Art. 43 Înmatricularea societăţii
| Comentarii |
|
Înmatricularea societăţii
Art. 43
(1) Sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăţilor comerciale şi se înregistrează, înainte de începerea activităţii lor, în registrul comerţului din judeţul în care vor funcţiona.
(2) Dacă sucursala este deschisă într-o localitate din acelaşi judeţ sau în aceeaşi localitate cu societatea, ea se va înregistra în acelaşi registru al comerţului, însă distinct, ca înregistrare separată.
(3) Celelalte sedii secundare - agenţii, puncte de lucru sau alte asemenea sedii - sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăţilor comerciale şi se menţionează numai în cadrul înmatriculării societăţii în registrul comerţului de la sediul principal.
(4) Nu se pot înfiinţa sedii secundare sub denumirea de filială.
Legea 31 1990 a societăţilor comerciale actualizată prin:Legea 441/2006 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, şi a Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată din 27 noiembrie 2006, Monitorul Oficial 955/2006;
| ← Art. 42 Înmatricularea societăţii | Art. 44 Înmatricularea societăţii → |
|---|
1. Alineatul (1) al art. 43, astfel cum acesta a fost modificat şi completat prin Legea nr. 441/2006, reglementează problematica sucursalelor, concepute ca structuri exogene ale societăţilor comerciale, fără personalitate juridică, structuri prin care societatea care le înfiinţează îşi extinde activitatea în teritoriu, contribuind la realizarea obiectului său de activitate statutar.
Sucursala unei societăţi comerciale, spre deosebire de filiala acesteia, este o structură exterioară fără
Citește mai mult
personalitate juridică, care „face parte din structura organică a societăţii primare fondatoare, singura care deţine calitatea de subiect de drept. Altfel spus, sucursala se analizează ca un dezmembrământ, o modalitate de descentralizare a activităţii societăţii mame care o patronează"20*.2. Deşi lipsită de personalitate juridică şi, deci, şi de patrimoniu propriu distinct de cel al firmei care o înfiinţează, în economia Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale sucursala este văzută, totuşi, ca o entitate economică supusă obligaţiei de înmatriculare înainte de a-şi începe activitatea, în registrul comerţului în raza căruia îşi va desfăşura activitatea specifică. O astfel de entitate va beneficia de un certificat de înmatriculare propriu, respectiv de un număr de înmatriculare / cod unic de înregistrare distinct de cel al societăţii care a înfiinţat-o. De asemenea, sucursala va fi subiect al înregistrării fiscale. Mai mult decât atât, sucursala va putea fi, potrivit unei anumite viziuni doctrinare şi jurisprudenţiale, şi subiect al raporturilor juridice de concurenţă. Aceeaşi obligaţie de înmatriculare există şi în cazul în care sucursala unei anumite societăţi comerciale va fi înfiinţată în aceeaşi localitate cu cea a sediului firmei primare ori în altă localitate, dar în raza aceluiaşi judeţ. Chiar şi într-o astfel de ultimă ipoteză, sucursala se va înmatricula distinct de firma - primară (cea care o înfiinţează).
3. Sucursala se caracterizează, faţă de societatea-primară, printr-o dublă subordonare: economică şi juridică. Economică, pentru că nu are patrimoniu propriu, distinct de cel al firmei-primare, proprietatea bunurilor care-i sunt afectate activităţii este a firmei care a înfiinţat-o. Juridică, pentru că acest tip de structură exogenă poate încheia acte juridice, în virtutea mandatului pe care îl încredinţează societatea organizatoare, fie în numele acesteia, fie în nume propriu, dar pe socoteala firmei-primare. Aşadar, sucursala nu poate avea nici debitori şi nici creditori proprii).
4. Remarcăm, şi în cazul acestei structuri exogene, că legiuitorul nu a acordat nicio atenţie firmei unei sucursale a unei societăţi comerciale de naţionalitate română, cu toate că LRC, prin prevederile art. 24, se preocupă de problema înmatriculării şi a denumirii - printre altele - unei sucursale a unei societăţi comerciale străine. sucursala ar trebui să aibă o firmă proprie, însă nu esenţial diferită de cea a firmei-primare, ci una care să cuprindă denumirea acesteia, cu menţionarea statutului de sucursală, şi eventual menţionarea localităţii ori a zonei în care va acţiona, potrivit actului de înfiinţare.
5. Cu privire la capacitatea procesuală a sucursalelor de a sta în justiţie, ca reclamant sau pârât, ori derivatele acestor calităţi, în practica judiciară s-a stabilit că „în virtutea caracteristicilor lor şi a actelor constitutive sau regulamentelor de organizare, sucursalele pot avea anumite drepturi de reprezentare în raporturile cu terţii, în virtutea unei delegări de atribuţii de reprezentare date de directorul societăţii-mamă. Această delegare şi limitele ei trebuie să rezulte fie din actul constitutiv, fie dintr-un mandat dat separat. Ca atare, capacitate de folosinţă şi de exerciţiu are societatea mamă, ca persoană juridică, iar aceasta poate delega exerciţiul drepturilor reprezentanţilor sucursalelor, pentru exerciţiul şi apărarea drepturilor şi intereselor acestora şi, implicit, ale persoanei juridice- societatea mamă"22).
II. Alte categorii de structuri exogene ale societăţilor comerciale
6. Alineatul (3) reglementează, la nivelul cel mai general, problematica altor sedii secundare, de tipul reprezentanţelor, agenţiilor şi a altor structuri exogene de genul punctelor de lucru. Pentru astfel de structuri exogene, care intră în fondul de comerţ al societăţilor care le înfiinţează, acestea au obligaţia să ceară înmatricularea lor la poziţia proprie, sub forma unor menţiuni privind fondul de comerţ (art. 21 din LRC). înmatricularea în registrul comerţului a unor astfel de structuri exogene fără personalitate juridică are, în principal raţiuni de ordin fiscal şi nu de publicitate legală.
III. Distincţia dintre filială şi sucursală
7. în fine, alin. (4) al art. 43 conţine o interdicţie, în aparenţă lipsită de orice logică şi justificare juridică: nu se pot înfiinţa sedii secundare sub denumirea de filială, iar art. III alin. (1) şi (2) din Legea nr. 441/2006 instituie obligaţia, pentru societăţile care au înfiinţat anterior sucursale ori alte sedii secundare fără personalitate juridică, dar cu denumire de filială, ca în termen de 3 luni de la intrarea în vigoare a acelei legi, să procedeze la modificarea corespunzătoare a statutului juridic al acelor structuri, pentru a le pune în acord cu exigenţele legale mai sus prezentate. Aşa fiind, se poate presupune că dispoziţia alin. (4) al art. 43 are doar rolul de a impune regularizarea unor situaţii patologice, înregistrate în timp, în condiţiile în care Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale la apariţia sa nu a reglementat problema sucursalelor, filialelor şi a altor structuri exogene, iar comercianţii au înfiinţat tot felul de entităţi exogene, cu denumiri de filială, deşi ele nu îndeplineau cerinţele pentru a se bucura de un astfel de statut.
8. în concluzie, deşi atât sucursalele, cât şi filialele, precum şi alte sedii secundare sunt structuri societare exterioare societăţilor care le înfiinţează, regimul lor juridic este distinct şi, ca atare, denumirea fiecăreia dintre ele trebuie să fie în concordanţă cu statutul juridic pe care îl permite legea fiecăreia, pentru a nu se crea confuzii.