condamnaţi. Munca se desfăşoară sub paza exercitată de unităţi speciale de pază.
Munca se prestează în interiorul sau exteriorul penitenciarului pentru diferiţi agenţi economici, în interesul penitenciarului, în caz de calamitate sau în regie proprie. De asemenea, munca se prestează la o societate reglementată de Legea nr. 31/1990, prin desfăşurarea unei activităţi productive sau de specialitate. în temeiul mandatului de executare emis în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive de condamnare.
Condamnatul este obligat să îndeplinească în timpul prestării muncii toate îndatoririle ce revin la locul de muncă, după caz. salariaţilor, având drepturile ce revin acestora. însă cu anumite limitări.
Evidenţa muncii este ţinută de reprezentanţii penitenciarului.
Munca se desfăşoară doar cu acordul persoanei condamnate.
2. Durata muncii prestate
Durata unei zile de muncă este de maxim 8 ore, iar săptămâna este de 40 de ore.
Femeile care sunt însărcinate, acelea care au născut în perioada detenţiei şi au în îngrijire copii în vârstă de până la 1 an nu pot presta muncă în timpul nopţii sau în locuri vătămătoare, periculoase ori care prezintă risc pentru sănătatea sau integritatea acestora.
3. Remunerarea muncii condamnaţilor
Veniturile realizate de persoanele condamnate pentru munca prestată nu constituie venituri salariale şi se impozitează potrivit prevederilor legale care reglementează impunerea veniturilor realizate de persoanele fizice. Veniturile realizate nu pot fi mai mici decât salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, în raport cu programul de muncă.
Munca prestată pentru activităţi cu caracter gospodăresc necesare penitenciarului, în caz de calamitate sau în caz de voluntariat nu este remunerată.
Repartizarea veniturilor obţinute de către deţinuţi se face potrivit art. 87 din Legea nr. 254/2013. Astfel, veniturile se încasează de către administraţia penitenciarului în care se află persoana condamnată şi se repartizează după cum urmează:
a) 40% din venit revine persoanei condamnate, care poate folosi pe durata executării pedepsei privative de libertate 90% din acesta, iar 10% se consemnează pe numele său, la Trezoreria Statului, urmând să fie încasat în momentul punerii în libertate:
b) 60% din venit revine administraţiei penitenciarului, constituind venituri proprii care se încasează, se contabilizează şi se utilizează potrivit dispoziţiilor legale privind finanţele publice.
Administraţia penitenciarului are obligaţia de a aduce la cunoştinţa persoanei condamnate posibilitatea încheierii unui contract de asigurare privind contribuţia la bugetul asigurărilor sociale de stat pentru veniturile realizate din munca prestată, pe perioada executării pedepsei privative de libertate. Plata contribuţiei la bugetul asigurărilor sociale de stat se poate face din cota de 90% prevăzută din cota 40% de mai sus. repartizată pe numele persoanei condamnate.
în cazul în care persoana condamnată a fost obligată la plata de despăgubiri civile, care nu au fost achitate până la data primirii în penitenciar, o cotă de 50% din procentul de 40% prevăzut de lege la art. 87 alin. (1) lit. a) se utilizează pentru repararea prejudiciului cauzat părţii civile.
4. Recuperarea pagubelor
în cazul în care condamnatul a creat un prejudiciu în penitenciar sau la locul de muncă, va răspunde material din sumele primite pentru munca prestată, adică se va reţine din cota de 90% repartizată pe numele persoanei condamnate conform art. 87 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 254/2013. Reţinerea se va face pe baza ordinului de imputare emis de directorul penitenciarului, care constituie titlu executoriu.
Ordinul poate fi contestat în 15 de zile de la primirea acestuia, la judecătoria în circumscripţia căreia se află situat penitenciarulHotărârea judecătoriei este definitivă.
Persoanele condamnate nu răspund pentru pagubele provocate de uzul normal al bunurilor încredinţate spre folosinţă sau pentru cele provenite din riscul normal al muncii.
Totuşi, sunt situaţii cănd sumele stabilite sunt avansate iniţial de administraţia penitenciarului:
- în condiţiile prevăzute la art. 88 alin. (2) din lege, în cazul în acre este cauzat un prejudiciu administraţiei penitenciarului, când se emite ordin de imputare de către director;
- în condiţiile art. 60 alin. (3) din lege, adică, dacă persoanele condamnate nu dispun de mijloacele băneşti necesare, cheltuielile prevăzute pentru copierea dosarului individual sunt suportate de către administraţia locului de deţinere;
- în condiţiile art. 64 alin. (5) din lege, adică, în cazul cheltuielilor ocazionate de exercitarea dreptului de petiţionare şi a dreptului la corespondenţă, dacă persoanele condamnate nu dispun de mijloacele băneşti necesare, cheltuielile pentru exercitarea dreptului de petiţionare prin cereri şi sesizări adresate organelor judiciare, instanţelor sau organizaţiilor internaţionale a căror competenţă este acceptată ori recunoscută de România şi cele pentru exercitarea dreptului la corespondenţă cu familia, apărătorul şi cu organizaţiile neguvernamentale care îşi desfăşoară activitatea în domeniul protecţiei drepturilor omului sunt suportate de către administraţia penitenciarului;
- în condiţiile art. 72 alin. (5) din lege, fiind vorba de cheltuielile ocazionate de examenul medical de către un medic legist, care se suportă de către administraţia penitenciarului, dacă persoana în cauză nu are sume de bani evidenţiate în fişa contabilă nominală sau în contul personal.
Sumele cheltuite în acest sens de administraţia penitenciarului vor fi recuperate, pe durata executării pedepsei, de la persoana condamnată, în momentul în care în contul personal sau în fişa contabilă va exista disponibil.
