Art. 429 Noul cod civil Acţiunea în tăgada paternităţii Stabilirea filiaţiei Filiaţia
| Comentarii |
|
Filiaţia
SECŢIUNEA 1
Stabilirea filiaţiei
Art. 429
Acţiunea în tăgada paternităţii
(1) Acţiunea în tăgada paternităţii poate fi pornită de soţul mamei, de mamă, de tatăl biologic, precum şi de copil. Ea poate fi pornită sau, după caz, continuată şi de moştenitorii acestora, în condiţiile legii.
(2) Acţiunea se introduce de către soţul mamei împotriva copilului; când acesta este decedat, acţiunea se porneşte împotriva mamei sale şi, dacă este cazul, a altor moştenitori ai săi.
(3) Dacă soţul este pus sub interdicţie, acţiunea poate fi pornită de tutore, iar în lipsă, de un curator numit de instanţa judecătorească.
(4) Mama sau copilul poate introduce acţiunea împotriva soţului. Dacă acesta este decedat, acţiunea se porneşte împotriva moştenitorilor lui.
(5) Tatăl biologic poate introduce acţiunea împotriva soţului mamei şi a copilului. Dacă aceştia sunt decedaţi, acţiunea se porneşte împotriva moştenitorilor.
| ← Art. 428 Noul cod civil Despăgubiri Stabilirea filiaţiei Filiaţia | Art. 430 Noul cod civil Tăgada paternităţii de către soţul... → |
|---|
Citește mai mult
vreau sa deschid un proces de tagada penru ca copilul sa nu imi poate numele. Copilul nu este al meu ceea ca testul adn pe care l-am facut are 0%pozitivitate la care si ea mi-a confirmat ca nu este al meu.intrebarea mea este daca un proces de tagada poate avea loc fara mine ci doar sa fiu reprezentat de avocat.Eu am un copil de 9 ani tatal nu a vrut sa stie de noi Nu aparte pe certificatu de nastere nu am avut pretentii de la el dar acum dupa 9 ani vrea sa isi recunoasca copilul si caeré un test ADN eu así dori ca , copilul meu sa isi cunoasca tatal dar vreau sa stiu ce inseamna pentru mine daca eu i accept testul adn de buna voie ce inseamna acest test
Citește mai mult
CONCUBINUL RECUNOASTE COPILUL EU NEFIIND DIVORTATA DE SOT SI AM INTELES CA COPILUL IL VA AVEA LA TATA PE SOT EL NEVRIND SAL RECUNOASCA DAR NICI SA DEA DIVORT NU VREA CE POT FACE PT CA CONCUBINUL SA POATA RECUNOASTE LA NASTERE .VA MULTUMESC ASTEPT RASPUNS PE ADRESA DE EMAILSunt recasatorita si sotul meu dintr-o casatorie anterioara are un copil nascut in 2005,am dat-o in judecata pe respectiva mama pt a face testul de paternitate iar aceasta refuza si am pierdut procesele,sunt din pascani am pierdut am facut apel la iasi iar a venit dosarul la pascani pt rejudecare si am pierdut din nou.Chiar nu se poate face nimic sa vedem daca intr-adevar este copilul sotului meu?Va multumesc si va rog sa-mi trimiti raspunsul pe adresa de email.
1. Admiterea acţiunii în tăgăduirea paternităţii. Consecinţe privind numele copilului
Copilul a cărui paternitate a fost tăgăduită va purta numele pe care mama îl avea la momentul naşterii. în majoritatea cazurilor, tăgăduirea paternităţii nu conduce la schimbarea numelui copilului, întrucât la data naşterii mama purta acelaşi nume ca şi soţul ei. Numai în situaţia în care soţii nu au nume comun, iar copilul a luat la naştere numele tatălui, tăgăduirea paternităţii conduce la schimbarea numelui copilului.
Judecătoria Bacău, decizia civilă nr. 849 din 24 iulie 1978, în R.R.D. nr.
Citește mai mult
2/1979, p. 61-62In cazul admiterii unei acţiuni în tăgăduirea paternităţii, copilul păstrează numele pe care mama l-a avut în momentul naşterii lui. Când căsătoria mamei cu bărbatul care a tăgăduit paternitatea şi a cărui acţiune a fost admisă nu fusese desfăcută până în momentul naşterii, iar soţii purtau în timpul căsătoriei acelaşi nume, copilul îşi menţine numele în continuare.
2. Admiterea acţiunii în tăgăduirea paternităţii. Obligarea soţului mamei la plata pensiei de întreţinere. Inadmisibilitate
Ca efect al admiterii acţiunii în tăgăduirea paternităţii, obligaţia legală de întreţinere încetează. Prin urmare, acţiunea mamei prin care urmăreşte obligarea soţului la plata unei pensii de întreţinere pentru copilul născut în timpul căsătoriei este inadmisibilă, atât timp cât există o hotărâre judecătorească prin care acesta a fost înlăturat de la paternitate.
Trib. Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, decizia nr. 988/1991, în C.P.J.C. 1991, p. 52-53
Obligaţia de întreţinere există, printre alte persoane, între părinţi şi copii (art. 86 C. fam.). Prin urmare, pentru a se stabili o asemenea obligaţie trebuie să existe între părţi raporturi de natura celor menţionate de această dispoziţie legală.
In speţă, prima instanţă, admiţând acţiunea mamei reclamante, l-a obligat pe pârât la plata unei pensii de întreţinere a copilului născut în timpul căsătoriei şi care i-a fost dat spre creştere şi educare. împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul, care a susţinut că greşit a fost obligat la plată, deşi în timpul judecăţii a solicitat suspendarea procesului cu privire la pensia de întreţinere până la soluţionarea acţiunii sale de tăgăduire a paternităţii. întrucât această susţinere a fost dovedită prin depunerea, ca act nou, a sentinţei de admitere a acţiunii de tăgăduire a paternităţii, recursul său a fost admis, în sensul că acţiunea reclamantei a fost respinsă.
3. Testament. Vocaţie succesorală dobândită în urma recunoaşterii de paternitate prin testament. Consecinţe
Recunoaşterea de paternitate făcută prin testament este irevocabilă şi produce efecte retroactiv, de la data întocmirii testamentului. Prin recunoaştere se stabileşte legătura de filiaţie între tată şi copilul său şi, ca o consecinţă directă, ei dobândesc vocaţie succesorală reciprocă. Descendenţii copilului din afara căsătoriei, recunoscut prin testament, pot veni la moştenirea autorului recunoaşterii prin reprezentare.
Trib. Bucureşti, decizia nr. 663/1985, în Dreptul familiei. Practică judiciară adnotată, p. 373
Acţiunea prin care nepoţii unui fiu predecedat a lui de cuius solicită partajul averii succesorale, nu poate fi respinsă pentru lipsa de calitate a reclamanţilor (pe motivul că din actul de naştere al fiului predecedat la rubrica numele părinţilor s-a menţionat „tată necunoscut”), întrucât, dintr-un testament autentic întocmit de defunct, rezultă că el, testând în favoarea reclamanţilor, îi recunoaşte, totodată, ca fiind nepoţi de fiu predecedat.
Aşa fiind şi cum potrivit art. 57 C. fam. recunoaşterea poate fi făcută şi prin testament, iar o astfel de recunoaştere nu se poate revoca, rezultă că, prin efectul testamentului autentic, exhibat de către reclamanţi, de cuius recunoscându-şi fiul predecedat, copiii acestuia au dobândit vocaţie succesorală şi, ca atare, au, în cauză, legitimare procesuală activă.
4. Recunoaştere de paternitate făcută în faţa instanţei judecătoreşti prin înscris autentic. Contestarea recunoaşterii
Recunoaşterea de paternitate făcută în faţa instanţei de judecată, în cadrul interogatoriului, constituie o recunoaştere prin înscris autentic. Ea poate fi contestată atunci când nu corespunde realităţii, dar numai dacă instanţa a luat act de recunoaştere, fără a administra probe pentru a cerceta paternitatea.
Trib. Suprem, Secţia civilă, decizia nr. 1171 din 24 mai 1989
In cazul în carc paternitatea a fost stabilită prin hotărâre judecătorească, acţiunea în contestare nu este admisibilă, întrucât hotărârea poate fi reformulată numai prin folosirea căilor ordinare şi extraordinare de atac prevăzute de lege.
Atunci când, prin hotărâre judecătorească, instanţa nu a stabilit, pe bază de probe, paternitatea, ci a constatat doar recunoaşterea paternităţii făcută de pârât în faţa ei, o asemenea constatare poate fi contestată potrivit art. 58 C. fam. dacă nu corespunde realităţii.
Notă: In acelaşi sens, a se vedea Trib. Timiş, decizia civila nr 1670 din 3 decembrie 1975, în R.R.D. nr. 10/1976, p. 64, prin care s-a stabilit că recunoaşterea paternităţii, făcută de tatăl pârât la interogatoriul ce i s-a luat în cadrul judecării acţiunii în stabilirea paternităţii, are valoarea unei recunoaşteri voluntare făcută printr-un înscris autentic - în sensul prevederilor art. 57 C. fam. - şi ca atare poate fi valorificată înaintea serviciului de stare civilă, chiar dacă acţiunea în stabilirea paternităţii a fost respinsă, întrucât s-a constatat prescripţia dreptului de a acţiona, potrivit dispoziţiilor art. 60 C. fam.
5. Proces de tăgăduire a paternităţii. Recunoaştere de paternitate a copilului din afara căsătoriei făcută sub forma declaraţiei de martor. Act autentic. Consecinţe
Recunoaşterea de paternitate făcută sub forma depoziţiei de martor în cadrul procesului de tăgăduire a paternităţii pornit de soţul mamei are caracterul unui act autentic.
Trib. jud. Galaţi, decizia civilă nr. 286 din 15 martie 1979, în R.R.D. nr. 7/1979, p. 58
Recunoaşterea de către tatăl firesc a copilului născut din relaţia sa cu o femeie căsătorită, făcută sub forma unei depoziţii de martor, în cadrul procesului de tăgăduire a paternităţii intentat de soţul mamei, are caracterul unui act autentic în sensul art. 57 alin. (2) C. fam., deoarece îndeplineşte condiţiile cerute de art. 1171 C. civ., declaraţia de martor fiind dată - sub garanţia jurământului - în faţa unei instanţe judecătoreşti.
6. Hotărâre judecătorească de admitere a acţiunii în tăgăduirea paternităţii. Invocarea hotărârii în faţa instanţei care soluţionează acţiunea în stabilirea paternitătii. Admisibilitate
Acţiunea în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei este admisibilă dacă la data introducerii acţiunii copilul beneficiază de prezumţia legală de paternitate, însă până la soluţionarea cererii paternitatea din căsătorie este tăgăduită.
Trib. Hunedoara, decizia civilă nr. 682 din 17 iulie 1987, în R.R.D. nr. 2/1988, p. 74
Acţiunea mamei copilului - născut în timpul căsătoriei - pentru stabilirea paternităţii acestuia, introdusă anterior formulării unei acţiuni în tăgăduirea paternităţii de către soţul mamei, este potrivnică prevederilor art. 53 C. fam.
Cu toate acestea, în situaţia în care, până la soluţionarea în recurs a acţiunii mamei de stabilire a paternităţii copilului, soţul mamei a introdus o acţiune în tăgăduirea paternităţii, care a fost admisă printr-o hotărâre intrată în puterea lucrului judecat, acţiunea în stabilirea paternităţii copilului devine admisibilă.
7. Dreptul la acţiune în stabilirea paternităţii
Acţiunea în stabilirea paternităţii copilului din afara căsătoriei aparţine acestuia şi se porneşte în numele său de către mamă sau de reprezentantul legal.
C.A. Craiova, Secţia civilă, decizia nr. 87 din 13 ianuarie 2000, în B.J. 2000, p. 24-25
Prin sentinţa civilă nr. 13875/1999, Judecătoria Craiova a respins acţiunea reclamantului prin care a cerut să se constate că este tatăl minorei născute din relaţiile de concubinaj pe care le-a avut cu pârâta, reţinându-se că, în raport de art. 59 C. fam., nu are dreptul de a formula o astfel de acţiune, soluţie menţinută de Tribunalul Dolj prin decizia civilă nr. 2871/1999.
Recursul pârâtului a fost respins de Curtea de Apel Craiova.
Pronunţându-se astfel, instanţele au avut în vedere dispoziţiile art. 59 C. fam., conform cărora acţiunea în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei aparţine copilului şi se porneşte în numele său de către mamă, chiar dacă este minoră, ori de reprezentantul lui legal.
Acţiunea având drept scop stabilirea paternităţii copilului rezultat din afara căsătoriei, înseamnă că pentru admiterea ei nu este suficientă numai dovedirea existenţei raporturilor intime dintre mamă şi prezumtivul tată în epoca conccpţiei, ci şi că bărbatul care a avut asemenea legături este tatăl copilului, situaţii de fapt care pot fi dovedite prin orice mijloc de probă admis de lege.
Faţă de prevederea legală din art. 59 C. fam., pretinsul tată nu poate introduce o astfel de acţiune, el neavând calitate procesuală activă.
Acesta are la îndemână, potrivit art. 57 C. fam., posibilitatea să recunoască minorul prin declaraţie la serviciul de stare civilă, prin înscris autentic sau prin testament.
8. Decesul copilului înainte de a introduce acţiunea. Consecinţe
Titularul acţiunii în tăgada paternităţii este copilul din afara căsătoriei. Dacă acesta decedează, moştenitorii lui nu pot introduce acţiune; ei pot numai continua acţiunea introdusă de către acesta.
Trib. Neamţ, decizia civilă nr. 474 din 16 iunie 1987, în R.R.D. nr. 11/1987, p. 71
Potrivit dispoziţiilor art. 59 C. fam., acţiunea în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei aparţine copilului şi se porneşte în numele său de către mamă, chiar dacă este minoră, ori de reprezentantul lui legal, dreptul de a porni acţiunea neputând trece asupra moştenitorilor, care pot numai continua acţiunea pornită de acesta.
Drept urmare, în raport cu prevederile legale amintite, în mod corect prima instanţă a respins ca inadmisibilă acţiunea, deoarece la data sesizării instanţei (25 februarie 1987) copilul era decedat (din 21 noiembrie 1986).
1. Soţi despărţiţi în fapt pentru o perioadă de timp. Inadmisibilitatea acţiunii în tăgăduirea paternităţii
Pentru copilul născut în timpul căsătoriei, operează prezumţia legală de paternitate. Acţiunea în tăgăduirea paternităţii este admisibilă dacă este „cu neputinţă” ca soţul mamei să fie tatăl copilului, această neputinţă putând fi de ordin fizic sau moral.
Deşi despărţirea în fapt a soţilor, generată uneori de neînţelegerile dintre ei, conduce la o imposibilitate de procreare, separarea pe o perioadă scurtă de timp, urmată de reluarea relaţiilor conjugale, nu este de natură a
Citește mai mult
înlătura prezumţia de paternitate.C.A. Bacău, Secţia civilă, decizia nr. 722 din 14 iunie 1995, în Jurisprudenţa Curţii de Apel Bacău 1995, p. 94
Potrivit dispoziţiilor art. 53 C. fam., copilul născut în timpul căsătoriei are ca tată pe soţul mamei. Potrivit art. 54 din acelaşi cod, paternitatea poate fi tăgăduită, dacă este cu neputinţă ca soţul mamei să fie tatăl copilului.
In speţă, faptul că soţii s-au despărţit în fapt o perioadă de timp nu duce la concluzia că pârâtul nu este tatăl minorului născut în timpul căsătoriei, atâta vreme cât soţii au reluat convieţuirea care a continuat şi în perioada de concepţie a copilului.
Ca atare, în mod legal s-a respins acţiunea de tăgăduire a paternitătii.
2. Decesul soţului. Continuarea acţiunii în tăgăduirea paternităţii de către moştenitori. Caracterul acţiunii
Acţiunea în tăgăduirea paternităţii poate fi pornită, potrivit art. 54 alin. (2) C. fam., numai de către soţul mamei, întrucât el este singurul care poate aprecia dacă este tatăl copilului născut de soţia sa.
Dacă soţul mamei decedează, moştenitorii acestuia nu pot introduce acţiune în tăgăduirea paternităţii, dar pot continua acţiunea autorului lor, atunci când au acceptat succesiunea. în aceste condiţii, caracterul acţiunii este unul patrimonial, şi nu personal, întrucât moştenitorii urmăresc clarificarea drepturilor lor succesorale.
Trib. jud. Dolj, Secţia civilă, decizia nr. 1047 din 17 iunie 1982, în R.R.D. nr. 4/1983, p. 51-53
Notă: Curtea Constituţională, prin decizia nr. 349 din 19 decembrie 2001, a decis că art. 54 alin. (2) C. fam. este neconstituţional în măsura în care nu recunoaşte decât tatălui, iar nu şi mamei şi copilului născut în timpul căsătoriei, dreptul de a porni acţiunea în tăgada paternităţii.
1. S-a pus în discuţie refuzul înregistrării la starea civilă a unui transsexual operat, ca tată al unui copil căruia i-a dat naştere partenera sa în urma inseminării artificiale cu donator. X este un transsexual (născut femeie şi devenit bărbat), care trăia cu Y, care, în anul 1992, îl naşte pe 2, după inseminare artificială, cu produs biologic de la un donator. La cererea lor de a fi înregistraţi ca părinţi, X este refuzat, dar copilul poate să-i poarte numele. Petenţii s-au plâns de violarea art. 8 (dreptul la viaţă privată), art. 12 (dreptul de a se căsători), art. 13
Citește mai mult
(dreptul la un remediu efectiv) şi art. 14 (care interzice discriminarea). Curtea Europeană a reţinut că X şi Y se comportă ca o familie în societate, chiar dacă nu sunt căsătoriţi legal, iar de la naşterea lui Z, X şi-a asumat rolul de tată, astfel că art. 8 este aplicabil. Având însă în vedere coerenţa regulilor de drept existente şi (conform dreptului familiei) primatul interesului copilului. Curtea nu doreşte să creeze un precedent şi să încurajeze transsexualismul. Mai mult, consideră că art. 8 nu implică obligaţia pentru stat de a recunoaşte ca tată al copilului o persoană care nu-i este tată biologic, astfel că nici nu reţine, în final, o violare a art. 8. Inconvenientele refuzului ar putea fi depăşite prin redactarea unui testament de către X în favoarea copilului, prin solicitarea unei ordonanţe de luare în îngrijire comună a acestuia pentru a avea autoritate parentală conform dreptului englez şi prin comportarea în continuare ca o familie [C.E.D.O., X, Y,Zc. Regatului Unit, 22 aprilie 1997, www.echr.coe.int).2. Pentru formarea unor legături de familie legale între copil şi tatăl său natural, trebuie să se recunoască şi dreptul mamei copilului de a promova acţiunea în tăgăduirea paternităţii. La originea litigiului stă cererea adresată Comisiei de cetăţeni olandezi care se plâng că nu pot obţine recunoaşterea paternităţii asupra unui copil născut din relaţia extraconjugală a mamei sale şi că un bărbat căsătorit poate tăgădui paternitatea sa asupra unui copil născut în timpul căsătoriei, în timp ce o femeie căsătorită nu poate acţiona în acest fel, deducând din aceasta o încălcare a art. 8 din Convenţie, luat singur sau combinat cu art. 14. Curtea a statuat că noţiunea de „viaţă de familie" vizată de art. 8 din Convenţie nu se limitează numai la relaţiile bazate pe căsătorie şi poate include şi alte „legături de familie" de facto, atunci când persoanele convieţuiesc în afara căsătoriei. Cu toate că o convieţuire, ca regulă generală, poate constitui o condiţie a unei asemenea relaţii, în mod excepţional şi alţi factori pot servi pentru a demonstra că o relaţie are suficientă constanţă pentru a crea „legături de familie" de facto, iar un copil rezultat dintr-o asemenea relaţie se înscrie de plin drept în această „celulă de familie". Curtea a constatat că o soluţie care nu autorizează un tată să creeze o legătură legală cu un copil, cu care are deja o viaţă de familie, decât dacă el se însoară cu mama acestui copil, nu poate trece drept compatibilă cu noţiunea de „respect" al vieţii de familie. „Respectul" faţă de „viaţa de familie" cere ca realitatea biologică şi socială să prevaleze asupra unei prezumţii legale care loveşte frontal atât faptele stabilite, cât şi dorinţele persoanelor în cauză, fără a aduce beneficii reale cuiva. Chiar având în vedere marja de apreciere de care se bucură. Olanda a omis să garanteze petiţionarilor „respectul faţă de viaţa de familie" şi prin aceasta a încălcat art. 8 din Convenţie [C.E.D.O., Kroon şi alţii c. Olandei, 27 octombrie 1994, www.echr.coe.int şi în D. Tiţian, A. Constantin, M. Cîrstea ed. a 2-a, p. 180-181).
3. Starea de neputinţă priveşte existenţa unei situaţii obiective ce se cere a fi dovedită şi din care să rezulte fie că soţul mamei s-a aflat într-o imposibilitate ce urmează a fi confirmată pe calea probei ştiinţifice, fie că el s-a aflat din alte cauze, de asemenea obiective, în imposibilitate de a avea legături cu soţia sa în perioada concepţiei. în acest context, simpla recunoaştere a soţiei că soţul nu este tatăl copilului născut în timpul căsătoriei nu este prin ea însăşi producătoare de efecte juridice, câtă vreme nu s-a făcut dovada că reclamantul nu a putut avea în mod obiectiv legături intime cu pârâta în perioada concepţiei [Trib. Suprem, dec. civ. nr. 237/1977, în C.D. 1978, p. 112).
Reglementarea anterioară: C. fam.: „Art. 54. (1) Paternitatea poate fi tăgăduită, dacă este cu neputinţă ca soţul mamei să fie tatăl copilului. (2) Acţiunea în tăgăduirea paternităţii poate fi pornită de oricare dintre soţi, precum şi de către copil; ea poate fi continuată de moştenitori. (3) Acţiunea se introduce de către soţul mamei
Citește mai mult
împotriva copilului; dacă acesta este decedat, acţiunea se porneşte împotriva mamei sale. (4) Mama sau copilul introduce acţiunea împotriva soţului mamei; dacă acesta este decedat, acţiunea se porneşte împotriva moştenitorilor lui. (5) Dacă titularul acţiunii este pus sub interdicţie, acţiunea va putea fi pornită de tutore. Mama copilului va fi citată în toate cazurile în care nu formulează ea însăşi acţiunea".1. Paternitatea poate fi tăgăduită dacă este cu neputinţă ca soţul mamei să fie tatăl copilului. Spre exemplu, în cazul imposibilităţii fizice de procreare, a impotenţei, a imposibilităţii de coabitare datorită executării unei pedepse privative de libertate, a îndeplinirii unei misiuni în străinătate (I.P. Filipescu, Tratat, 1998, p. 337).
2. Simpla recunoaştere a mamei că a avut relaţii intime şi cu alţi bărbaţi, din care a rezultat copilul, nu este suficientă pentru a se admite acţiunea în tăgada paternităţii, ci trebuie dovedit că prezumtivul tată nu a putut avea în mod obiectiv legături intime cu mama copilului în perioada concepţiei (aceasta se poate realiza pe calea expertizei de cercetare a paternităţii, a analizei grupelor de sânge - I.B. lacovescu, Stabilirea paternităţii şi proba grupului sanguin, în J.N. nr. 4/1957, p. 651 şi urm.; Trib. Suprem, dec. civ. nr. 512/1961, în C.D. 1961, p. 210).
3. Acţiunea se introduce de următoarele persoane: a) soţul mamei sau fostul soţ al mamei împotriva copilului; b) mamă sau copil împotriva soţului mamei; c) tatăl biologic al copilului împotriva soţului mamei şi a copilului.
4. Soţul mamei sau fostul soţ al mamei introduce acţiunea împotriva copilului; dacă soţul a murit fără a porni acţiunea, aceasta poate fi pornită de către moştenitori, iar dacă decesul a survenit după promovarea acţiunii, aceasta poate fi continuată de moştenitorii
soţului. în cazul în care copilul este decedat, acţiunea se porneşte de soţ împotriva mamei copilului şi, dacă este cazul, a altor moştenitori ai săi. în cazul în care copilul nu are moştenitori ori, deşi are, aceştia sunt renunţători, moştenirea fiind vacantă, acţiunea se promovează împotriva unităţii administrativ-teritoriale de la locul deschiderii moştenirii, fiind obligatorie citarea în cauză a renunţătorilor, dacă există, conform art. 439 NCC. Dacă soţul este pus sub interdicţie, acţiunea va fi pornită de tutore sau, în lipsă, de un curator numit de instanţa de tutelă.
5. Mama sau copilul introduce acţiunea împotriva soţului mamei, iar în situaţia în care acesta este decedat, acţiunea se porneşte împotriva moştenitorilor săi. în situaţia în care soţul mamei nu are moştenitori ori, deşi are, aceştia sunt renunţători, moştenirea fiind vacantă, acţiunea se promovează împotriva unităţii administrativ-teritoriale de la locul deschiderii moştenirii, fiind obligatorie citarea în cauză a renunţătorilor, dacă există, conform art. 439 NCC. Dacă mama este pusă sub interdicţie, acţiunea va fi pornită de tutore sau, în lipsă, de un curator numit de instanţa de tutelă. în cazul în care mama a murit fără a porni acţiunea, aceasta poate fi introdusă de către moştenitori, iar dacă decesul survine după promovarea acţiunii, aceasta poate fi continuată de moştenitori. Copilul poate promova acţiunea fie în timpul minorităţii sale, fie după ce a devenit major. în cazul în care acţiunea se promovează în timpul minorităţii, aceasta se porneşte de copil, prin reprezentantul său legal (dacă nu a împlinit 14 ani), respectiv de copil, asistat de reprezentantul legal (dacă are vârsta cuprinsă între 14-18 ani). Dacă însă copilul a decedat înainte de a introduce acţiunea, aceasta poate fi promovată de moştenitorii săi. în situaţia în care decesul copilului a survenit după introducerea acţiunii, moştenitorii săi pot continua acţiunea.
6. Total biologic al copilului poate introduce acţiunea împotriva soţului mamei şi a copilului. Dacă aceştia sunt decedaţi, acţiunea se porneşte împotriva moştenitorilor lor. Dacă soţul mamei şi copilul nu au moştenitori ori, deşi au, aceştia sunt renunţători, moştenirea fiind vacantă, acţiunea se promovează împotriva unităţii administrativ-teritoriale de la locul deschiderii moştenirii, fiind obligatorie citarea în cauză a renunţătorilor, dacă există, conform art. 439 NCC. în cazul în care tatăl biologic este pus sub interdicţie, acţiunea va fi pornită de tutore sau, în lipsă, de un curator numit de instanţa de tutelă.
7. Competenţa de soluţionare a acţiunii revine instanţei de tutelă (judecătoria) în a cărei rază teritorială se află domiciliul celui chemat în judecată, iar în ipoteza moştenirii vacante, instanţei de tutelă din raza teritorială a unităţii administrativ-teritoriale de la locul deschiderii moştenirii.
8. Conform art. 47 din Legea nr. 71/2011, tăgăduirea paternităţii este supusă dispoziţiilor noului Cod civil şi produce efectele prevăzute de acesta numai în cazul copiilor născuţi după intrarea lui în vigoare. Prin urmare, pentru copiii născuţi anterior datei de 1 octombrie 2011, în privinţa acţiunii în tăgada paternităţii sunt incidente dispoziţiile Codului familiei (este vorba de termenul de 3 ani instituit de art. 55 C. fam. de la data naşterii copilului, în cazul acţiunii promovate de mamă; de 3 ani de la data cunoaşterii naşterii copilului, în cazul acţiunii promovate de soţul mamei şi de 3 ani de la data majoratului, în cazul acţiunii promovate de copil).
- declara la nastere ca,copilul nu are tata si ca ea este divortata;
- domiciliul ei si al sotului este in alta localitate decat cea in care sta efectiv cu copilul si cu concubinul care este si tatal copilului,intre timp a divortat.
Care instanta este competenta si pe care art.ar trebui intemeiata actiunea ?