Art. 142 Noul Cod de Procedură Civilă Instanţa competentă Strămutarea proceselor. Delegarea instanţei Incidente procedurale privitoare la competenţa instanţei

Art. 142

Instanţa competentă

(1) Cererea de strămutare întemeiată pe motiv de bănuială legitimă este de competenţa curţii de apel, dacă instanţa de la care se cere strămutarea este o judecătorie sau un tribunal din circumscripţia acesteia. Dacă strămutarea se cere de la curtea de apel, competenţa de soluţionare revine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Cererea de strămutare se depune la instanţa competentă să o soluţioneze, care va înştiinţa de îndată instanţa de la care s-a cerut strămutarea despre formularea cererii de strămutare.

(2) Cererea de strămutare întemeiată pe motive de siguranţă publică este de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care va înştiinţa, de îndată, despre depunerea cererii instanţa de la care se cere strămutarea.

(3) La primirea cererii de strămutare, instanţa competentă să o soluţioneze va putea să solicite dosarul cauzei.

Comentarii despre Art. 142 Noul Cod de Procedură Civilă Instanţa competentă Strămutarea proceselor. Delegarea instanţei Incidente procedurale privitoare la competenţa instanţei

c.r. 8.12.2013

în ceea ce priveşte cererea de strămutare întemeiată pe motiv de bânuialâ legitima, elementul esenţial de noutate adus de actuala reglementare este acela al instanţei competente a soluţiona cererea, în sensul că înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu mai soluţionează toate cererile întemeiate pe bănuială legitimă.

Astfel, competenţa revine curţii de apel, în cazurile în care dosarul a cărui strămutare se solicită se află pe rolul unei judecătorii sau al unui tribunal din circumscripţia acesteia, iar înalta Curte a conservat prerogativele legate de strămutare exclusiv pentru cazurile în care

Citește mai mult

strămutarea se cere de la o curte de apel.

Raţiunile acestei modificări sunt legate de o mai bună administrare a justiţiei, asigurată prin apropierea instanţei care soluţionează cererea de strămutare de locul în care se susţine că există împrejurările invocate de către petent. De asemenea, se evită, în acest fel, supraîncărcarea instanţei supreme şi prelungirea duratei procesului, reducându-se în mod semnificativ şi costurile pentru părţi, în primul rând cele legate de deplasare. Această modificare nu a fost însă lipsită şi de critici, susţinându-se faptul că, în cazul motivului referitor la calitatea părţilor sau relaţii conflictuale locale, în situaţiile în care în acelaşi oraş există şi judecătorie, şi tribunal şi curte de apel, influenţa locală se poate reflecta nu doar la nivelul judecătoriei sau al tribunalului, ci şi la nivelul curţii de apel.

Atât în cazul strămutării pentru bănuială legitimă, cât şi a celei pentru siguranţa publică, cererea de strămutare se depune la instanţa competenta sâ o soluţioneze, curtea de apel sau, după caz, înalta Curte, care va înştiinţa de îndată instanţa de la care s-a cerut strămutarea despre formularea cererii de strămutare. în reglementarea anterioară nu exista o astfel de obligaţie pentru instanţa competentă, de regulă o astfel de înştiinţare a instanţei de la care s-a cerut strămutarea făcându-se de către una dintre părţile litigiului.

La primirea cererii, instanţa competentă să o soluţioneze va putea să solicite dosarul cauzei, ceea ce înseamnă că însuşi completul de judecată căruia i-a fost repartizată aleatoriu cererea de strămutare va putea solicita dosarul cauzei, pe cale administrativă, înainte de primul termen de judecată fixat pentru soluţionarea cererii de strămutare.

Răspunde