Art. 145 Noul Cod de Procedură Civilă Efectele admiterii cererii Strămutarea proceselor. Delegarea instanţei Incidente procedurale privitoare la competenţa instanţei
| Comentarii |
|
Incidente procedurale privitoare la competenţa instanţei
SECŢIUNEA a 3-a
Strămutarea proceselor. Delegarea instanţei
Art. 145
Efectele admiterii cererii
(1) În caz de admitere a cererii de strămutare, curtea de apel trimite procesul spre judecată unei alte instanţe de acelaşi grad din circumscripţia sa. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va strămuta judecarea cauzei la una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa de la care se cere strămutarea.
(2) Hotărârea va arăta în ce măsură actele îndeplinite de instanţă înainte de strămutare urmează să fie păstrate. În cazul în care instanţa de la care s-a dispus strămutarea a procedat între timp la judecarea procesului, hotărârea pronunţată este desfiinţată de drept prin efectul admiterii cererii de strămutare.
(3) Apelul sau, după caz, recursul împotriva hotărârii date de instanţa la care s-a strămutat procesul sunt de competenţa instanţelor ierarhic superioare acesteia. În caz de admitere a apelului sau recursului, trimiterea spre rejudecare, atunci când legea o prevede, se va face la o instanţă din circumscripţia celei care a soluţionat calea de atac.
| ← Art. 144 Noul Cod de Procedură Civilă Judecarea cererii... | Art. 146 Noul Cod de Procedură Civilă Formularea unei noi... → |
|---|
legeaz.net/monitorul-oficial-354-2016/decizie-ccr-169-2016-neconstitutionalitate-art-142-145-ncpc
1. Instanţa învestită prin strămutare. în urma admiterii cererii de strămutare, procesul se trimite spre judecare unei alte instanţe de acelaşi grad cu cea de la care s-a dispus strămutarea. Prorogarea de competenţă prin strămutare vizează doar competenţa teritorială, nu şi cea materială, astfel
Citește mai mult
încât nu s-ar putea dispune strămutarea în favoarea unei instanţe de grad diferit, cu încălcarea normelor de competenţă materială.în ceea ce priveşte instanţa care urmează a judeca procesul în urma admiterii cererii de strămutare, este firească soluţia de trimitere a cauzei de către curţile de apel la o instanţă din circumscripţia lor. în acelaşi timp, legiuitorul a limitat aria geografică în cadrul căreia procesul ar putea fi strămutat şi în cazul înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prevăzând trimiterea cauzei doar la una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa de la care se cere strămutarea. Se observă că legiuitorul urmăreşte, în acest mod, reducerea cheltuielilor procesului suportate de părţi, prin scurtarea distanţei până la locul unde funcţionează instanţa, însă şi respectarea, pe cât posibil, a principiului proximităţii justiţiei.
După cum s-a arătat constant în practică, dacă s-a dispus strămutarea unei cauze, instanţa învestită ca urmare a strămutării are obligaţia să soluţioneze pricina, nefiind abilitată să examineze dacă motivele pentru care s-a dispus strămutarea mai subzistă sau nu.
2. Actele de procedură deja îndeplinite. în hotărârea de strămutare se va arăta şi în ce măsură actele îndeplinite de instanţă înainte de strămutare urmează a fi păstrate. în lipsa unei astfel de menţiuni, vor fi refăcute toate actele îndeplinite de instanţa de la care pricina a fost strămutată.
De asemenea, dacă, ulterior admiterii strămutării, acea instanţă a săvârşit acte de procedură sau a procedat între timp la judecarea procesului, atât actele de procedură îndeplinite, cât şi hotărârea pronunţată sunt desfiinţate de drept prin efectul admiterii cererii de strămutare.
în schimb, dacă procesul a fost judecat până la soluţionarea cererii de strămutare, această cerere nu mai are obiect.
în cazul (foarte rar în practică) în care instanţa a procedat la judecarea cauzei ş/, ulterior; cererea de strămutare a fost admisă, necunoscându-se stadiul real al procesului, valabilitatea hotărârii instanţei de la care s-a strămutat pricina depinde de împrejurarea dacă instanţa care a dispus strămutarea a menţinut în tot sau în parte actele de procedură efectuate anterior strămutării. Dacă actele de procedură nu au fost menţinute, această dispoziţie vizează şi hotărârea pronunţată, aspect ce urmează a fi constatat de către instanţa la care s-a dispus strămutarea şi care va continua judecarea cauzei. Dacă actele de procedură au fost menţinute, hotărârea de admitere a strămutării nu produce efecte.
3. Instanţa competentă să soluţioneze căile de atac. în plus faţă de reglementarea anterioară, art. 145 alin. (3) NCPC indică explicit competenţa soluţionării apelului, după caz, a recursului, împotriva hotărârii date de instanţa la care s-a strămutat procesul, în favoarea instanţelor ierarhic superioare acesteia. Norma astfel formulată reflectă soluţii consacrate doctrinar şi jurisprudenţial, în absenţa unei prevederi exprese în vechiul cod.
Cea de-a doua teză din art. 145 alin. (3) are în vedere ipoteza în care a fost strămutată însăşi judecata apelului sau a recursului, iar această cale de atac a fost admisă de către instanţa la care s-a dispus strămutarea. Dacă, prin admiterea căii de atac, s-a dispus trimiterea spre rejudecare, această trimitere urmează a se face la o instanţă din circumscripţia celei care a soluţionat calea de atac, iar nu instanţei a cărei hotărâre a fost casată.
Această soluţie adoptată de legiuitor se regăseşte, de asemenea, în doctrină şi în practica instanţelor, justificată fiind de finalitatea hotărârii de strămutare, care nu ar fi respectată în cazul în care trimiterea cauzei spre rejudecare s-ar face la instanţa a cărei hotărâre a fost anulată sau casată