CSJ. Decizia nr. 1430/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1430/2003
Dosar nr. 5481/2002
Şedinţa publică din 20 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 257 din 25 iulie 2002, Tribunalul Braşov a condamnat pe inculpaţii G.M.A. şi B.S.C. la pedepsele rezultante de 10 ani închisoare, respectiv 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) şi b) şi alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen. şi violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., în cazul inculpatului G.M.A., art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), în privinţa inculpatului B.S.C.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A constatat că partea vătămată I.M. nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., a confiscat de la inculpatul G.M.A. un cuţit, iar de la inculpatul B.S.C. pistolul folosit la săvârşirea infracţiunii, iar în temeiul art. 444 C. proc. pen., a dispus restituirea celorlalte obiecte corp delict către inculpatul B.S.C.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că în noaptea de 14 mai 2002, pe baza unui plan prestabilit, inculpaţii au pătruns în locuinţa părţii vătămate I.M., situată în Braşov, cu intenţia de a sustrage bunuri. Pentru a nu fi identificaţi, inculpatul B.S.C. s-a mascat cu o cagulă şi şi-a acoperit mâinile cu o pereche de mănuşi, iar inculpatul G.M.A. şi-a legat peste faţă o cârpă luată din locuinţă, după care acesta din urmă a tăiat cablul telefonului locuinţei. Inculpaţii au pătruns în camera unde dormea partea vătămată împreună cu nepoata ei, P.I. în vârstă de 9 ani, pe care le-au trezit. Sub ameninţare, inculpatul G.M.A. cu cuţitul la gâtul minorei, iar inculpatul B.S.C. cu un pistol cu aer comprimat marca Gamo îndreptat spre partea vătămată, cei doi i-au solicitat acesteia toţi banii. Constatând că partea vătămată nu are în locuinţă bani sau alte valori, inculpaţii şi-au însuşit un telefon mobil, un ceas de mână şi cheile apartamentului.
Împotriva hotărârii au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi inculpaţii.
În cadrul criticilor căii de atac exercitate de procuror se susţine că în mod nelegal prima instanţă a luat măsura restituirii către inculpatul B.S.C. a mănuşilor folosite la săvârşirea infracţiunii, impunându-se confiscarea şi acestor bunuri, conform art. 118 lit. b) C. pen.
Apelul inculpaţilor vizează reindividualizarea pedepselor aplicate, inculpatul B.S.C. invocând şi lipsa conţinutului constitutiv al infracţiunii de violare de domiciliu.
Prin Decizia penală nr. 274 din 20 noiembrie 2002, Curtea de Apel Braşov a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi de inculpatul B.S.C., dispunându-se confiscarea unei perechi de mănuşi chirurgicale în baza art. 118 lit. b) C. pen.
S-a redus pedeapsa aplicată inculpatului B.S.C., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) şi b) şi alin. (2) lit. a), b) şi c) cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), de la 7 ani la 5 ani închisoare.
Apelul inculpatului G.M.A. a fost respins ca nefondat.
Împotriva deciziei penale sus-menţionate, inculpatul B.S.C. a declarat recurs solicitând achitarea sa pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, iar prin reţinerea dispoziţiilor art. 74 şi art. 76 C. pen., reducerea pedepsei aplicate.
Recursul declarat este nefondat pentru următoarele considerente:
Din verificarea hotărârii atacate în raport cu probele şi lucrările dosarului, se constată că instanţa de apel a reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului B.S.C.
De altfel, acesta a recunoscut săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa.
Totodată, instanţa de apel a încadrat faptele în textele de lege corespunzătoare.
Obiecţiunea recurentului cu privire la reţinerea infracţiunii de violare de domiciliu, în concurs cu cea de tâlhărie nu poate fi primită, întrucât faptele constau în infracţiuni distincte şi sunt prevăzute de legea penală ca infracţiuni de sine stătătoare.
Infracţiunea de tâlhărie rămâne deci ca o infracţiune autonomă, chiar dacă a fost comisă pentru săvârşirea altei infracţiuni.
Nu poate fi primită nici obiecţiunea asupra individualizării pedepsei în sensul că pedeapsa aplicată este prea mare, solicitând aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen. şi reducerea acesteia.
Faţă de gravitatea faptelor în condiţii agravante prin modul în care au acţionat inculpaţii, pedeapsa aplicată de instanţa de apel nu poate fi criticată ca prea mare, injust individualizată în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
De altfel, în apel, în vederea unei juste individualizări, s-a redus pedeapsa aplicată inculpatului B.S.C., de la 7 ani la 5 ani închisoare, pedeapsă care se învederează ca necesară pentru realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
Nefiind nici motive care se iau în considerare din oficiu, recursul urmează a se respinge ca atare, în baza art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.
Din durata pedepsei aplicate, se va deduce timpul arestării preventive de la 15 mai 2000, la data pronunţării prezentei decizii.
Totodată, urmează a obliga pe recurent să plătească statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul B.S.C. împotriva deciziei penale nr. 274 din 20 noiembrie 2000 a Curţii de Apel Braşov, ca nefondat.
Deduce din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de la 15 mai 2002, la 20 martie 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.300.000 lei, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 martie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 14/2003. Penal. Art.211 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1431/2003. Penal → |
|---|
