Art. 48 Efectele încălcării cerinţelor legale de constituire a societăţii
| Comentarii |
|
CAPITOLUL IV
Efectele încălcării cerinţelor legale de constituire a societăţii
Art. 48
(1) În cazul unor neregularităţi constatate după înmatriculare, societatea este obligată să ia măsuri pentru înlăturarea lor, în cel mult 8 zile de la data constatării acelor neregularităţi.
(2) Dacă societatea nu se conformează, orice persoană interesată poate cere tribunalului să oblige organele societăţii să le regularizeze, sub sancţiunea plăţii de daune-interese potrivit dreptului comun.
(3) Dreptul la acţiunea de regularizare se prescrie prin trecerea unui termen de un an de la data înmatriculării societăţii.
Legea 31 1990 a societăţilor comerciale actualizată prin:
Legea 76/2012 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă din 24 mai 2012, Monitorul Oficial 365/2012;
| ← Art. 47 Efectele încălcării cerinţelor legale de... | Art. 49 Efectele încălcării cerinţelor legale de... → |
|---|
1. A doua categorie de neregularităţi care interesează procedura de constituire a societăţii comerciale include încălcări constatate după înmatricularea societăţii comerciale; Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale nu precizează în textul art. 48 sfera de cuprindere a acestor neregularităţi dar este evident că ele sunt aceleaşi cu cele menţionate la art. 46 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale:
(a) actul constitutiv nu cuprinde menţiunile prevăzute de lege ori (b) cuprinde clauze prin care se încalcă o dispoziţie imperativă a legii sau (c) când
Citește mai mult
nu s-a îndeplinit o cerinţă legală pentru constituirea societăţii. Potrivit dispoziţiilor Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, aceste neregularităţi pot şi ele să fie remediate prin procedura regularizării dar pot şi să atragă nulitatea societăţii comerciale.2. Atunci când aceste neregularităţi scapă atât controlului efectuat de autorii actului constitutiv şi de cei care dau acestuia dată certă sau îl autentifică, cât şi controlului exercitat de judecătorul delegat, suntem în prezenţa unei societăţi înmatriculate în registrul comerţului, dar neregulat constituită.
Posterior înmatriculării, existenţa acestor neregularităţi poate fi observată, în primul rând, chiar de către asociaţi dar şi de alte persoane interesate. Pentru remedierea acestei
situaţii, societatea comercială, prin reprezentanţii săi legali, are obligaţia de a întreprinde măsurile necesare pentru înlăturarea acestora, în termen de cel mult 8 zile de la data constatării lor. Desigur că, pentru ca acest termen să înceapă să curgă, momentul constatării acestor neregularităţi trebuie marcat într-o formă care să permită atestarea lui. Oricum, Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale nu prevede nicio sancţiune pentru nerespectarea acestui termen, împlinirea lui deschizând însă calea acţiunii în regularizare, examinată mai jos.
Este de remarcat că obligaţia de regularizare nu mai aparţine asociaţilor societăţii comerciale ci direct societăţii, întrucât, la data constatării neregularităţilor, aceasta este persoană juridică şi se bucură de personalitate proprie. în consecinţă, regularizarea se va realiza potrivit cerinţelor legale şi statutare care guvernează modificarea actului constitutiv, prin adoptarea unei hotărâri a adunării generale a asociaţilor, cu întrunirea cvorumului şi cerinţelor de vot reglementate pentru fiecare formă de societate.
3. Dacă societatea nu întreprinde, în termenul legal, aceste măsuri de remediere a neregularităţilor constatate, orice persoană interesată va putea cere tribunalului să oblige organele societăţii să regularizeze actul constitutiv, sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii, menite să exercite o presiune financiară asupra societăţii, care să o determine, astfel, să îşi îndeplinească obligaţiile legale. Este interesant să menţionăm aici că instituţia daunelor cominatorii nu îşi mai găseşte reglementare în dispoziţiile Codului de procedura civilă, fiind înlocuită cu aceea a amenzii civile; de altfel, art. 580* alin. (5) C. proc. civ. interzice, în mod expres, acordarea de daune cominatorii pentru neexecutarea obligaţiilor de a face sau a nu face. Dispoziţiile art. 48 alin. (2) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, având un caracter special, derogatoriu de la dispoziţiile procedurale de drept comun, sunt de prioritară aplicare faţă de dispoziţiile citate ale art. 580* alin. (5) C. proc. civ., astfel încât tribunalul va putea obliga societatea la plata daunelor cominatorii.
în ceea ce priveşte conceptul de persoană interesată, acesta trebuie examinat din perspectiva mai largă a tuturor celor care prezintă un interes (legitim, născut şi actual, direct şi concret) pentru înmatricularea societăţii. Conceptul îi va include, deci, atât pe asociaţii societăţii comerciale cât şi pe creditorii societăţii, care au interesul ca aceasta să dobândească personalitate juridică, consolidând, astfel, creanţele născute împotriva sa în perioada premergătoare constituirii.
4. Astfel sesizat, tribunalul competent va putea dispune ca societatea comercială, sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii, (a) să îşi completeze actul constitutiv cu menţiunile obligatorii prevăzute de art. 7 şi 8 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, (b) să elimine din actul constitutiv eventualele clauze contrare unor dispoziţii imperative ale legii sau (c) să îndeplinească cerinţa legală de constituire, omisă sau neîndeplinită la constituirea societăţii.
Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale consacră, astfel, prin această imixtiune judiciară asupra voinţei asociaţilor, prevalenţa naturii instituţionale a societăţii comerciale asupra celei convenţionale sau contractuale, deoarece asociaţii vor fi obligaţi să se plieze voinţei legiuitorului şi să adapteze actul constitutiv exigenţelor acestuia.
41 Daunele cominatorii constau într-o sumă de bani pe care debitorul poate fi obligat să o plătească pentru fiecare unitate de timp cu care întârzie îndeplinirea obligaţiei sale de a face sau a nu face; instanţa le poate transforma în despăgubiri pentru creditor, atunci când debitorul refuză explicit executarea prestaţiei sale.
5. Dreptul la acţiunea de regularizare se prescrie prin trecerea unui termen de un an de la data înmatriculării societăţii. Aceasta înseamnă că atât constatarea neregu-larităţilor cât şi introducerea acţiunii în regularizare trebuie să se producă în cadrul acestui termen de un an.6>
II. Poziţia juridică a societăţii comerciale înmatriculate în registrul comerţului cu încălcarea cerinţelor legale.
6. Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale ordonează, deci, diverse mijloace şi căi de regularizare a societăţii, dar nu reglementează statutul societăţii comerciale, înmatriculate în registrul comerţului, al cărei act constitutiv nu cuprinde menţiunile prevăzute de lege, ori cuprinde clauze prin care se încalcă o dispoziţie imperativă a legii sau care nu a îndeplinit o cerinţă legală pentru valida sa constituire, atunci când aceste neregularităţi (a) nu au fost remediate de asociaţi iar acţiunea de regularizare s-a prescris fără a fi exercitată în termen sau (b) au fost constatate după prescrierea dreptului la acţiunea în regularizare.
Sancţiunea normală aplicabilă unui act juridic încheiat prin încălcarea sau cu omisiunea respectării unor dispoziţii imperative ale legii este nulitatea. Dar în materie comercială şi, în mod expres, în materia societăţilor comerciale, sancţiunea nulităţii de drept comun a fost considerată ca fiind prea riguroasă, mai ales pentru efectele pe care le-ar putea produce asupra terţilor de bună-credinţă care au contractat cu societatea. De aceea, legiuitorul a reglementat în mod limitativ, prin art. 56 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, cauzele de nulitate ale societăţii comerciale; toate aceste cauze, aşa cum este firesc, vizează neregularităţi esenţiale ale constituirii societăţii comerciale.
Dar nu toate neregularităţi le la care se referă art. 46-48 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale constituie motive de nulitate a societăţii comerciale, astfel încât, în acele situaţii în care sancţiunea nulităţii nu este aplicabilă şi nu s-a produs regularizarea vizată de lege, este firesc să ne întrebăm care este statutul, poziţia juridică a unei societăţi comerciale constituite cu încălcarea unor cerinţe legale imperative.
Preocuparea de a găsi o soluţie unei asemenea situaţii juridice este legitimă, întrucât prezenţa, în mediul de afaceri, a unei societăţi comerciale invalid constituită, care intră într-o reţea de raporturi juridice cu terţii, dobândind drepturi şi asumându-şi obligaţii, este o profundă atingere a principiului securităţii circuitului comercial, inducând incertitudine cu privire la capacitatea acesteia de a-şi îndeplini obligaţiile asumate şi de a răspunde pentru neîndeplinirea lor, întocmai şi la termen.
De aceea, în situaţia prescrierii dreptului la acţiunea de regularizare, încercarea de a identifica alte mijloace legale de înlăturare a acestor neregularităţi, presupune examinarea mai multor opţiuni.
7. O primă opţiune este aceea a regularizării acestor neregularităţi, din iniţiativa societăţii, respectiv a asociaţilor acesteia.
în mod întemeiat, în doctrina juridică s-a remarcat că „prescriptibilitatea acţiunii în regularizare este discutabilă, deoarece înlăturarea neregularităţilor şi, în consecinţă, regularizarea societăţii, este benefică oricât timp ar trece de la înmatricularea societăţii"; a se vedea St. D. Cărpenaru, C. Predoiu, S. David, Ch. Piperea, op. cit., p. 128.
C. A. Bucureşti, Secţia a V-a comercială, decizia nr. 1580 din 27 noiembrie 2002.
într-adevăr, nimic nu se opune unei asemenea regularizări, întrucât termenul de prescripţie de un an prevăzut de art. 48 alin. (2) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale stinge doar dreptul la acţiunea de regularizare adresată tribunalului competent de orice persoane interesate (cum ar fi asociaţii sau creditorii), dar nu şi obligaţia societăţii de a efectua regularizarea.
Dacă asociaţii societăţii au pierdut, prin împlinirea termenului de prescripţie de un an, dreptul de a introduce acţiunea în regularizare, în nume propriu, ca persoană direct interesată, nimic nu se opune însă ca asociaţii societăţii, convocaţi şi întruniţi în adunarea asociaţilor sau, după caz, în adunarea generală extraordinară a acţionarilor, să decidă, cu cvorumul şi cerinţele de vot statutare sau legale, regularizarea acestor încălcări ale cerinţelor legii, regularizare ce urmează a fi efectuată pe baza hotărârii astfel adoptate, care să elimine clauzele care încalcă dispoziţiile imperative ale legii sau care să completeze actul constitutiv cu menţiunile legale obligatorii şi care lipsesc acestuia.
Tot astfel, absenţa unei cerinţe legale pentru constituirea societăţii va putea fi complinită din iniţiativa societăţii, care va realiza demersurile necesare pentru realizarea acestei cerinţe (de exemplu, obţinerea unei autorizaţii administrative prealabile).
Este de remarcat însă că, dacă neregularităţile constatate ulterior înmatriculării societăţii şi neregularizate în termenul de prescripţie de un an sunt de natura celor reglementate drept cauze de nulitate a societăţii, atunci înlăturarea lor, potrivit prevederilor art. 57 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, nu se poate face, de către asociaţii societăţii, decât cel mult până la punerea de concluzii în fond la tribunalul sesizat cu cererea de declarare a nulităţii societăţii comerciale.
8. O altă opţiune, evocată deja mai sus, este aceea a declarării nulităţii societăţii comerciale a cărei constituire a fost afectată de neregularităţi care constituie cauze de nulitate reglementate de art. 56 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale. O asemenea nulitate, fiind îndeobşte privită ca o nulitate absolută, deşi cu note specifice, poate fi invocată oricând, de orice persoană interesată, astfel încât acţiunea în nulitate poate fi promovată şi după împlinirea termenului de prescripţie reglementat de art. 48 alin. (3) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale.
9. Pentru acele neregularităţi care constituie încălcări ale cerinţelor legale de constituire a societăţii comerciale, dar care nu sunt cauze de nulitate a societăţii, credem că rămâne deschisă, la îndemâna oricărei persoane interesate, calea unei acţiuni în constatarea nulităţii actului constitutiv.
Astfel cum am arătat mai sus, cauzele de nulitate a societăţii comerciale sunt reglementate limitativ în legea societăţilor comerciale, fără a acoperi însă toate cauzele de nulitate ale actului juridic, prevăzute de dreptul comun. Din această perspectivă, se poate susţine, în mod întemeiat, că, în prezent, în legislaţia română, subzistă concomitent, două forme ale nulităţii care afectează constituirea unei societăţi comerciale.7*
Oricum, ca o consecinţă a acestei distincţii între nulitatea societăţii comerciale şi nulitatea actului constitutiv, neregularităţile actului constitutiv al societăţii comerciale, care nu constituie cauze de nulitate a societăţii, vor putea fi sancţionate pe calea unei acţiuni în nulitate, chiar şi după prescrierea dreptului la acţiunea de regularizare reglementată de art. 48 al. (2) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale.
Pentru dezvoltări, a se vedea I. Schiau, T. Prescure, Nulitatea societăţii comerciale, în Dreptul nr. 8/2006.