Art. 45 Înmatricularea societăţii

I. Dreptul de reprezentare a societăţii comerciale. Reglementări

1. Prevederile art. 45 stabilesc, la modul cel mai general, categoriile de persoane, precum şi termenul în care acestea sunt obligate să-şi depună semnăturile la registrul comerţului, spre a le face opozabile terţilor. Potrivit prevederilor alin. (1), astfel de persoane sunt doar acelea care au calitatea de reprezentanţi legali sau convenţionali ai societăţilor înmatriculate în registrul comerţului, şi nu oricare administrator sau chiar director al unui astfel de subiect de drept, aşa cum se consideră, din păcate, a fi în

Citește mai mult

practica oficiilor registrului comerţului. Că este aşa rezultă în mod clar din chiar prima ipoteză a art. 45 alin. (1): cei care sunt obligaţi să-şi depună semnăturile lor sunt doar reprezentanţii, adică acele persoane fizice care au fost desemnaţi într-o astfel de calitate, fie prin actul constitutiv, fie prin hotărâre ulterioară a organelor statutare, în mod expres, puterea de reprezentare generală sau măcar specială (limitată). Aşadar, aşa-numiţii administratori ordinari, adică acei administratori cărora, prin actul constitutiv ori prin cel de numire ulterioară, nu li s-a acordat dreptul de reprezentare a societăţii, indiferent că aceasta este una de persoane ori de capitaluri, nu sunt obligaţi să-şi depună semnăturile la registrul comerţului.

în doctrina de specialitate s-a formulat şi opinia că „textul nu face distincţie în privinţa obligativităţii depunerii semnăturilor între administratorii cu putere de reprezentare a societăţii şi cei fără putere de reprezentare a societăţii în raporturile cu terţii, câtă vreme art. 8 lit. g) distinge între administratorii ordinari şi administratorii cu puteri speciale de reprezentare"26*. Subliniem, totuşi, că legea face referire clară doar la reprezentanţii societăţii, adică la acele categorii de persoane care, potrivit legii, actului constitutiv ori unor hotărâri AGA sunt înzestrate cu dreptul de reprezentare a fiecărei forme de societate comercială, în diverse limite chiar dacă, în ceea ce priveşte structura actului constitutiv, art. 8 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale nu mai face, în mod expres, distincţia la care ne referim. Nu este mai puţin adevărat că prin dispoziţiile literei g1) al art. 8, se face referire la necesitatea unor menţiuni privind puterile conferite administratorilor şi, după caz, directorilor şi dacă ei le exercită împreună sau separat, astfel încât, cred că distincţia privind dreptul de reprezentare se impune.

Interpretând şi aplicând în mod greşit (extensiv) dispoziţiile legale cuprinse atât în LRC (a se vedea prevederile art. 18 şi 19 din acest act normativ referitoare la problematica depunerii semnăturilor administratorilor şi/sau a reprezentanţilor societăţilor comerciale), în activitatea unor oficii ale registrului comerţului s-au înregistrat situaţii în care nu se eliberau dovezile de înregistrare a cuvenitelor menţiuni privind numirea unor administratori decât dacă aceştia se prezentau să-şi depună specimenele de semnătură, ori dacă le prezentau legalizate de notar, în condiţiile alin. (3) al art. 18 din LRC, indiferent dacă li s-a conferit tuturor sau numai unora dintre ei dreptul de reprezentare generală sau specială a societăţii în cauză. Considerăm o astfel de practică, aşa după cum am mai menţionat şi cu alte prilejuri27*, ca fiind ilegală şi abuzivă.

2. în înţelesul Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, prin reprezentanţi ai societăţilor comerciale trebuie să înţelegem şi directorii acestora care au primit, prin delegare, atribuţiuni de conducere a societăţii, inclusiv de reprezentare generală ori specială a acesteia, în condiţiile şi limitele prevederilor capitolului 4, secţiunea 3 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, în special cele ale art. 143 alin. (5) şi ale art. 1533 privind conducerea de către directorat a unei societăţi pe acţiuni. Relevante pentru susţinerea afirmaţiilor de mai sus sunt următoarele reglementări:

- Prevederile art. 1432 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, potrivit cărora „consiliul de administraţie reprezintă societatea în raport cu terţii şi în justiţie. în lipsa unei stipulaţii contrare în actul constitutiv, consiliul de administraţie reprezintă societatea prin preşedintele său". Alineatul (2): „prin actul constitutiv, preşedintele şi unul sau mai mulţi administratori pot fi împuterniciţi să reprezinte societatea, acţionând împreună sau separat. O astfel de clauză este opozabilă terţilor".

Potrivit prevederilor alin. (4), „în cazul în care consiliul de administraţie deleagă directorilor atribuţiile de conducere a societăţii, în conformitate cu prevederile art. 143, puterea de a reprezenta societatea aparţine directorului general. Dispoziţiile alin. (2) se aplică directorilor în mod corespunzător. Consiliul de administraţie păstrează atribuţia de reprezentare a societăţii în raporturile cu directorii".

în fine, potrivit prevederilor alin. (5), „consiliul de administraţie înregistrează la registrul comerţului numele persoanelor împuternicite să reprezinte societatea, menţionând dacă ele acţionează împreună sau separat. Acestea depun la registrul comerţului specimene de semnătură".

- Prevederile art. 1533 alin. (5), conform cărora „directoratul înregistrează la registrul comerţului numele persoanelor împuternicite să reprezinte societatea, menţionând dacă ele acţionează împreună sau separat. Acestea vor depune la registrul comerţului specimene de semnătură".

3. Din examinarea dispoziţiilor legale citate mai sus, dispoziţii introduse în corpul Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale prin Legea nr. 441/2006, credem că rezultă, în mod neechivoc, că la registrul comerţului au obligaţia să depună specimene de semnătură doar administratorii - fie că sunt membri ai unui consiliu de administraţie, fie ai unui consiliu de supraveghere -care au dreptul de reprezentare, potrivit legii ori actelor constitutive, şi directorii societăţii care au, potrivit legii, actului constitutiv ori hotărârii organului competent, calitatea de reprezentanţi legali, generali ori speciali.

4. în practica vieţii juridice a societăţilor comerciale se pot ivi şi situaţii în care dreptul de reprezentare va fi acordat şi unor terţe persoane, pentru perioade şi/sau probleme limitate. Astfel de reprezentanţi, pe care noi îi numim convenţionali, spre a-i deosebi de cei legali, au şi ei obligaţia de a-şi depune specimenele de semnătură în termen de 15 zile de la data acordării împuternicirii, fie că aceasta este dată în formă autentică, fie sub semnătură privată. Desigur, o astfel de obligaţie poate fi îndeplinită concomitent sau posterior celei de a depune spre menţionare împuternicirea acordată, în acest sens sunt relevante prevederile art. 21 lit. b) din LRC28).

II. Termenul de depunere a semnăturilor reprezentanţilor societăţii

5. Aşa cum prevede teza ultimă a alin. (1) al art. 45, termenul în care trebuie depuse specimenele de semnături ale persoanelor îndreptăţite la reprezentare este de 15 zile de la alegerea lor. Această ultimă precizare însă nu este total acoperitoare, întrucât sunt situaţii în care anumiţi reprezentanţi nu sunt aleşi, ci sunt doar desemnaţi / numiţi dintre administratori ori dintre terţe persoane. Aşa fiind, este din nou evident că textul alin. (1) al art. 45 nu este pe deplin corelat cu celelalte prevederi ale Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, mai ales cu
cele introduse prin Legea nr. 441/2006.

Termenul de 15 zile în care trebuie depuse specimenele de semnături, deşi este unul imperativ - onerativ, nu atrage sancţiunea decăderii sau a prescripţiei, ci aceea a amenzii judiciare aplicabile de către judecătorul delegat în condiţiile art. 44 din LRC. Desigur, lipsa menţiunii calităţii de reprezentant a unei anumite persoane, precum şi lipsa depunerii specimenului de semnătură, vor putea atrage şi sancţiunea inopozabilităţii faţă de terţi a situaţiilor care au legătură cu astfel de lipsuri, cu observarea excepţiilor consacrate de prevederile art. 54 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, astfel cum acesta a fost modificat şi completat prin Legea nr. 441/2006.

6. Alineatul (2) al art. 45 face precizarea necesară, de altfel, că dispoziţiile alin. (1) al acestui articol sunt aplicabile prin asimilare şi conducătorilor, mai exact spus, reprezentanţilor sucursalelor societăţilor comerciale, de naţionalitate română şi/sau străină.