Art. 17 Actul constitutiv al societăţii
| Comentarii |
|
Actul constitutiv al societăţii
Art. 17
(1) La autentificarea actului constitutiv în cazurile prevăzute la art. 5 sau, după caz, la darea de dată certă a acestuia se va prezenta dovada eliberată de oficiul registrului comerţului privind disponibilitatea şi rezervarea firmei şi declaraţia pe propria răspundere privind deţinerea calităţii de asociat unic într-o singură societate cu răspundere limitată.
(2) Notarul public va refuza autentificarea actului constitutiv sau, după caz, persoana care dă dată certă va refuza operaţiunile solicitate, dacă din documentaţia prezentată rezultă că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alin. (1).
(3) La înmatricularea societăţii comerciale şi la schimbarea sediului social se va prezenta la sediul oficiului registrului comerţului:
a) documentul care atestă dreptul de folosinţă asupra spaţiului cu destinaţie de sediu social înregistrat la organul fiscal din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală în a cărui circumscripţie se situează imobilul cu destinaţie de sediu social;
b) un certificat emis de organul fiscal prevăzut la lit. a), care certifică faptul că pentru imobilul cu destinaţie de sediu social nu a fost înregistrat un alt document ce atestă cedarea dreptului de folosinţă asupra aceluiaşi imobil, cu titlu oneros sau gratuit, ori existenţa altor contracte prin care s-a cedat dreptul de folosinţă asupra aceluiaşi imobil, după caz;
c) în cazul în care din certificatul emis potrivit lit. b) rezultă că sunt deja înregistrate la organul fiscal alte documente care atestă cedarea dreptului de folosinţă asupra aceluiaşi imobil cu destinaţie de sediu social, o declaraţie pe propria răspundere în formă autentică privind respectarea condiţiilor referitoare la sediul social, prevăzute la alin. (4).
(4) La acelaşi sediu vor putea funcţiona mai multe societăţi numai dacă imobilul, prin structura lui şi suprafaţa sa utilă, permite funcţionarea mai multor societăţi în încăperi diferite sau în spaţii distinct partajate. Numărul societăţilor comerciale ce funcţionează într-un imobil nu poate depăşi numărul de încăperi sau spaţii distincte obţinute prin partajare.
(5) Informaţiile privind calitatea de asociat unic şi îndeplinirea condiţiilor privind sediul social se înregistrează în registrul comerţului pe cheltuiala solicitantului.
Legea 31 1990 a societăţilor comerciale actualizată prin:OUG 54/2010 - privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale din 23 iunie 2010, Monitorul Oficial 421/2010;
Legea 441/2006 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, şi a Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată din 27 noiembrie 2006, Monitorul Oficial 955/2006;
Legea 164/2006 - pentru modificarea art. 17 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale din 15 mai 2006, Monitorul Oficial 430/2006;
| ← Art. 16 Actul constitutiv al societăţii | Art. 18 Formalităţi specifice pentru constituirea... → |
|---|
Daca un vecin isi face in propria locuinta regim hotelier, are nevoie de acordul tuturor vecinilor din curte?
Mentionez , stam la curte.
1. Actul constitutiv al societăţii comerciale se încheie sub forma unui înscris privat sau în formă autentică, după distincţiile prevăzute de art. 5 alin. (6) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale. Atunci când se încheie sub semnătură privată, actul constitutiv dobândeşte dată certă în condiţiile prevăzute de lege, inclusiv prin înregistrarea lui în registrul comerţului.
Cu ocazia acestor formalităţi, legea impune notarilor publici care autentifică actul constitutiv şi celor îndreptăţiţi să confere dată certă acestui înscris, să efectueze un prim control de
Citește mai mult
legalitate sau regularitate privind îndeplinirea condiţiilor de constituire, sub două aspecte: (a) disponibilitatea firmei societăţii comerciale ce se constituie şi (b) îndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 14 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale cu privire la interdicţia prezenţei aceluiaşi asociat unic în mai multe societăţi cu răspundere limitată.2. Firma societăţii comerciale, compusă dintr-o denumire proprie şi urmată de indicarea formei juridice, este numele comercial sub care societatea îşi desfăşoară comerţul şi sub care semnează, angajându-se în raporturile juridice cu terţii. Firma unei societăţi nou constituite trebuie să se deosebească de cele existente, iar oficiul registrului comerţului are obligaţia de a refuza înscrierea unei firme care poate produce confuzie în raport cu firme deja înregistrate. De aceea, în situaţia asemănării a două firme, asociaţii societăţii nou constituite au obligaţia de a adăuga firmei alese elemente de distincţie faţă de firme existente - cum ar fi indicarea felului de comerţ exercitat.
Validitatea opţiunii asociaţilor fondatori pentru o firmă sau alta se verifică dintr-o dublă perspectivă: a noutăţii sale şi a disponibilităţii sale. în timp ce noutatea presupune existenţa unor elemente de distincţie faţă de firme deja înregistrate, disponibilitatea firmei înseamnă că aceasta nu este deja atribuită altei societăţi comerciale sau nu este deja reţinută de o societate în curs de constituire sau nu este plasată în regim de indisponibilitate641.
Disponibilitatea firmei se verifică prin rezervarea firmei la oficiul registrului comerţului, instituţie publică însărcinată cu evidenţa firmelor comercianţilor. Aici se face un prim control al legalităţii firmei, control decisiv, în urma căruia se eliberează solicitanţilor o dovadă privind disponibilitatea firmei.
Cu ocazia autentificării sau dării de dată certă pe actul constitutiv, cei îndreptăţiţi să efectueze aceste operaţii juridice vor verifica şi realitatea disponibilităţii firmei, atestată de dovada eliberată, în acest sens, de oficiul registrului comerţului. Este un al doilea filtru pe care legea îl aşează în calea constituirii unei societăţi comerciale în condiţii de neregularitate privind firma.
3. Cu aceeaşi ocazie, notarul sau cei îndreptăţiţi sa dea dată certă actului constitutiv au şi obligaţia de a verifica existenţa sau, după caz, de a obţine o declaraţie pe propria răspundere, a fondatorului asociat unic al societăţii cu răspundere limitată privind deţinerea calităţii de asociat unic într-o singură societate cu răspundere limitată.
Această declaraţie urmăreşte să dea consistenţă dispoziţiilor art. 14 alin. (1) şi (2) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale care instituie interdicţia ca o persoană să deţină, simultan, calitatea de asociat unic în mai mult de o societate cu răspundere limitată sau ca o societate cu răspundere limitată să aibă ca asociat unic o altă societate cu răspundere limitată constituită cu asociat unic.
Declaraţia menţionată mai sus este completată cu propriile verificări pe care oficiul registrului comerţului le face în baza sa de date informatizată şi care relevă orice încercare de încălcare a interdicţiilor stipulate de art. 14 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale.
4. în situaţia în care asociaţii fondatori nu prezintă dovada privind disponibilitatea firmei sau, după caz, atunci când asociatul unic nu prezintă declaraţia unicităţii societăţii cu răspundere limitată în care deţine această calitate, notarul public va refuza autentificarea actului constitutiv sau, după caz, persoana care dă dată certă va refuza operaţiunile solicitate. Dacă totuşi aceştia omit să îşi îndeplinească obligaţia legală a verificării îndeplinirii condiţiilor menţionate mai sus şi dacă această verificare - prin absurd - nu este îndeplinită nici de funcţionarii oficiului registrului comerţului sau de judecătorul delegat, atunci aceste încălcări urmează a fi remediate potrivit dispoziţiilor Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale privind efectele încălcării cerinţelor legale de constituire a societăţii (infra, Titlul II, Capitolul IV).
II. Disponibilitatea sediului
5. Sediul societăţii este indicat, ca o menţiune obligatorie, în actul constitutiv iar dacă, în cursul existenţei sale, societatea încetează să aibă un sediu cunoscut sau nu
641 Potrivit prevederilor art. 39 alin. (9) din Legea registrului comerţului, firmele radiate sunt indisponibilizate pentru o perioadă de 2 ani cu excepţia unor situaţii expres reglementate de art. 41 din aceeaşi lege.
mai îndeplineşte condiţiile legale referitoare la sediul social, orice persoană interesată va putea cere dizolvarea acesteia (art. 237 alin. (1) lit. c) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale].
în principiu sediul social al societăţii comerciale este acel loc în care se află centrul de administrare al acesteia, acolo unde se află frâiele conducerii societăţii. în plus, sediul este locul de unde societatea expediază şi locul unde primeşte corespondenţa (inclusiv actele de procedură) şi constituie criteriul principal de determinare a naţionalităţii societăţii şi a instanţelor competente să judece, sub aspect teritorial, litigiile societătii.
De aceea, concentrarea mai multor sedii ale unor societăţi comerciale la aceeaşi adresă poştală poate crea o anumită confuzie în rândul celor interesaţi şi poate constitui şi un subterfugiu prin care societăţi fantomă îşi găsesc un sediu fictiv. Pentru toate aceste motive, legiuitorul a considerat necesar să reglementeze diverse condiţii pe care societatea trebuie să le respecte atunci când îşi alege un sediu.
6. Astfel, la acelaşi sediu vor putea funcţiona mai multe societăţi comerciale, dacă este îndeplinită cel puţin una dintre următoarele condiţii:
a) imobilul, prin structura lui, permite funcţionarea mai multor societăţi în încăperi diferite; această condiţie are în vedere acele imobile cu destinaţie de birouri, care sunt astfel proiectate încât să poată adăposti, în condiţii de completă separare, sediul mai multor societăţi (centre de afaceri, parcuri industriale etc.);
b) cel puţin o persoană este, în condiţiile legii, asociat în fiecare dintre societăţi; chiar dacă nu poate fi îndeplinită condiţia de mai sus, funcţionarea în comun a mai multor societăţi este admisă atunci când în toate acestea există un asociat comun. Legea prezumă că, astfel, există o identitate de interese între aceste societăţi comerciale, care acţionează ca un grup de societăţi aflate sub controlul unui asociat comun. Desigur că această condiţie poate fi îndeplinită şi prin includerea în structura mai multor societăţi a unui asociat comun, a cărui prezenţă să fie de complezenţă.
c) dacă cel puţin unul dintre asociaţi este proprietar al imobilului ce urmează a fi sediul societăţii; această condiţie pare a adăuga un element suplimentar condiţiei precedente: nu numai că societăţile care funcţionează la acelaşi sediu au un asociat comun, dar acesta are şi calitatea de proprietar al imobilului respectiv. Se poate însă imagina şi situaţia când mai mulţi coproprietari, fiecare asociat în altă societate, decid ca societăţile respective să funcţioneze la acelaşi sediu.
Dovada îndeplinirii acestor condiţii se face, cu ocazia înregistrării, la oficiul registrului comerţului, prin prezentarea unor schiţe detaliate ale imobilului, prin prezentarea actelor constitutive ale societăţilor care funcţionează în acelaşi sediu sau prin prezentarea titlului de proprietate asupra imobilului afectat ca sediu al mai multor societăţi.
7. Oricum, terminologia utilizată de Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale este o sursă de confuzii; în fond, legiuitorul nu a reglementat situaţia mai multor societăţi care funcţionează la acelaşi sediu (adică au un sediu comun, astfel cum lasă să se înţeleagă textul) ci situaţia mai multor societăţi care au sediul propriu la aceeaşi adresă poştală. Astfel, textul art. 17 alin. (2) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale nu trebuie interpretat ca o derogare de la cerinţa sediului propriu, element de identificare a persoanei juridice, ci ca o permisiune ca mai multe societăţi comerciale să îşi stabilească sediul în acelaşi imobil sau încăpere, fără ca prin aceasta să dobândească un sediu comun.
8. în situaţia în care aportul unui asociat a constat în dreptul de folosinţă asupra unui imobil, unde societatea şi-a stabilit sediul social sau un sediu secundar, jurisprudenţa a recunoscut că retragerea respectivului asociat constituie un motiv temeinic pentru ca acesta să notifice societăţii şi registrului comerţului retragerea acordului pentru menţinerea filialei în domiciliul lui, în condiţiile în care, prin retragerea din societate, nu mai are calitatea de asociat, rezultând că aportul său prin folosinţa apartamentului nu-şi mai are temei.66)
Soluţia este cel puţin discutabilă, părând a fi rezultatul unei confuzii între doua situaţii juridice diferite: (a) aceea în care proprietarul şi-a dat acordul ca societatea să îşi stabilească sediul într-un imobil al său şi (b) aceea în care proprietarul asociat a adus ca aport la capital dreptul de folosinţă asupra unui imobil, în care societatea şi-a stabilit sediul.
în prima situaţie (a), proprietarul poate să îşi revoce oricând acest acord (care reprezintă o manifestare unilaterală de voinţă) şi cu atât mai mult în cazul retragerii sale din societate; în cea de-a doua situaţie (b), instanţa ar fi trebuit să investigheze, cel puţin, dacă aportul constând în dreptul de folosinţă asupra imobilului a fost adus pentru o perioadă limitată de timp sau nu (de exemplu, pe durata calităţii de asociat a proprietarului), şi dacă la stabilirea, în condiţiile art. 226 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, a drepturilor de retragere cuvenite asociatului proprietar a fost luată în considerare şi încetarea dreptului de folosinţă asupra imobilului. Aceste chestiuni trebuie lămurite pentru că la constituirea societăţii dreptul de folosinţă asupra imobilului a intrat în patrimoniul societăţii şi, în consecinţă, simpla manifestare de voinţă a asociatului retras nu este suficientă pentru a conduce la încetarea lui.
9. în fine, este de reţinut că prin prevederile art. 3 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, precum şi prin dispoziţiile corelative ale art. 109-112 din Statutul profesiei de avocat, este reglementată posibilitatea stabilirii temporare a sediului unei societăţi comerciale la sediul profesional al avocatului, pentru perioade de cel mult un an, în temeiul unui contract special de asistenţă juridică încheiat cu societatea domiciliată. Această reglementare, având caracterul unei dispoziţii speciale, derogatoare de la dispoziţiile de drept comun cuprinse în Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale privind sediul societăţii comerciale, rezultă că stabilirea temporară a sediului unei societăţi comerciale la sediul profesional al avocatului nu este supusă condiţiilor art. 17 alin. (2) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale.