Uz de fals (art.323 NCP). Decizia nr. 505/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 505/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 30-06-2015 în dosarul nr. 26409/197/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 505/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din 30 iunie 2015
Instanța constituită din:
- Completul de judecată A2:
PREȘEDINTE – M. D. - judecător
JUDECĂTOR - R. C. D.
- Grefier: - C. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror șef secție A. P. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA B. și inculpata I. C., împotriva sentinței penale nr.2871/S din data de 05.12.2014, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 18 iunie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 24.06.2015, 29 iunie 2015 și apoi 30 iunie 2015, când,
CURTEA
Asupra prezentei cauze penale, constată următoarele.
Prin sentința penală nr.2871 din 5 decembrie 2014 a Judecătoriei B. s-a dispus, în baza art.288 alin.1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art.5 Cod penal și art.396 alin.10 Cod de procedură penală, condamnarea inculpatei I. C. la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale.
În baza art. 291 teza I Cod penal din 1969 cu aplicarea art.5 Cod penal și art.396 alin.10 Cod de procedură penală, a condamnat inculpata I. C. la pedeapsa de 2 luni închisoare săvârșirea infracțiunii de uz de fals.
În baza art. 291 teza I Cod penal din 1969, cu aplicarea art.5 Cod penal și art.396 alin.10 Cod de procedură penală, a condamnat inculpata I. C. la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.
În baza art. 291 teza I Cod penal din 1969, cu aplicarea art.5 Cod penal și art.396 alin.10 Cod de procedură penală, a condamnat inculpata I. C. la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.
În baza art.281 Cod penal din 1969, raportat la art.19 din OUG 144/2008 cu aplicarea art.41 alin.2 (3 acte materiale), art.5 Cod penal și art.396 alin.10 Cod de procedură penală, a condamnat inculpata I. C. la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de exercitare fără drept a unei profesii.
În baza art.85 Cod penal din 1969 a anulat beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.2400/07.12.2010 a Judecătoriei B. și, pe cale de consecință, a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani în pedepsele componente de:
- 2 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.216 Cod penal din 1969
- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații în vederea emiterii sau utilizării instrumentelor de plată electronică
- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la înșelăciune.
În baza art. 33 lit. a Cod penal din 1969, art.34 lit. b Cod penal din 1969 a contopit pedepsele de mai sus cu pedepsele aplicate prin prezenta, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În baza art. 865 alin. 2 Cod penal din 1969 a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani, termen care a început să curgă de la data de 17.02.2011.
În baza art. 863 alin. 1 și 3 Cod penal din 1969 a obligat inculpata, pe durata termenului de încercare, la respectarea următoarelor măsuri de supraveghere și obligații:
- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul B.
- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă
- să comunice informații de natură a-i putea fi controlate mijloacele de existență.
- să participe la programe de consiliere individuală derulate de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul B..
În baza art.71 alin.2 Cod penal din 1969 a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art.64 lit. a teza a II si b Cod penal din 1969.
În baza art. 71 al. 5 Cod penal din 1969 a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei închisorii.
A atras atenția inculpatei cu privire la dispozițiile art. 83 Cod penal din 1969 și art. 864 al.2 Cod penal din 1969 referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni sau a nerespectării măsurilor de supraveghere sau a obligațiilor impuse de către instanță.
A luat act că persoana vătămată Ordinul Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților medicali din România nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A anulat adeverințele cu nr. 119/19.10.2009 și 43/06.10.2009 aflate la filele 64 și 91 din dosarul de urmărire penală.
În baza art. 274 Cod de procedură penală a obligat inculpata să plătească statului suma de 1400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a dispune în acest sens, Judecătoria B. a reținut următoarele.
Prin rechizitoriul nr._/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B. a fost trimisă în judecată, în stare de libertate, inculpata I. C. pentru săvârșirea infracțiunilor de uz de fals prevăzută de art.291 teza I Cod penal (3 fapte), fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art.288 alin.1 Cod penal și exercitare fără drept a unei profesii prevăzută de art.281 Cod penal, raportat la art.19 din OUG 144/2008 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal(3 acte materiale).
În actul de sesizare s-a reținut, că în data de 26.10.2009, inculpata I. C. a depus la Ordinul Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România - Filiala B., o fotocopie a adeverinței nr.119/19.10.2009 prin care Universitatea Transilvania - Facultatea de Medicină, atesta faptul că a absolvit cursurile facultății cu examen de licență, cunoscând că este falsă, în vederea înscrierii în Ordin și obținerea certificatului de membru; în perioada 26.10._09, a folosit aceeași adeverință pentru angajarea la .. în calitate de asistent medical, cunoscând că este falsă; în perioada 03.05._10, a depus la Serviciul de Ambulanță Județean B. o fotocopie a Adeverinței nr. 43/06.10.2009, prin care Universitatea Transilvania - Facultatea de Medicină atesta faptul că a absolvit cursurile facultății cu examen de licență, cunoscând că este falsă, în vederea angajării în calitate de asistent medical; în perioada anterioară datei de 06.05.2010, a contrafăcut scrierea Adeverinței nr. 43/06.10.2009, prin care Universitatea Transilvania - Facultatea de Medicină, atesta faptul că a absolvit cursurile facultății cu examen de licență; a practicat profesia de asistent medical fără a deține legal această calitate și fără a îndeplini condițiile prevăzute de O.U.G. nr. 144/2008 în cadrul următoarelor instituții: Regia Autonomă de Transport B., în perioadele 01.07._09 și 07.12._10; .. B., în perioada 10.11._09; Serviciul de Ambulanță Județean B., în perioada 06.05._10
Inculpata audiată fiind în cursul urmăririi penale a arătat că în perioada 2005-2009 a urmat cursurile Facultății de Medicină, cu specialitatea asistență medicală, fără a susține examenul de licență și că de la secretariatul facultății i s-a eliberat o adeverință din care rezulta că a susținut examenul de licență, adeverință pe care ulterior a folosit-o pentru a obține certificatul de membru al Ordinului Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România - Filiala B..
În faza de judecată inculpată s-a prezentat personal în fața instanței și a solicitat judecarea cauzei conform procedurii în cazul recunoașterii învinuirii în baza art. 375 Cod procedură penală. Raportat la faptul că instanța a admis cererea formulată, în cauză nu au fost administrate alte probe, soluția fiind pronunțată pe baza probelor aflate la dosarul de urmărire penală.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele.
În sesiunea iulie 2005, inculpata I. C. a fost admisă la Facultatea de Medicină din cadrul Universității Transilvania din B. la programul de studiu asistență medicală generală. În anul universitar 2009-2010 figura cu statutul de student repetent an IV și nu s-a prezentat la nici un examen, astfel că inculpata I. C. nici măcar nu se putea înscrie la examenul de licență în sesiunea septembrie 2009, deoarece situația școlară a acesteia nu era încheiată.
În perioada 01.07._09, I. C. și-a desfășurat activitatea în cadrul Regiei Autonome de Transport B. în calitate de asistent medical cu atribuții de registrator medical, cu timp parțial de lucru, prezentând la angajare diploma de bacalaureat (inculpata fiind absolventă a Colegiului Tehnic M. C. din B. cu specializarea tehnician electrotehnist) și carnetul de student emis de Universitatea Transilvania din B..
În data de 26.10.2009, I. C. a depus la O.A.M.G.M.A.M.R. - Filiala B., documentația necesară pentru înscrierea în Ordin și pentru obținerea certificatului de membru. Printre actele depuse cu această ocazie se afla și o copie a Adeverinței nr. 119 din data de 19.10.2009, emisă de Universitatea Transilvania din B. - Facultatea de Medicină, care adeverea faptul că a absolvit programul de studii asistență medicală generală, promoția 2009, cu media la examenul de licență 9,85, susținut în sesiunea septembrie 2009, deși inculpata cunoștea faptul că acest conținut nu este conform cu adevărul. În baza actelor depuse de inculpată, i s-a eliberat Certificatul de Membru . nr._ din data de 26.10.2009. Atât la data depunerii documentației, cât și în data de 12.01.2010, când inculpata s-a prezentat la O.A.M.G.M.A.M.R. pentru avizarea certificatului de membru, i s-a solicitat să înainteze Adeverința nr. 119/19.10.2009 în original sau în copie legalizată, aceasta motivând întârzierea prin faptul că a rătăcit-o printre alt acte pe care le deține. Este de efectuat mențiunea că adeverințele de absolvire a studiilor de licență puteau servi la angajare, fiind valabile până la eliberarea diplomei de licență.
Inculpata I. C. a depus certificatul de membru O.A.M.G.M.A.M.R. la Regia Autonomă de Transport B., unde a fost angajată în perioada 07.12._10, în calitate de asistent medical cu atribuții de registrator medical, cu timp parțial de lucru. În continuare, I. C. a desfășurat activitatea de asistent medical și în cadrul .. B., în perioada 10.11._09, depanând la angajare o adeverință eliberată de R.A.T.Bv., o copie a aceleiași Adeverințe cu nr. 119/19.10.2009 și copie a certificatului de membru O.A.M.G.M.A.M.R.
În perioada 03.05._10, I. C. a înaintat documente necesare ocupării postului de asistent medical la Serviciu de Ambulanță Județean B., printre care și certificatul de membru O.A.M.G.M.A.M.R. și o copie a Adeverinței nr. 43 din data de 06.10.2009, emisa de Universitatea Transilvania din B. - Facultatea de Medicină, care adeverea faptul că a absolvit programul de studii asistență medicală generală, promoția 2009, cu media la examenul de licență 9,85, susținut în sesiunea septembrie 2009, deși cunoștea faptul că acest conținut nu este conform cu adevărul. În cadrul acestei unități învinuita a fost angajată în perioada 06.05._10.
La stabilirea situației de fapt instanța a avut în vedere declarația dată de inculpată în fața instanței în cadrul căreia acesta a recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată care se coroborează cu: declarațiile martorelor P. I., R. M. și Konya C. Damiana (filele 22-23, 31, 34-35), angajate ale Facultății de Medicină; adresa nr. 200/08.10.2010 emisă de către Universitatea Transilvania din B. - Facultatea de Medicină B. (fila 19) referitoare la situația școlară a inculpatei; adresa nr. 81/08.06.2011 emisă de către Universitatea Transilvania din B. - Facultatea de Medicină B. (fila 54); fotocopii adeverințe de licență nr. 43/06.10.2009 și 119/19.10.2009 (filele 15,64, 91); adresa nr. 6692 din data de 19.12.2011 emisă de Serviciul de Ambulanță Județean B. (fila 63); fotocopia Certificatul de Membru O.A.M.G.M.A.M.R. . nr._ din data de 26.10.2009 (filele 89, 90); adresa nr. 577/14.10.2010 emisă de O.A.M.G.M.A.M.R. - Filiala B.; dispoziția nr. 142/18.10.2010 a Serviciului de Ambulanță Județean B., prin care a fost suspendat contractul individual de muncă al învinuitei I. C. (fila 63); declarația de demisie a învinuitei I. C. (fila 68); adeverința nr. 1651/03.05.2010 emisă de către Regia Autonomă de Transport B. (fila 69); adresa nr. 1326/13.01.2012 emisă de către .. (fila 79); adresa nr. 141/12.01.2010 emisă de către Regia Autonomă de Transport B. (fila 94); raportul de constatare tehnico-științifică grafică nr._/17.01.2013 (filele 40-47); adresa nr.63/19.02.2013 emisă de către Universitatea Transilvania din B. - Facultatea de Medicină B. (filele 59-61); adresa nr. 698 din data de 08.02.2013 emisă de Serviciul de Ambulanță Județean B. și fișa postului pentru învinuita 1RIMIA C. (filele 71-77); adresa nr. 4728/12.02.2012 emisă de către .. și fișa postului pentru învinuita I. C. (filele 82-86); adresa nr. 6552/28.05.2013 emisă de către .. (fila 88); adresa nr. 734/08.02.2013 emisă de către Regia Autonomă de Transport B. (fila 100); copie carnet de muncă aparținând învinuitei I. C. (filele 101-103).
Având în vedere situația de fapt reținută în cauză pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale instanța a considerat că faptele inculpatei I. C. care în data de 26.10.2009 a depus la Ordinul Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România - Filiala B. o fotocopie a Adeverinței nr. 119/19.10.2009, prin care Universitatea Transilvania - Facultatea de Medicină atesta faptul că a absolvit cursurile facultății cu examen de licență, cunoscând că este falsă, în vederea înscrierii în Ordin și obținerea certificatului de membru, în perioada 26.10._09, a folosit aceeași adeverință pentru angajarea la .. în calitate de asistent medical, cunoscând că este falsă; în perioada 03.05._10, a depus la Serviciul de Ambulanță Județean B. o fotocopie a Adeverinței nr. 43/06.10.2009, prin care Universitatea Transilvania - Facultatea de Medicină atesta faptul că a absolvit cursurile facultății cu examen de licență, cunoscând că este falsă, în vederea angajării în calitate de asistent medical;în perioada anterioară datei de 06.05.2010, a contrafăcut scrierea Adeverinței nr. 43/06.10.2009, prin care Universitatea Transilvania - Facultatea de Medicină atesta faptul că a absolvit cursurile facultății cu examen de licență;a practicat profesia de asistent medical fără a deține legal această calitate și fără a îndeplini condițiile prevăzute de O.U.G. nr. 144/2008 în cadrul următoarelor instituții: Regia Autonomă de Transport B., în perioadele 01.07._09 și 07.12._10, .. B., în perioada 10.11._09 și Serviciul de Ambulanță Județean B., în perioada 06.05._10, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de uz de fals prevăzută de art.291 teza I Cod penal (3 fapte), fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art.288 alin.1 Cod penal și exercitare fără drept a unei profesii prevăzută de art.281 Cod penal raportat la art.19 din OUG 144/2008 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal(3 acte materiale).
În ceea ce privește infracțiunile de uz de fals cu referire la un înscris oficial, prevăzute de art. 291 teza I Cod penal din 1969, în prezent infracțiunea prevăzută de art. 323 teza I Cod penal, se constată că atât Codul penal din 1969 cât și Noul Cod penal reglementează această infracțiune în aceeași formă. Astfel, sub aspectul laturii obiective, există acțiunea inculpatei de folosire a unui înscris oficial - Adeverința nr. 119/19.10.2009, prin care Universitatea Transilvania - Facultatea de Medicină, atesta faptul că a absolvit cursurile facultății cu examen de licență, prin depunerea acestuia la Regia Autonomă de Transport B., .. B. și Serviciul de Ambulanță Județean B., cunoscând că este falsă, urmarea periculoasă, respectiv afectarea încrederii publice în veridicitatea înscrisurilor oficiale rezultând din materialitatea faptei. Sub aspectul laturii subiective inculpata a acționat cu intenție directă, existând și scopul producerii de consecinței juridice, respectiv angajarea în calitate de asistent medical.
Fapta inculpatei care, în perioada anterioară datei de 06.05.2010, a contrafăcut scrierea Adeverinței nr. 43/06.10.2009, prin care Universitatea Transilvania - Facultatea de Medicină atesta în mod nereal faptul că a absolvit cursurile facultății cu examen de licență, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 Cod penal din 1969, în prezent art. 320 Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective, există acțiunea inculpatei de a falsifica un înscris oficial, respectiv o adeverință emisă de o instituție de învățământ superior, prin contrafacerea scrierii, producându-se urmarea periculoasă, respectiv o afectare a încrederii publicului în autenticitatea înscrisurilor autentice. Sub aspectul laturii subiective, inculpata a acționat cu intenție directă.
În ceea ce privește infracțiunea de exercitare fără drept a unei profesii instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 144/2008 privind exercitarea profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moașă și a profesiei de asistent medical, precum și organizarea și funcționarea Ordinului Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România, profesia de asistent medical generalist, profesia de moașă și profesia de asistent medical se exercită, pe teritoriul României, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, de către persoanele fizice posesoare ale unui titlu oficial de calificare în profesia de asistent medical generalist, în profesia de moașă și, respectiv, de asistent medical.
De asemenea potrivit art. 12 din același act normativ, profesia de asistent medical generalist, moașă și asistent medical se exercită pe teritoriul României de persoanele prevăzute la art. 1, care îndeplinesc următoarele condiții:
- sunt posesoare ale unui titlu oficial de calificare de asistent medical generalist, moașă și, respectiv, asistent medical;
- nu se găsesc in vreunul dintre cazurile de nedemnitate sau incompatibilitate prevăzute de prezenta ordonanță de urgență;
- sunt apți din punct de vedere medical pentru exercitarea profesiei de asistent medical generalist, moașă și asistent medical;
- sunt membri ai Ordinului Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România, iar potrivit art.16 Asistenții medicali generaliști, moașele și asistenții medicali care întrunesc condițiile prevăzute la art. 1 exercită profesia pe baza certificatului de membru eliberat de Ordinul Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali, avizat anual; Certificatul de membru se acordă pe baza următoarelor documente:
- copia legalizată a documentelor de studii care atestă formarea în profesie;
- declarație pe propria răspundere privind îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 14 și 15;
- certificatul de cazier judiciar;
- certificatul de sănătate fizică și psihică.
Potrivit art.19, practicarea profesiei de asistent medical generalist, moașă sau asistent medical de către o persoană care nu are această calitate ori nu îndeplinește condițiile prevăzute de prezenta ordonanță de urgență constituie infracțiune și se pedepsește conform prevederilor Codului penal.
Având în vedere aceste aspecte dar și faptul că inculpata a practicat profesia de asistent medical fără a îndeplini condițiile prevăzute de actul normativ care reglementează profesia de asistent medical, instanța a considerat că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de exercitare fără drept a unei profesii.
În ceea ce privește pedeapsele aplicate inculpatei instanța a avut în vedere faptul că la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare noul Cod penal astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art.5 alin.1 Cod penal conform cărora în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. Instanța a constatat că legea penală mai favorabilă prin raportare la regimul sancționator, incidența concursului de infracțiuni și modalitatea de executare este Cod penal din 1969.
Date fiind aceste aspecte, dar și criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de art.72 Cod penal din 1969, instanța a considerat că prin condamnarea inculpatei la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, la trei pedepse de la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals și la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de exercitare fără drept a unei profesii, scopul și funcțiile pedepsei vor fi atinse.
În baza art.85 Cod penal din 1969 instanța a anulat beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.2400/07.12.2010 a Judecătoriei B. și pe cale de consecință a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani în pedepsele componente de:
- 2 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.216 Vechiul Cod penal
- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații în vederea emiterii sau utilizării instrumentelor de plată electronică
- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la înșelăciune.
În baza art. 33 lit. a Cod penal din 1969, art.34 lit. b Cod penal din 1969, constatând că infracțiunile de mai sus au fost săvârșite în concurs de infracțiuni cu infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatei prin prezenta, instanța a contopit pedepsele de mai sus cu pedepsele aplicate prin prezenta, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
Constatând că sunt întrunite condițiile art. 865 alin. 2 Cod penal din 1969 instanța a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani, termen care a început să curgă de la data de 17.02.2011.
În baza art. 863 alin. 1 și 3 Cod penal din 1969 a obligat inculpata, pe durata termenului de încercare, la respectarea următoarelor măsuri de supraveghere și obligații:
- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul B.
- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă
- să comunice informații de natură a-i putea fi controlate mijloacele de existență.
- să participe la programe de consiliere individuală derulate de Serviciul de Probațiune B..
În baza art.71 alin.2 Cod penal din 1969 a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art.64 lit. a teza a II si b Cod penal din 1969, iar în baza art. 71 al. 5 Cod penal din 1969 a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei închisorii.
Instanța a atrage atenția inculpatei cu privire la dispozițiile art. 83 Vechiul Cod penal și art. 864 al. 2 Cod penal din 1969 referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni sau a nerespectării măsurilor de supraveghere sau a obligațiilor impuse de către instanță.
Instanța a luat act că persoana vătămată Ordinul Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților medicali din România nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A anulat adeverințele cu nr. 119/19.10.2009 și 43/06.10.2009.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel, în termen legal, P. de pe lângă Judecătoria B. și inculpata I. C..
În calea de atac promovată, Ministerul Public a solicitat reindividualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatei, în sensul majorării lor. De asemenea, în memoriul depus, procurorul a solicitat a se constata abrogarea prevederilor art.26 din Legea nr.365/2002, pentru care s-a aplicat pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații în vederea emiterii sau utilizării instrumentelor de plată electronică, conform Legii nr.187/2012 de punere în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal.
Inculpatul a solicitat reindividualizarea judiciară a pedepselor, precum și schimbarea modalității de executare, apreciind că se impune renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei, conform art.80 sau art.83 din noul Cod penal.
În calea de atac a apelului nu au fost administrate alte mijloace de probă.
Analizând sentința penală prin prisma criticilor invocate, luând în considerare actele și lucrările dosarului, precum și principiile evocate de art.417 și art.418 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele.
Referitor la starea de fapt, aceasta a fost corect reținută de către Judecătoria B., având în vedere materialul probatoriu administrat în cursul urmăririi penale, însușit de către inculpată prin cererea sa de a se proceda la judecarea cauzei în procedura abreviată, cerere acceptată în mod corect de către judecător.
În aceste condiții, nefiind contestată starea de fapt cu care a fost sesizată instanța, Curtea își însușește pe deplin cele menționate de către judecătorul de fond relativ la elementele de fapt.
Având în vedere că s-a dat valoare solicitării inculpatei ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, la stabilirea pedepsei s-au avut în vedere limite de pedeapsă reduce cu o treime conform art.396 alin.10 Cod procedură penală.
În ceea ce privește aplicarea principiului legii penale mai favorabile, reglementat de art.5 Cod penal, având în vedere dispozițiile obligatorii ale Deciziei nr.265/2014 a Curții Constituționale, instanța de apel constată că Judecătoria B. a constatat în mod corect că dispozițiile Codului penal din 1969 reprezintă lege penală mai favorabilă, în considerarea caracterului mult mai favorabil a regimului sancționator, al dispozițiilor privind concursul de infracțiuni și al conținutului măsurilor impuse în cadrul suspendării sub supraveghere.
Referitor la individualizarea judiciară a pedepselor, având în vedere criteriile prevăzute de art.72 Cod penal din 1969, instanța de apel apreciază că pedepsele de câte 2 luni închisoare aplicate corespunde scopului pentru care acestea au fost dispuse, contribuind prin cuantumul stabilit la realizarea scopului prevăzut de art.52 Cod penal din 1969.
În acest sens, trebuie avut în vedere perioada în care infracțiunile au fost comise, timpul scurs de la data săvârșirii acțiunilor infracționale și până în prezent, atitudinea de regret manifestată de către inculpată referitoare la faptele sale, precum și posibilitatea creării unei atitudini corecte față de normele de conviețuire socială prin stabilirea unor pedepse orientate spre minim.
În aceste condiții, având în vedere criteriile înscrise în art.72 Cod penal din 1969, Curtea apreciază că acestea au fost evaluate în mod corespunzător de către judecătorul de fond, motiv pentru care vor fi menținute pedepsele stabilite.
Pe de altă parte, având în vedere solicitarea inculpatului din calea de atac promovată, referitoare la modalitatea executării pedepsei, instanța de apel remarcă împrejurarea că, aplicându-se în mod global prevederile Codului penal din 1969, nu se poate da eficiență normelor care reglementează instituțiile de drept penal în conformitate cu noul Cod penal, astfel încât nu se poate stabili, ca modalitate de executare amânarea aplicării pedepsei, ori renunțarea la aplicarea pedepsei, deoarece s-ar încălca în mod evident dispozițiile cu caracter obligatoriu ale Deciziei nr.265/2014 a Curții Constituționale.
Luând în considerare pluralitatea de infracțiuni, numărul faptelor comise, scopul pentru care acestea au fost săvârșite, precum și necesitatea realizării unei supravegheri a comportamentului inculpatei în perioada următoare, pentru atingerii scopului pentru care pedeapsa a fost aplicată, în mod corect Judecătoria B. a dispus suspendarea sub supraveghere, în condițiile în care măsurile de supraveghere stabilite asigură realizarea prevenției generale și speciale.
Din această perspectivă, critica adusă hotărârii de fond referitoare la modalitatea de executare a pedepsei nu poate fi primită.
În ceea ce privește aspectele invocate în memoriul de apel referitoare la faptul că instanța ar fi trebuit a constata dezincriminarea infracțiunii prevăzute de art.26 din Legea nr.365/2002, pentru care inculpatei i-a fost aplicată o pedeapsă de 1 an prin sentința penală nr.2400/2010 a Judecătoriei B., Curtea constată că acest motiv nu a mai fost susținut cu ocazia dezbaterilor.
Analizând din perspectiva caracterului total devolutiv al apelului, reglementat de art.417 Cod procedură penală, Curtea opinează că în cauză nu se poate considera că fapta de fals în declarații a fost dezincriminată, având în vedere conținutul constitutiv al infracțiunii, astfel după cum acesta a fost reglementat în art.26 din Legea nr.365/2002. În acest sens, instanța de apel are în vedere reglementarea cu caracter general al infracțiunii de fals în declarații, cuprinsă în art.326 Cod penal, comparativ cu norma incriminatoare ce a fost cuprinsă în actul normativ abrogat prin Legea nr.187/2012 de punere în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal.
În acest context, luând în considerare conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzută de legea specială, precum și a celei reglementate de art.326 Cod penal, Curtea consideră că nu s-a procedat la o dezincriminare a faptei comisă de către inculpată, motiv pentru care instanța nu-și va însuși critica adusă.
D. urmare, având în vedere considerentele expuse, apelurile declarate în cauză de către P. de pe lângă Judecătoria B. și de către I. C. vor fi respinse, iar, în conformitate cu art.275 alin.2, 3 Cod procedură penală, inculpata va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare, restul rămânând în sarcina statului.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
În temeiul art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală, RESPINGE apelurile formulate de P. de pe lângă Judecătoria B. și inculpata I. C. împotriva sentinței penale nr.2871 din 5 decembrie 2014 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul penal nr._, pe care o menține.
În baza art.275 alin.2, 3 din Codul de procedură penală, obligă inculpata I. C. la 100 lei cheltuieli judiciare, restul rămânând în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30 iunie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
pentru M. D. R. C. D.
aflată în concediu de odihnă
semnează vicepreședinte instanță
E. B.
Grefier,
C. G.
Red. R.C. D.- 07.07.2015
Dact. C.G.-9.07.2015
2 ex
Jud. fond-L. B.
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 506/2015. Curtea de... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP).... → |
|---|
