CSJ. Decizia nr. 1113/2003. Penal

Decizii penale CSJ 2003

ROMÂNIA

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1113/2003

Dosar nr. 3551/2002

Şedinţa publică din 5 martie 2003

Asupra recursurilor de faţă

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 101 din 1 martie 2002, Tribunalul Constanţa i-a condamnat pe inculpaţii:

P.I. în baza art. 257 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la 4 ani şi 8 luni închisoare;

- în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), la 5 ani şi 8 luni închisoare.

- în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la 2 ani închisoare.

Conform art. 33 şi art. 34 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa de 5 ani şi 8 luni închisoare, cu aplicarea art. 64 şi art. 71 C. pen.

I.V. în baza art. 257 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la 3 ani şi 6 luni închisoare;

Conform art. 33 şi art. 34 C. pen., inculpata va executa pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 64 şi art. 71 C. pen.

S.I. în baza art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1) lit. b) şi alin. (2), art. 76 lit. c) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la 8 luni închisoare;

- în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 74 lit. b) şi alin. (2), art. 76 şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la 4 luni închisoare.

- în baza art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. b) şi alin. (2), art. 76 şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la 2 luni închisoare.

Conform art. 33 şi art. 34 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa de 8 luni închisoare.

Z.E în baza art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (2), art. 76 şi art. 37 lit. a) C. pen., la 5 luni închisoare;

- în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 şi art. 37 lit. a) C. pen., la 3 luni închisoare.

- în baza art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 şi art. 37 lit. a) C. pen., la 2 luni închisoare.

Conform art. 33 şi art. 34 C. pen., inculpata va executa pedeapsa de 5 luni închisoare.

Conform art. 61 C. pen., a fost menţinută liberarea condiţionată pentru restul neexecutat de 259 zile închisoare din pedeapsa de un an şi 6 luni aplicată prin sentinţa penală nr. 1395/1996, a Judecătoriei Constanţa.

Pentru toţi cei patru inculpaţi s-a făcut aplicaţia art. 71 alin. (2) şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

S-a constatat că inculpatul P.I. este arestat în altă cauză.

Au mai fost condamnaţi inculpaţii:

N.P., C.M., C.I., C.R., B.F. în baza art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 şi art. 76 C. pen., la câte 10 luni închisoare;

- în baza art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., la câte 2 luni închisoare.

Conform art. 33 şi art. 34 C. pen., inculpaţii vor executa pedeapsa cea mai grea, de 10 luni închisoare.

Inculpaţii:

N.A. şi M.I. în baza art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 şi art. 76 C. pen., la câte 6 luni închisoare;

- în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., la 2 luni închisoare, iar inculpatul M.I. la 3 luni închisoare.

- în baza art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., la o lună şi, respectiv, 2 luni închisoare.

Conform art. 33 şi art. 34 C. pen., inculpaţii vor executa câte 6 luni închisoare.

Inculpaţii:

G.E., M.C., R.F. şi T.T., în baza art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 şi art. 76 C. pen., la câte 8 luni închisoare;

- în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., au fost condamnaţi inculpaţii G.E. la 3 luni închisoare, inculpatul M.C. la 5 luni închisoare, iar inculpaţii R.F. şi T.T. la câte 4 luni închisoare.

- în baza art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 şi art. 76 C. pen., la câte 2 luni închisoare.

Conform art. 33 şi art. 34 C. pen., inculpaţii urmează să execute câte 8 luni închisoare.

Inculpaţii:

T.T., C.E., F.V. şi S.S., S.A., în baza art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 şi art. 76 C. pen., la câte 7 luni închisoare;

- în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., inculpata S.A. la 4 luni închisoare, iar ceilalţi patru inculpaţi la câte 3 luni închisoare.

- în baza art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., la câte 2 luni închisoare.

Conform art. 33 şi art. 34 C. pen, inculpaţii vor executa fiecare câte 7 luni închisoare.

Inculpatele:

D.E., R.P. şi D.P., în baza art. 215 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., la câte 5 luni închisoare;

- în baza art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., la câte o lună închisoare.

Conform art. 33 şi art. 34 C. pen., inculpatele vor executa câte 5 luni închisoare.

Inculpaţii:

A.E., A.E., A.E., B.M. şi B.I., în baza art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 şi art. 76 C. pen., la câte 4 luni închisoare, iar inculpatul A.E. la 9 luni închisoare.

- în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., inculpatul A.E. la 4 luni, iar ceilalţi patru inculpaţi la câte 2 luni închisoare.

- în baza art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., inculpatul A.E. la 2 luni, iar ceilalţi patru inculpaţi la câte o lună închisoare.

Conform art. 33 şi art. 34 C. pen., inculpatul A.E. va executa 9 luni închisoare, iar ceilalţi patru inculpaţi vor executa câte 4 luni închisoare.

Inculpaţii:

M.I., N.G., P.N., A.M., B.P., B.P., S.A. şi G.G., în baza art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 şi art. 76 C. pen., la câte un an şi 3 luni închisoare.

- în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., inculpaţii M.I. şi N.G. la câte 4 luni închisoare, iar ceilalţi şase inculpaţi la câte 5 luni închisoare.

- în baza art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., la câte 2 luni închisoare.

Conform art. 33 şi art. 34 C. pen., inculpaţii vor executa pedeapsa cea mai grea, de un an şi 3 luni închisoare fiecare.

Inculpaţii:

P.I., A.D., I.D., T.O. şi A.I., în baza art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 şi art. 76 C. pen., inculpatul A.I. la un an şi 4 luni închisoare, iar ceilalţi inculpaţi la câte un an şi 2 luni închisoare.

- în baza art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., la câte 2 luni închisoare.

Conform art. 33 şi art. 34 C. pen., inculpatul A.I. va executa pedeapsa de un an şi 4 luni închisoare, iar ceilalţi patru inculpaţi câte un an şi 2 luni închisoare fiecare.

În baza art. 81 şi art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor rezultante, aplicate inculpaţilor N.P., N.A., C.M., C.I., G.E., T.T., C.E., D.E., C.R., R.P., M.I., F.V., A.E., M.I., N.G., P.N., A.E., A.M., P.I., A.E., A.D., B.F., B.P., I.D., B.P., T.O., D.P., B.M., S.A., B.I., S.S., M.C., G.G., A.I., S.A., R.F. şi T.T., pe timp de câte 2 ani plus durata pedepselor aplicate fiecăruia.

În baza art. 11 pct. 2 lit. d) combinat cu art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpaţii:

D.G., C.I., în baza art. 257 alin. (2) C. pen., raportat la art. 256 alin. (2) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul P.I. a sumei de 200.000 lei şi de la inculpata I.G.V. a sumei de 2.300.000 lei.

Conform art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., combinat cu art. 998, art. 999 şi art. 1003 C. civ., inculpaţii condamnaţi au fost obligaţi la despăgubiri către părţile civile prejudiciate prin infracţiunile săvârşite.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut următoarele.

Inculpatul P.I., rom, a desfăşurat în perioada 1994-1999 o amplă activitate infracţională, în care a implicat peste 100 de persoane, după ce, în anul 1993, l-a cunoscut pe numitul C.V., funcţionar la arhiva Direcţiei Instanţelor Militare din cadrul Ministerului Justiţiei, cu atribuţii în serviciul competent cu soluţionarea cererilor referitoare la aplicarea Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor, printre altele, care au fost strămutate din localitatea de domiciliu într-o altă localitate.

Actul normativ sus-menţionat stabileşte o indemnizaţie lunară calculată pentru fiecare an de detenţie şi instituie gratuităţi în ceea ce priveşte asistenţa medicală, medicamentele, transportul în comun rutier şi pe cale ferată, plata taxelor abonament pentru radio, televizor şi postul telefonic, plata taxelor şi impozitelor locale, de plata impozitului pe salariu şi altele.

Situaţia de persoană strămutată care se regăseşte în prezenta cauză se putea dovedi în primul rând cu acte oficiale eliberate de Ministerul Justiţiei, Direcţia Instanţelor Militare, care a preluat evidenţa acestora şi apoi cu orice alt mijloc de probă prevăzut de lege.

Prevederile Decretului lege nr. 118/1990 se aplicau de fiecare instituţie în parte, dar numai în baza hotărârilor comisiilor constituite pentru aplicarea acestui act normativ,care au funcţionat până la 31 iulie 1997, iar apoi, în baza deciziilor direcţiilor generale de muncă şi protecţie socială.

Pe baza relaţiilor pe care şi le-a făcut cu C.V., inculpatul P.I. a discutat cu doritorii de a obţine statutul de „strămutat", fie direct cum este cazul romilor din cartierul Palazu Mare, Constanţa, fie prin intermediul unei foste concubine, inculpata I.G.V., stabilind să depună copii de pe actul de identitate, certificatul de naştere şi adeverinţa de salarizare şi să le pretindă diverse sume de bani, cuprinse între 100.000 lei în anul 1996 până la 1.500.000 lei,în anul 1998.

Prin rechizitoriul nr. 878/P/1999 din 21 februarie 2000 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa au fost trimişi în judecată inculpaţii P.I., I.G.V. şi C.M. pentru infracţiunile săvârşite în perioada 1998-1999.

Activitatea infracţională ce face obiectul prezentului dosar a fost desfăşurată de inculpaţi în perioada anilor 1995-1996, perioadă în care, prin intermediul fie a inculpatului P.I., fie a inculpatei I.G.V., ceilalţi inculpaţi din cauză au obţinut adeverinţe false pentru statutul de „strămutat", eliberate de Direcţia Instanţelor Militare din Ministerul Justiţiei.

După ce intrau în posesia adeverinţelor solicitanţii inculpaţi se prezentau personal ori prin intermediul celor doi inculpaţi organizatori, la Comisia Judeţeană Constanţa, pentru întocmirea formalităţilor privind aplicarea Decretului-lege nr. 118/1990 în scopul eliberării unei hotărâri, care să le ateste calitatea de strămutat.

Hotărârea obţinută era folosită apoi, de respectivii solicitanţi la diverse instituţii de stat şi agenţi economici, pentru a beneficia de drepturile prevăzute de actul normativ sus-arătat.

În cauză s-au constituit părţi civile, pentru prejudiciile produse urmare acordării drepturilor prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990 în baza adeverinţelor false, Direcţia Generală a Muncii şi Protecţiei Sociale Constanţa, R.A. de Transport în Comun Constanţa, R.A. de Distribuire a Energiei Termice Constanţa, C.N. Poşta Română, Direcţia de Poştă Constanţa, C.C.C.H. Constanţa, ROMTELECOM, S.C. C. S.A., S.C. O.T. S.A., Spitalul Clinic Judeţean Constanţa, S.C. D. S.A. şi Liceul nr. 8 Constanţa.

Vinovăţia inculpaţilor a fost reţinută în baza procesului-verbal de constatare, adresele Ministerului Justiţiei, Direcţia Instanţelor Militare, din care rezultă că adeverinţele eliberate inculpaţilor sunt false, neavând corespondent în evidenţele instituţiei, iar persoanele pentru care s-au eliberat nefigurând în categoria celor strămutate, adresele părţilor civile care atestă sumele de care au beneficiat inculpaţii prin aplicarea prevederilor Decretului-lege nr. 118/1990, cererile făptuitorilor de emitere a deciziilor de către comisia de aplicare a actului normativ coroborate cu declaraţiile date de către făptuitori în special la urmărirea penală, reţinând că o parte dintre aceştia au revenit în faţa instanţei, fără o motivare credibilă.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii P.I., I.G.V., C.E., B.F., N.G., B.P., T.O., S.I. şi Z.E. şi partea civilă Casa Judeţeană de Pensii Constanţa.

În esenţă inculpaţii au solicitat în principal achitarea pentru lipsa vinovăţiei, invocând necunoaşterea corectă a situaţiei ascendenţilor lor în privinţa strămutării.

Inculpatul N.G. prin cerere scrisă şi-a retras apelul.

Partea civilă apelantă nu şi-a motivat în scris apelul şi nici nu l-a susţinut oral în faţa instanţei.

Prin Decizia penală nr. 178 din 10 iulie 2002, Curtea de Apel Constanţa a respins ca nefondate apelurile inculpaţilor P.I., I.G.V., C.E., B.F., B.P., T.O., S.I. şi Z.E. precum şi al părţii civile.

S-a luat act de retragerea apelului de către inculpatul N.G.

S-a constatat de către instanţa de apel că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică stabilind faptele pe baza mijloacelor de probă şi dându-le o încadrare juridică corespunzătoare.

A fost înlăturată apărarea apelanţilor-inculpaţi privind necunoaşterea exactă a situaţiei strămutării părinţilor lor.

Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către inculpaţii S.I. şi Z.E., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

S-a solicitat în principal, casarea hotărârilor şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, fiind încălcate prevederile art. 197 alin. (2) C. proc. pen.,întrucât lipsesc din dosar cererile inculpaţilor adresate Ministerului Justiţiei.

În subsidiar s-a cerut achitarea inculpaţilor, care au comis faptele fără vinovăţie, necunoscând că adeverinţele sunt false.

Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi materialului de la dosarul cauzei, Curtea constată că motivele de casare, întemeiate pe prevederile art. 385⁹ alin. (1) pct. 2 şi 12 C. proc. pen., nu sunt fondate.

Aşa cum rezultă din mijloacele de probă administrate, inculpaţii S.I. şi Z.E. l-au contactat pe inculpatul P.I., liderul romilor din Palazu Mare, judeţul Constanţa, despre care au aflat că poate procura adeverinţe necesare obţinerii drepturilor prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990.

Pe baza relaţiilor sale cu arhivarul C.V. (decedat la data de 3 ianuarie 1999) inculpatul P.I. i-a remis acestuia cererile şi celelalte înscrisuri necesare şi tot el, după un anumit timp, a ridicat de la arhivar adeverinţele, înmânându-le apoi titularilor.

Este dovedită înţelegerea inculpatului P.I. cu arhivarul de la Direcţia Instanţelor Militare pentru obţinerea în fals a adeverinţelor, fiind stabilit că însuşi sus-numitul inculpat a beneficiat de un astfel de act, în condiţiile în care, anterior solicitând legal, i s-a comunicat că nu figurează în evidenţe cu nici un fel de restricţii domiciliare.

Inculpatul S.I. a obţinut, astfel, adeverinţa S/420 din 25 ianuarie 1996 din care rezulta că la 15 ianuarie 1958 a fost strămutat, împreună cu o mătuşă, din Palazu Mare în comuna Olaru. În baza acesteia, Comisia Judeţeană Constanţa a adoptat hotărârea nr. 431 din 9 iulie 1996, prin care se constată statutul de strămutat.

Hotărârea a fost apoi folosită pentru obţinerea unor drepturi şi de urmare, s-a cauzat un prejudiciu total în valoare de 13.112.000 lei din care suma de 5.788.377 lei în dauna D.G.M.P.S. Constanţa, suma de 732.000 lei în dauna R.A.T.C. şi suma de 6.591.623 lei în dauna R.A.D.E.T.

Inculpata Z.E. a obţinut în acelaşi mod adeverinţa nr. G/168 din 23 octombrie 1996, din care rezultă că la 15 martie 1957 a fost deportată,împreună cu părinţii din Caracal, judeţul Olt, în oraşul Feteşti, judeţul Ialomiţa.

Folosind apoi hotărârea nr. 47 din 5 noiembrie 1996, a Comisiei Judeţene Constanţa pentru acordarea unor drepturi conform Decretului-lege nr. 118/1990, inculpata a cauzat un prejudiciu total în sumă de 7.327.299 lei în dauna D.G.M.P.S. Constanţa.

Critica privind nelegala sesizare a instanţei pentru motivul constând în lipsa de la dosarul cauzei a cererilor inculpaţilor recurenţi adresate Ministerului Justiţiei de efectuare a verificărilor şi eliberare a adeverinţelor necesare stabilirii statutului de strămutat, nu este întemeiată.

Aşa cum s-a arătat, pentru eliberarea adeverinţelor a existat o înţelegere între inculpatul P.I. şi arhivarul Direcţiei Instanţelor Militare tocmai pentru a încălca dispoziţiile legale şi a obţine astfel de înscrisuri pentru persoane care nu s-au aflat în situaţia de strămutaţi.

Din adresa nr. I.133 din 17 mai 1999 a Ministerului Justiţiei, Direcţia Instanţelor Militare, rezultă că adeverinţele folosite şi de inculpaţii S.I. şi Z.E. nu au fost eliberate de acea instituţie, fiind false.

Din aceeaşi adresă mai rezultă că alte adeverinţe, eliberate legal, au fost înregistrate la emitent, care deţine exemplarele nr. 2 precum şi cererile solicitanţilor.

Aşadar, devreme ce adeverinţele folosite de inculpaţii S.I. şi Z.E. sunt false, ele nu sunt nici legal înregistrate, având număr de ordine fals şi, de urmare, nu există în păstrarea instituţiei cererile de eliberare a acestora.

Dacă totuşi au existat aceste cereri, ele s-au aflat în posesia arhivarului C.V., decedat ulterior, astfel încât, nu mai este posibilă identificarea lor.

De altfel, nu cererile formale de eliberare a adeverinţelor constituie obiectul inculpărilor, ci demersurile cu bună ştiinţă pentru obţinerea unor astfel de înscrisuri cu conţinut necorespunzător adevărului şi apoi folosirea lor pentru procurarea unor avantaje materiale, fără drept.

Este, de asemenea, nefondată susţinerea inculpaţilor privind lipsa vinovăţiei în obţinerea şi folosirea adeverinţelor necunoscând că părinţii, respectiv rudele, nu au fost strămutaţi.

Vinovăţia inculpaţilor a fost corect stabilită de instanţe pe baza mijloacelor de probă legal administrate.

Ca şi ceilalţi peste 40 de beneficiari ai unor astfel de adeverinţe false,inculpaţii S.I. şi Z.E. au apelat la inculpatul P.I. pentru facilitarea obţinerii înscrisurilor, admiţând că nu cunosc dacă, în realitate, au fost sau nu strămutaţi.

Incertitudinea asupra acestui fapt, evocată de către inculpaţi, este de circumstanţă, fiind neîndoielnic că un asemenea episod din existenţa familiei, dacă ar fi existat, ar fi fost bine cunoscut.

Neconstatând nici din examinarea din oficiu, conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., existenţa vreunui caz de casare a hotărârilor pronunţate, recursurile inculpaţilor S.I. şi Z.E. urmează să fie respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii S.I. şi Z.E. împotriva deciziei penale nr. 178/P din 10 iulie 2002 a Curţii de Apel Constanţa.

Obligă pe fiecare inculpat la plata sumei de câte 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 martie 2003.

← CSJ. Decizia nr. 1112/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs		CSJ. Decizia nr. 1114/2003. Penal. Art.254 c.pen. Recurs →

CSJ. Decizia nr. 1113/2003. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre CSJ. Decizia nr. 1113/2003. Penal