Art. 283 Noul Cod Penal Represiunea nedreaptă Infracţiuni privind frontiera de stat
| Comentarii |
|
CAPITOLUL II
Infracţiuni privind frontiera de stat
Infracţiuni privind frontiera de stat
Art. 283
Represiunea nedreaptă
(1) Fapta de a pune în mişcare acţiunea penală, de a lua o măsură preventivă neprivativă de libertate ori de a trimite în judecată o persoană, ştiind că este nevinovată, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni la 3 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.
(2) Reţinerea sau arestarea ori condamnarea unei persoane, ştiind că este nevinovată, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.
| ← Art. 282 Noul Cod Penal Tortura Infracţiuni privind frontiera... | Art. 284 Noul Cod Penal Asistenţa şi reprezentarea neloială... → |
|---|
Represiunea nedreaptă reprezintă o formă de abuz din partea organelor judiciare chemate să realizeze actul de justiţie, ce constă în îndeplinirea actelor în procesul penal cu încălcarea legii şi nesocotirea adevărului. Atitudinea organelor judiciare într-o astfel de situaţie se caracterizează prin lipsa de obiectivitate şi imparţialitate, ignorarea legii şi a adevărului, atitudine ce este vădit incompatibilă cu activitatea de înfăptuire a
Citește mai mult
dreptăţii. Esenţial pentru existenţa infracţiunii analizate este ca făptuitorul să ştie că persoana împotriva căreia acţionează este nevinovată. Dacă făptuitorul s-a aflat în eroare cu privire la acest aspect, în sensul că din greşeală a crezut-o vinovată, fapta de represiune nedreaptă nu constituie infracţiune, întrucât săvârşirea ei din culpă nu este incriminată.în noua reglementare, subiectul activ al infracţiunii rămâne calificat prin calitatea specială de funcţionar public care, în virtutea funcţiei deţinute, are competenţa de a pune în mişcare acţiunea penală, de a lua o măsură preventivă neprivativă de libertate, de a trimite în judecată o persoană, de a dispune reţinerea sau arestarea preventivă ori de a pronunţa o soluţie de condamnare. O astfel de competenţă
este conferită de lege organului de cercetare penală (care are dreptul de a lua măsura preventivă a reţinerii), procurorului (îndreptăţit să dispună punerea în mişcare a acţiunii penale, luarea unei măsuri preventive neprivative de libertate, trimiterea în judecată şi reţinerea) şi judecătorului (îndrituit de lege să dispună măsuri preventive neprivative şi privative de libertate şi să pronunţe soluţia de condamnare). De remarcat faptul că nici în vechea şi nici în noua reglementare nu a fost prevăzută expres în textul de incriminare calitatea subiectului activ, aceasta rezultând în mod implicit din definiţia dată infracţiunii.
Ca element de noutate, se observă că în noul Cod penal s-a optat pentru agravarea faptei de represiune nedreaptă în două trepte, fiind prevăzute o formă simplă şi una agravată. Deosebirea dintre forma simplă şi cea agravată este dată de activitatea îndeplinită, mai concret, atunci când actul realizat poate conduce la privarea de îndată de libertate a persoanei, fapta este mai gravă, iar în cazul actului care nu presupune o iminentă privare de libertate, fapta va rămâne în forma simplă.
Modificarea semnificativă intervenită în conţinutul normativ al infracţiunii constă în extinderea elementului material al laturii obiective, fiind adăugate la cele patru modalităţi alternative din norma corespondentă din Codul penal din 1969 alte două acţiuni noi, respectiv luarea unei măsuri preventive neprivative de libertate şi dispunerea măsurii preventive a reţinerii. Această completare este justificată, întrucât şi fapta de luare a unei măsuri preventive neprivative de libertate şi, respectiv, de dispunere a reţinerii, atunci când se realizează în mod abuziv, este de natură să afecteze profund relaţiile sociale referitoare la înfăptuirea justiţiei şi, totodată, să vatăme drepturile fundamentale ale persoanei, astfel că se impune represiunea penală.
în privinţa regimului sancţionator, legiuitorul a adus unele modificări faţă de legea anterioară. Astfel, la forma simplă a infracţiunii s-a prevăzut un regim sancţionator mai blând faţă de cel din Codul penal din 1969, în timp ce la forma agravată regimul sancţionator este mai sever, fiind proporţional cu gravitatea faptei comise. în cazul ambelor forme de incriminare - simplă şi agravată -, a fost prevăzută şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică, care, potrivit 66 alin. (2) NCP, atrage şi interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pedeapsă pe care nu o regăsim în legea veche.
Legea penală mai favorabilă. Prin raportare la faptele constând în luarea unei măsuri preventive neprivative de libertate ori în dispunerea reţinerii, reglementarea anterioară este mai favorabilă, deoarece nu le incrimina. în cazul faptelor ce se încadrează în forma simplă a infracţiunii de represiune nedreaptă [alin. (1) al art. 283 NCP], legea nouă este favorabilă, deoarece prevede în cazul pedepsei închisorii limite mult reduse faţă de cele din legea veche. în cazul faptelor înca-drabileîn forma agravată a infracţiunii [alin. (2) al art. 283 NCP], legea veche este mai favorabilă, deoarece prevede un regim sancţionator mult mai blând comparativ cu cel din legea nouă.
Modificarea art. 283 C.pen. și reglementarea infracțiunii de represiune nedreaptă prin referirea la condiția dincolo de orice îndoială are potențialul de a transforma orice magistrat într-un inculpat.
Măsurile preventive se dispun în cursul procesului penal, înainte de finalizarea cercetărilor, când nu se poate trage o concluzie definitivă despre vinovăția unei persoane.
Pot fi situații în care probele administrate la un moment dat să justifice luarea unei măsuri
Citește mai mult
preventive, după care să fie administrate noi probe care să demonstreze nevinovăția unei persoane.Aceste ipoteze nu pot fi asimilate cu o infracțiune săvârșită de magistrat, ci sunt tocmai rezultatul unei bune funcționări a sistemului judiciar, care trebuie să strângă toate probele necesare aflării adevărului, și în apărare și în acuzare, și să își formeze opinia doar la final, pe baza întregului probatoriu.
Legislaţie conexă:
► art. 23 alin. (1) şi (2) C. Rom.;
► art. 5 parag. 1 CEDO;
► art. 6 Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.