Art. 47 Efectele încălcării cerinţelor legale de constituire a societăţii
| Comentarii |
|
Efectele încălcării cerinţelor legale de constituire a societăţii
Art. 47
(1) În cazul în care fondatorii sau reprezentanţii societăţii nu au cerut înmatricularea ei în termen legal, oricare asociat poate cere oficiului registrului comerţului efectuarea înmatriculării, după ce, prin notificare sau scrisoare recomandată, i-a pus în întârziere, iar ei nu s-au conformat în cel mult 8 zile de la primire.
(2) Dacă, totuşi, înmatricularea nu s-a efectuat în termenele prevăzute de alineatul precedent, asociaţii sunt eliberaţi de obligaţiile ce decurg din subscripţiile lor, după trecerea a 3 luni de la data autentificării actului constitutiv, în afară de cazul în care acesta prevede altfel.
(3) Dacă un asociat a cerut îndeplinirea formalităţilor de înmatriculare, nu se va mai putea pretinde de nici unul dintre ei eliberarea de obligaţiile ce decurg din subscripţie.
| ← Art. 46 Efectele încălcării cerinţelor legale de... | Art. 48 Efectele încălcării cerinţelor legale de constituire... → |
|---|
1. Potrivit prevederilor art. 36 alin. (1) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, fondatorii şi reprezentanţii societăţii comerciale au obligaţia ca, în termen de 15 zile de la data încheierii actului constitutiv, să ceară înmatricularea societăţii în registrul comerţului în a cărui rază teritorială îşi va avea sediul societatea. Deşi mai sumar decât enunţul corespunzător al art. 36 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, care indică persoanele care au datoria legală să ceară înmatricularea societăţii comerciale
Citește mai mult
(„fondatorii, primii administratori sau, dacă este cazul, primii membri ai directoratului şi ai consiliului de supraveghere ori un împuternicit al acestora"), acest articol identifică mai corect persoanele care au această datorie: fondatorii sau reprezentanţii societăţii. în cea de-a doua categorie sunt, astfel, incluşi nu numai primii administratori sau, dacă este cazul, primii membri ai directoratului şi ai consiliului de supraveghere ori un împuternicit al acestora ci şi reprezentanţi ai societăţii numiţi prin actul constitutiv şi care nu au calitatea de administrator sau de membri ai directoratului ori consiliului de supraveghere şi nici pe aceea de împuterniciţi ai acestora.în ceea ce priveşte termenul legal în care trebuie cerută înmatricularea societăţii, acesta este termenul de 15 zile la care face trimitere art. 36 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale şi care curge de la data încheierii actului constitutiv; cum data de la care actul constitutiv este legal încheiat şi face credinţă, în privinţa terţilor, este data autentificării sau una dintre celelalte date la care înscrisul primeşte dată certă, rezultă că data încheierii actului constitutiv este una dintre aceste date, de la care curge şi termenul de 15 zile.
2. Este posibil ca, după încheierea actului constitutiv, fie în mod intenţionat (ca o formă de repudiere a voinţei exprimate prin actul constitutiv), fie din neglijenţă, fie datorită duratei formalităţilor care preced înmatriculării, asociaţii fondatori sau reprezentanţii societăţii comerciale să ignore îndeplinirea la termen a obligaţiei de înmatriculare.
Sub imperiul reglementării iniţiale a Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, neîndeplinirea formalităţilor de publicitate în termenul legal îndreptăţea pe oricare dintre asociaţi să ceară fie îndeplinirea lor (dacă societatea a fost deja înmatriculată), fie dizolvarea şi lichidarea societăţii (dacă societatea nu a fost înmatriculată). Această soluţie legislativă, menită să normalizeze societăţile comerciale nelegal constituite21 pornea de la premisa potrivit căreia societatea nu este legal constituită decât după îndeplinirea formalităţilor de autorizare, înmatriculare şi publicitate prevăzute de lege. în consecinţă, orice societate, care nu finaliza formalităţile constitutive, dar care începea activitatea comercială, constituia o societate imperfectă, de fapt sau neregulat constituită. Acestei societăţi imperfecte i se recunoşteau anumite efecte juridice3*, cum ar fi dreptul terţilor de a se îndrepta împotriva societăţii şi a celor care au lucrat în numele ei, în condiţiile unei agravări a răspunderii asociaţilor, care pierdeau beneficiul răspunderii limitate; aceştia răspundeau solidar şi nelimitat pentru obligaţiile societăţii nelegal constituite, neputând opune terţilor lipsa formalităţilor constitutive.
3. Reglementarea actuală permite oricăruia dintre asociaţi să solicite oficiului registrului comerţului înmatricularea societăţii comerciale, după ce i-a pus în întârziere pe fondatorii sau reprezentanţii societăţii şi aceştia nu s-au conformat în termen de cel mult 8 zile de la primirea notificării sau scrisorii recomandate. Utilizarea consecutivă a noţiunilor de notificare şi scrisoare (care au semnificaţii comune similare) urmăreşte, probabil, să pună în evidenţă că această punere în întârziere trebuie realizată prin instrumente care asigură certitudinea primirii respectivei solicitări de către fondatori sau reprezentanţi; în acest sens, notificarea dobândeşte sensul procedural pe care îl are potrivit dispoziţiilor art. 92 C. proc. civ. sau 1079 C. civ. (urmând a fi efectuată prin intermediul executorului judecătoresc), în timp ce scrisoarea trebuie să fie recomandată.
în schimb, este mai greu să identificăm pe acel „oricare asociat" care poate cere înmatricularea societăţii, corectând omisiunea fondatorilor şi a reprezentanţilor, întrucât acesta este şi el, fără îndoială, un fondator al societăţii, numărându-se, deci, printre cei care aveau obligaţia legală de a cere, în termen, înmatricularea. în orice caz, un asemenea asociat trebuie să îşi legitimeze calitatea procesuală activă, făcând dovada că a notificat sau somat prin scrisoare recomandată pe cei obligaţi să ceară înmatricularea şi că aceştia nu s-au conformat. în ceea ce priveşte interesul legitim, născut şi actual al unui asemenea asociat de a cere înmatricularea societăţii, acesta rezidă în preocuparea fiecărui asociat de a da valoare juridică pactului societar, prin constituirea legală a societăţii, efect produs prin înmatricularea acestuia în registrul comerţului.
4. Dacă, totuşi, în termen de 3 luni de la data încheierii actului constitutiv, fondatorii şi reprezentanţii societăţii nu solicită înmatricularea în termen şi niciunul dintre asociaţi nu utilizează posibilitatea de a cere înmatricularea, asociaţii sunt eliberaţi de obligaţiile asumate faţă de societate, dacă actul constitutiv nu prevede altfel.
Aceste dispoziţii ale Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale prezintă interes sub aspectul consecinţelor pe care le reglementează. După împlinirea termenului de 3 luni, asociaţii vor fi eliberaţi de orice obligaţie asumată faţă de societate, dacă actul constitutiv nu prevede altfel; ei vor fi, deci, scutiţi de a împlini vărsământul aportului subscris iar dacă l-au vărsat vor avea dreptul la restituirea acestui aport. De asemenea, vor fi scutiţi de orice obligaţii extrasocietare asumate, întrucât acestea au un caracter accesoriu obligaţiilor societare.
5. Asociaţii, prin convenţia lor inclusă în actul constitutiv (chiar şi în forma unui act adiţional) pot deroga de la aceste consecinţe ale neînmatriculării; din diverse raţiuni, cum ar fi dorinţa de a permite tuturor asociaţilor să verse aportul lor sau intenţia de a câştiga timp pentru a se putea îndeplini anumite premise favorabile ale asocierii lor, fondatorii vor putea să prelungească acest termen de 3 luni, fără ca prin aceasta asociaţii să fie eliberaţi de obligaţiile rezultate din subscrierile făcute în favoarea societăţii.
Chiar dacă Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale arată că termenul de 3 luni curge de la data autentificării actului constitutiv (probabil o „reminiscenţă" a textului iniţial al legii, când autentificarea actului constitutiv era o formalitate obligatorie), credem că acest termen, ca şi cel de 15 zile, curge de la data încheierii actului constitutiv, adică fie de la data autentificării acestuia (când legea o cere), fie de la datarea cu dată certă a actului constitutiv, în celelalte situaţii prevăzute de lege.
II. Solicitarea înmatriculării de către un asociat după expirarea termenului de 3 luni. Consecinţe
6. Expirarea termenului de 3 luni, fără ca fondatorii, reprezentanţii societăţii sau oricare asociat să fi cerut înmatricularea, constituie o cauză de ineficacitate a actului constitutiv, care devine caduc; termenul de 3 luni nu este un termen de prescripţie, pentru că el nu stinge, sub raport procesual, dreptul de a cere înmatricularea societăţii.
Se pune întrebarea dacă această exonerare sau eliberare de obligaţii a asociaţilor se produce de drept la împlinirea termenului legal de 3 luni sau dacă expirarea acestui termen va produce consecinţele menţionate mai sus numai pe baza unei declaraţii formulate, în acest sens, de asociaţi. Un răspuns indirect la această întrebare se reazămă pe dispoziţiile ultimului alineat al acestui articol al Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, potrivit cărora, această eliberare de obligaţii nu va mai putea fi invocată de niciunul dintre asociaţii fondatori, atunci când unul dintre asociaţi (după punerea în întârziere a fondatorilor şi reprezentanţilor societăţii comerciale, care nu s-au conformat) a cerut înmatricularea. Este evident că aici legiuitorul nu are în vedere ipoteza în care o asemenea cerere este formulă de oricare dintre asociaţi în cadrul termenului de 3 luni menţionat mai sus, pentru că într-o asemenea situaţie nici nu se poate lua în calcul o eliberare a asociaţilor de obligaţiile ce decurg din subscripţiile lor.
înseamnă că singura alternativă care rezistă unei interpretări logice este aceea a situaţiei în care, (a) după expirarea celor trei luni, termen în care nu s-a produs înmatricularea şi (b) în lipsa unei prevederi derogatorii în actul constitutiv, care să înlăture consecinţele legale ale neînmatriculării în acest termen, unul dintre asociaţi, solicită, totuşi, înmatricularea societăţii comerciale. într-o asemenea situaţie, asociaţii nu vor mai putea pretinde eliberarea de obligaţiile ce decurg din subscripţie, cu excepţia, evidentă, a cazului când au valorificat, deja, această prevedere legală, pe calea unei cereri sau declaraţii adresate societăţii şi prin care au solicitat sau enunţat această eliberare de obligaţii.
Rezultă că alin. (3) al art. 47 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale trebuie citit în sensul că dacă, după expirarea termenului de 3 luni, un asociat a cerut îndeplinirea formalităţilor de înmatriculare, nu se va mai putea pretinde de niciunul dintre ei eliberarea de obligaţiile ce decurg din subscripţie. Cauza de caducitate a actului constitutiv poate fi, deci, înlăturată prin voinţa oricărui asociat care cere înmatricularea după expirarea termenului de 3 luni. O altă interpretare ar conduce la incertitudine privind situaţia juridică a societăţii neînmatriculate şi a răspunderii asociaţilor subscriitori pentru obligaţiile asumate, alternând o perioadă de răspundere pentru aceste obligaţii (în termenul de 3 luni de la încheierea actului constitutiv), cu o perioadă de eliberare de aceste obligaţii (după expirarea acestui termen) şi cu o nouă perioadă de răspundere (în situaţia în care, totuşi, un asociat cere înmatricularea societăţii comerciale, chiar şi după expirarea celor 3 luni).