CSJ. Decizia nr. 1496/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1496/2003
Dosar nr. 4285/2002
Şedinţa publică din 25 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 616 din 28 iunie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a condamnat pe inculpatul Z.C. la 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru comiterea tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.
S-au aplicat art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă prevenţia de la 4 septembrie 2001, la zi.
Pe latură civilă, inculpatul a fost obligat către partea civilă S.N. la plata sumei de 44.604.568 lei, despăgubiri civile, din care 4.604.568 lei daune materiale şi 40 milioane lei daune morale.
În baza art. 188 din Legea nr. 3/1978, inculpatul a fost obligat la 1.569.966 lei despăgubiri civile către partea civilă Spitalul de urgenţă Dr. Bagdasar, iar în baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat la 1 milion lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
În data de 11 iulie 2001, în cursul unui conflict, inculpatul Z.C. l-a lovit pe numitul S.N. cu o cazma în partea dreaptă a capului, cauzându-i leziuni care i-au pus viaţa în primejdie şi infirmitate fizică permanentă, prin lipsa de substanţă osoasă craniană, după ce în prealabil, partea vătămată îi aplicase mai multe lovituri în cap cu o halbă de bere. S-a reţinut că fapta a fost comisă în curtea barului din comuna Jilava, unde ambele părţi îşi au domiciliul.
Aşa cum rezultă din copia F.O. nr. 11876/2001 a Spitalului de urgenţă Dr. Bagdasar, S.N. a fost internat în perioada 11 iulie – 18 iulie 2001, cu diagnosticul „Traumatism cranio-cerebral prin agresiune. Hematom extradural temporoparietal drept.
Conform concluziilor raportului medico-legal nr. A 2/ J / 502 din 3 august 2001: „S.N. a prezentat leziuni traumatice la data de 11 iulie 2001, produse prin lovire cu corp dur (posibil cazma) pentru care necesită circa 70 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare de la data producerii."
Prin caracterele lor medicale, leziunile suferite au pus în primejdie viaţa sus-numitului, în lipsa unui tratament neurochirurgical corect aplicat în timp util, decesul lui S.N. nu ar fi putut fi evitat.
Lipsa de substanţă osoasă craniană din regiunea temporoparietală dreapta este o consecinţă directă a traumatismului cranio-cerebral suferit de sus-numitul la data de 11 iulie 2002 şi constituie infirmitate fizică.
Defectul de substanţă osoasă craniană din regiunea temporoparietală stângă consemnat în actele medicale mai sus-menţionate, este vechi şi nu are legătură cu traumatismul suferit de sus-numitul la data de 11 iulie 2001.
Raportul de expertiză medico-legală efectuat în faza de cercetare judecătorească confirmă constatările şi concluziile expertizei din faza de urmărire penală şi precizează următoarele: S.N. prezintă leziuni traumatice ce s-au putut produce prin lovire cu corp dur, a necesitat pentru vindecare 40 zile de îngrijiri medicale.
Leziunile i-au pus viaţa victimei în primejdie, iar lipsa de substanţă craniană din regiunea fronto-parieto-temporală dreapta constituie infirmitate fizică permanentă în înţelesul art. 182 C. pen.
Conform indicaţiilor neurochirurgicale, în prezent, nu se reţine indicaţie chirurgicală. Se recomandă regim igienico-dietetic, evitarea efortului fizic, a expunerii la soare, a consumului de alcool, tutun, cafea.
Se precizează că din documentaţia medicală şi medico-legală pusă la dispoziţie nu rezultă că partea vătămată ar suferi de afecţiuni care să fie influenţate de consecinţele traumatismului din 11 iulie 2001."
S-a mai reţinut că şi inculpatul a prezentat leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare circa 8 zile şi s-a apreciat că loviturile aplicate inculpatului de către partea vătămată au fost de intensitate redusă, ceea ce dovedeşte că aceasta nu a acţionat cu intenţia de a ucide, astfel că, prin rechizitoriu, s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracţiunea de tentativă de omor a cărui victimă a fost inculpatul Z.C. S-a considerat că fapta întruneşte elementele constitutive de infracţiuni de lovire, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., dar inculpatul nu a formulat plângere prealabilă în calitate de parte vătămată.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul Z.C., solicitând achitarea, motivul invocat fiind acela că inculpatul nu a acţionat cu intenţia de a ucide, întrucât aşa cum s-a derulat incidentul, partea vătămată a fost cea care l-a agresat, lovindu-l cu halba în cap, ca urmare a leziunilor traumatice a necesitat pentru vindecare circa 8 zile şi tot partea vătămată a fost cea care a luat o cazma cu care a vrut să îl lovească în cap.
În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia nr. 595 A din 19 septembrie 2002, a respins apelul, ca nefondat.
Nemulţumit de hotărârea pronunţată de instanţa de apel, în termen legal, inculpatul a declarat recurs, motivele invocate fiind greşita încadrare juridică a faptei, în opinia sa aceasta fiind infracţiunea de vătămare corporală gravă şi netemeinicia pedepsei aplicate.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Pentru existenţa infracţiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., este necesar ca, pe plan subiectiv, în raport cu rezultatul produs, inculpatul să fi acţionat cu praeterintenţie.
În vederea delimitării infracţiunii de vătămare corporală gravă, de tentativa de omor, în stabilirea laturii subiective, trebuie să se ţină seama de toate datele situaţiei de fapt, începând cu obiectul folosit la agresarea victimei, intensitatea cu care au fost aplicate loviturile, zona corpului uman spre care au fost îndreptate acestea, urmările ce se puteau produce; timpul de spitalizare şi intervenţia medicilor, nu pot modifica poziţia subiectivă a inculpatului.
Din lucrările cauzei, se reţine că intenţia inculpatului de a ucide victima se deduce din natura obiectului folosit pentru lovirea ei (o cazma, obiect apt de a produce moartea), zona corpului victimei vizată, capul şi intensitatea loviturilor aplicate.
Ca atare, încadrarea juridică a faptei este tentativa la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., astfel cum în mod corect au stabilit instanţele anterioare.
În ce priveşte motivul de recurs vizând netemeinicia pedepsei aplicate, se reţine că pedeapsa de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., individualizată în concordanţă cu criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), reflectă pericolul social al faptei, împrejurările în care a fost săvârşită şi persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, este căsătorit, dat şi faptul că nu a dat dovadă de sinceritate.
Executarea pedepsei în regim de detenţie răspunde şi scopului ei, stipulat în art. 52 C. pen.
În consecinţă, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
În baza art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat şi se va dispune conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Z.C. împotriva deciziei penale nr. 595 A din 19 septembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 4 septembrie 2001, la 25 martie 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1495/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 1497/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
