Partaj judiciar. Decizia nr. 602/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 602/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 17-06-2015 în dosarul nr. 602/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ, DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ nr.602
Ședința publică din data de 17 iunie 2015
Completul compus din:
Președinte: E. B.
Judecător: D. N. G. Grefier: P. L.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de către apelanta-reclamanta . sediul în T., ., județul T., impotriva sentintei civile nr.62/16.01.2015 pronuntata de Judecatoria T. in dosarul nr._, avand ca obiect partaj forțat, in contradictoriu cu intimații PAȚĂ C. și PAȚĂ M., ambii cu domiciliul în T., ., ..
Dezbaterile in apel au avut loc in sedinta publica din 10.06.2015, sustinerile in apel ale partii prezente fiind consemnate in incheierea de sedinta din acea dată, care face parte integranta din prezenta hotarare.
TRIBUNALUL:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei T. la data de 7.07.2014 sub nr._ reclamanta S.C. „A.” S.A. T. a formulat acțiune în contradictoriu cu pârâții Pață C. și Pață M., solicitând partajul bunului imobil apartament situat în T., ., ., . a acestora, în vederea satisfacerii creanței în cuantum de 11.882,61 lei.
La termenul de judecată din data de 9.01.2015 instanța a invocat din oficiu excepția inadmisibilității acțiunii și a rămas în pronunțare asupra acesteia.
Prin sentința civilă nr. 62 din 16.01.2015, Judecătoria T. a admis excepția inadmisibilității acțiunii, invocată din oficiu și a respins contestația la executare, ca inadmisibilă.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr.2297/21.06.2013 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, instanța admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. „A.” S.A. T. în contradictoriu cu pârâtul Pață C. și a dispus obligarea acestuia la plata sumei de 10.186,31 lei reprezentând contravaloare servicii de alimentare cu apă și canalizare, și cheltuieli de executare datorate Asociației de proprietari 67 Cămin 1 T., a sumei de 300 lei reprezentând onorariu parțial expert, precum și cheltuieli de judecată de 10,30 lei.
A mai reținut instanța că reclamanta a trecut la executarea silită a titlului executoriu prin cererea depusă la data de 14.08.2013 la Biroul executorilor judecătorești asociați „V. I. și V. M.”, fiind constituit dosarul de executare nr. 997/2013, iar în cadrul procedurilor de executare silită s-a stabilit că singurul bun al debitorului este imobilul apartament situat în T., ., ., . coproprietate cu soția sa Pață M..
La data de 29.05.2014 executorul judecătoresc a încheiat un procesul-verbal în care arată că s-a comunicat creditoarei faptul că trebuie să solicite instanței de executare partajarea imobilului și stabilirea cotei-părți a debitorului Pață C., în vederea urmăririi și vânzării la licitație conform prevederilor art. 817 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă.
Din cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă și din argumentele aduse în susținerea acesteia, prima instanță a constatat că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate a acțiunii pe calea contestației la executare, în condițiile în care reclamanta nu contestă acte ale executorului judecătoresc și nici nu reclamă refuzul acestuia de a îndeplini un act de executare în condițiile legii.
Instanța a considerat că față de obiectul acțiunii, sunt aplicabile dispozițiile art. 817 alin. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „Creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevălmaș nu vor putea să urmărească partea acestuia din imobilele aflate în proprietate comună, ci vor trebui să ceară mai întâi partajul acestora. La cererea creditorului, acțiunea în împărțeală poate fi notată în cartea funciară.”
A arătat instanța că dispozițiile legale permit într-adevăr ca împărțirea bunurilor comune să poată fi realizată și în cadrul judecării contestației la executare potrivit art. 711 alin. 4 din Codul de procedură civilă, dar aceste situații privesc ipoteza în care debitorul sau terțul coproprietar al bunului formulează o astfel de cerere, acțiunea având caracterul unei cereri în materia executării silite.
În condițiile în care reclamanta și-a modificat obiectul acțiunii potrivit art. 204 alin. 1 din Codul de procedură civilă, prin cererea depusă la data de la data de 12.12.2014, arătând în mod expres că acțiunea are ca obiect „contestație la executare prin care se cere împărțirea bunurilor comune”, întemeiată pe dispozițiile art. 711 alin. 4 și art. 817 din Codul de procedură civilă, instanța a considerat că cererea este inadmisibilă, întrucât nu s-a urmat procedura prevăzută de dispozițiile art. 817 din Codul de procedură civilă.
Referitor la cererea înregistrată la data de 25.09.2014, prin care reclamanta S.C. „A.” S.A. T. a solicitat sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în temeiul prevederilor art. 519 din Codul de procedură civilă, pentru pronunțarea unei hotărâri prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept privitoare la timbrajul acțiunilor în materia partajului cerut pe calea contestației la executare, instanța de fond a constatat că este inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a formulat apel reclamanta S.C. „A.” S.A. T., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, întrucât instanța a făcut o aplicare greșită a legii interpretând greșit actele deduse judecății.
Astfel, arată apelanta-reclamantă că în mod nejustificat instanța a respins cerea de amânare a judecării cauzei întrucât consilierul juridic se afla în concediu de odihnă, și deși mai existau și alte persoane cu pregătire juridică, numai persoana nominalizată în delegația depusă la dosar avea calitatea de reprezenta unitatea în calitate legală de consilier juridic, aceasta fiind delegată.
Consideră apelanta-reclamantă că i-a fost încălcat dreptul la apărare nemaiavând cunoștință de excepția inadmisibilității invocate din oficiu chiar la termenul de judecată în care prima instanță a rămas în pronunțare, care a și fost primul termen de judecată.
Arată în continuare apelanta-reclamantă că cererea din 12.12.2014 a fost o reluare a unei cereri precizatoare din 25.09.2014 și nu reprezintă o cerere modificatoare, cum greșit a reținut instanța în încheierea din 09.01.2015, precum și în sentința apelată, ci este o cerere precizatore cu privire la temeiul juridic invocat, iar prin cererea introductivă a precizat că temeiul de drept este art. 817 din N.C.P.C., dispoziție legală care se află în cartea „despre executarea silită”
Susține apelanta-reclamantă că față de interpretarea greșită dată de prima instanță cu privire la timbrajul acțiunii a fost nevoită să precizeze că acțiunea a fost formulată având în vedere mijlocul procedural prevăzut de art. 711 alin 4 din N.C.P.C., care nu poate fi socotită ca o modificare a acțiunii deoarece nu s-au modificat sau adăugat noi capete de cerere.
Consideră apelanta-reclamantă că este greșită interpretarea dată de prima instanță dispozițiilor art. 711 alin. 4 din N.C.P.C. deoarece aceste dispoziții folosesc sintagma de „parte interesată” nicidecum sintagmele „debitor” sau „terț coproprietar”, iar în cauză sintagma parte interesată îl privește și pe creditorul din dosarul de execute care prin coroborare cu dispozițiile art. 817 din N.C.P.C. justifică interesul procesual de a solicita partajarea bunurilor comune ale debitorului său.
Având în vedere că tribunalul urmează a se pronunța în ultimă instanță cu privire la problema de drept dacă cererile de partaj forțat, formulate prin utilizarea procedurii contestației la executare în temeiul art. 4001 prin raportare la art. 493 din codul de procedură civilă 1865 art. 711 alin. 4 prin raportare la art. 493 din Codul de procedură civilă 1865, art. 711 alin. 4 prin raportare la art. 817 din N.C.P.C. formulate de creditor sunt admisibile, precum și dacă timbrajul acestora se realizează conform art. 10 alin. 2 din O.U.G. nr. 80/2013, sau la valoarea imobilului, consideră apelanta că în cadrul apelului trebuie să fie sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă – completul specializat pentru dezlegarea unor probleme de drept în condițiile art. 519 din N.C.P.C.
Precizează apelanta-reclamantă că asupra acestei chestiuni de drept Î.C.C.J. nu a mai statuat și nu există vreo decizie R.I.L. în acest sens sau vreun R.I.L. aflat pe rol.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele de critică invocate, Tribunalul constată apelul nefondat.
Urmare pronunțării sentinței civile nr. 2297/21.06.2013 de către Judecătoria T. și obligării pârâtului debitor Pață C. la plata către reclamanta S.C. A. S.A. T., a sumei de 10.186,31 lei reprezentând contravaloare servicii apă-canal, apelanta a dobândit calitate de creditoare, aflându-se în posesia unui titlu executoriu înaintat executorului judecătoresc pentru executare silită.
Intrucât s-a supus executării silite un bun imobil comun al ambilor soți, executorul judecătoresc a recomandat creditoarei să solicite partajarea imobilului și stabilirea cotelor părți pentru fiecare de către instanța de judecată.
In acest sens, creditoarea, prin cererea ce face obiectul cauzei de față a solicitat partajul forțat al apartamentului, invocându-se ca temei de drept, art. 817 NCPC.
Potrivit acestui text, alineat 1, creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevălmaș nu vor putea să urmărească partea acestuia din imobilele aflate în proprietatea comună, ci vor trebui să ceară mai întâi partajul acestora.
La data de 12.12.2014, creditoarea S.C. A. S.A. T. și-a modificat acțiunea, arătând în mod expres că obiectul cererii îl constituie contestație la executare potrivit art. 711 alin. 4 din NCPC și art. 817 NCPC.
Potrivit art. 711 alin. 4 NCPC, împărțirea bunurilor proprietate comună pe cote părți sau în devălmășie poate fi hotărâtă la cererea părții interesate și în cadrul judecării contestației la executare.
Potrivit art. 711 alin. 1 NCP, împotriva executării silite a oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii.
Se reține că nu ne aflăm în ipoteza refuzului executorului de a efectua executare silită ci, dimpotrivă, executorul judecătoresc a recomandat necesitatea solicitării partajului de către creditoare, numai că, raportat la art. 711 NCPC, creditoarea nu poate fi socotită în această situație nici parte interesată, nici vătămată prin executare.
Este evident că ipoteza avută în vedere de art. 711 alin. 1 și alin. 4 nu se referă la creditoare ci doar la debitor, sau terțul garantat care au dreptul de proprietate comună asupra imobilului supus executării silite și care pot formula contestație la executare.
Coproprietarul bunului, de asemenea, poate solicita, pe calea contestației la executare, sistarea stării de indiviziune asupra imobilului.
Textul aplicabil creditorului în materia executării silite îl reprezintă art. 817 NCPC și care se referă expres la creditorul debitorului coproprietar ori codevălmaș și care are dreptul să ceară partajul, dar evident pe calea dreptului comun și nu pe calea contestației la executare.
Creditorul ar fi putut interveni doar într-o contestație la executare formulată de debitor sau terțul coproprietar cu debitorul urmărit, invocând impediment la executare starea de coproprietate la care creditorul poate formula cerere convențională prin care să ceară instanței să depună partajul bunului.
Dar cum creditoarea din cauză nu a formulat o acțiune pe dreptul comun, cum ar fi fost cazul, sau chiar dacă a formulat-o, a înțeles să o modifice ulterior într-o contestație la executare și, având în vedere că reclamanta în calitate de creditor nu putea să promoveze o contestație la executare solicitând partajul, ea putând doar să intervină cu reconvențională într-o contestație la executare formulată de debitor ori terțul coproprietar, în mod corect prima instanță a respins contestația la executare ca inadmisibilă.
Față de aceste considerente, se va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil declarat de către apelanta-reclamanta . sediul în T., ., județul T., impotriva sentintei civile nr.62/16.01.2015 pronuntata de Judecatoria T. in dosarul nr._, având ca obiect partaj forțat, in contradictoriu cu intimații PAȚĂ C. și PAȚĂ M., ambii cu domiciliul în T., ., ., ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 17 iunie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
E. B. D. N. G. P. L.
01.07.2015
Red.jud.EB
Tehnored.PL/DS/Ex. 5
02.07.2015
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 573/2015.... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 600/2015. Tribunalul... → |
|---|
