CSJ. Decizia nr. 1497/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1497/2003
Dosar nr. 65/2003
Şedinţa publică din 25 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 472 din 2 octombrie 2002, Tribunalul Cluj a condamnat pe inculpata O.L. la:
- 9 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 C. pen., raportat la art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen.
Pe durata executării pedepsei, conform art. 71 C. pen., inculpatei i-a fost interzis exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În temeiul art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatei, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa aplicată s-a dedus timpul arestării preventive de la 20 februarie 2002, la zi.
S-a constatat că în cauză nu a existat constituire de parte civilă.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea specială a corpurilor delicte, un cuţit şi hainele victimei.
S-a stabilit onorariu de avocat în favoarea Baroului Cluj în sumă de 300.000 lei pentru faza de urmărire penală, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
În temeiul art. 191 C. proc. pen., inculpata a fost obligată să plătească statului suma de 3.300.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, sumă din care 300.000 lei reprezintă onorariu avocaţial.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţa a reţinut în fapt următoarele:
Inculpata O.L. a fost căsătorită timp de 25 de ani cu victima O.Şt., având împreună doi copii, în prezent, majori.
În ultimii ani ai căsniciei relaţiile dintre inculpată şi soţul ei au degenerat, pe fondul lipsurilor materiale şi consumului de alcool de către ambii.
La data de 13 februarie 2002, atât inculpata, cât şi victima au consumat alcool, în mod separat.
În jurul orelor 15,00, inculpata O.L. era singură acasă şi a invitat-o pe vecina sa, numita B.M., să bea împreună o cafea şi vodcă, cumpărate de inculpată.
După circa o jumătate de oră, a venit la domiciliu şi victima O.Şt. care a cerut să fie şi el servit cu băuturi, stând de vorbă cu inculpata şi invitata acesteia.
Între timp B.M. a plecat la locuinţa sa, cei doi soţi rămânând singuri şi discutând în mod paşnic.
În jurul orelor 15,30, în timp ce inculpata, B.M. şi victima consumau alcool la domiciliu a venit, de la serviciu şi fiica lor, O.L.B. care, în jurul orelor 16,00, a plecat şi ea către locuinţa sa.
După plecarea fiicei şi a numitei B.M., inculpata a mers în bucătărie, iar soţul ei a rămas în cameră.
La un moment dat, victima s-a deplasat în bucătărie unde se afla inculpata şi i-a cerut să-i mai dea de băut votcă.
Întrucât votca pe care o cumpărase se terminase, i-a spus acest lucru victimei, însă acesta i-a reproşat, nervos, că nu mai vrea să-i dea de băut, deşi a avut votcă pentru B.M.
Nemulţumit de refuzul inculpatei de a da curs cererii sale, victima s-a enervat tot mai tare şi s-a apropiat de aceasta cu intenţia de a o lovi.
În tot acest timp, inculpata se afla în picioare, în bucătărie, cu o pâine în mâna stângă şi cu un cuţit cu prăsele negre ori maro în cealaltă, dreapta.
În momentul în care s-a apropiat de ea, victima a prins-o de mâna stângă în care avea pâinea, fapt ce a făcut ca aceasta să cadă jos.
În aceste împrejurări, inculpata l-a împins uşor pe soţul său, gesticulând apoi cu cuţitul către el, cerându-i să meargă în cameră şi să se potolească.
În acel moment, victima s-a apropiat de inculpată, ridicând mâinile cu intenţia vădită de a lovi, iar aceasta l-a lovit în piept cu cuţitul pe care îl ţinea în mâna dreaptă, cu tăişul perpendicular pe corpul victimei şi tăişul în lateral.
Urmare a loviturii primite victima a suferit leziuni care în scurt timp au dus la deces.
Raportul medico-legal întocmit în cauză a concluzionat că moartea victimei O.Şt. a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei interne prin secţionarea aortei consecutivă unei plăgi tăiate-înţepate penetrante toracică, leziune ce s-a produs prin lovire cu corp tăietor-înţepător a cărui lamă a măsurat minim 15 - 16 cm lungime.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj şi inculpata O.L.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj a criticat hotărârea primei instanţe cu privire la greşita individualizare a pedepsei aplicate inculpatei, pe care o consideră prea blândă, solicitând majorarea acesteia, prin înlăturarea circumstanţelor atenuante care în speţă nu se justifică.
La rândul său, inculpata O.L. a criticat aceeaşi hotărâre cu privire la nereţinerea în favoarea ei a circumstanţei atenuante a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., având în vedere că fapta a fost comisă ca urmare a comportării violente a victimei, care prin modul de a se manifesta i-a cauzat o puternică tulburare sub imperiul căreia a acţionat, acest lucru urmând a se regăsi în cuantumul pedepsei pe care o apreciază ca fiind prea severă.
Curtea de Apel Cluj, prin Decizia penală nr. 315/ A din 26 noiembrie 2002, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, a desfiinţat sentinţa pronunţată de Tribunalul Cluj numai cu privire la pedeapsa aplicată inculpatei O.L., pe care, prin înlăturarea art. 74 şi art. 76 C. pen., a majorat-o la 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., menţinând încadrarea juridică dată faptei.
A făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa aplicată inculpatei a dedus arestul preventiv de la 20 februarie 2002, la zi.
Au fost menţinute restul dispoziţiilor hotărârii atacată.
Prin aceeaşi decizie a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpata O.L. pe care a obligat-o la plata sumei de 800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În motivarea acestei decizii, instanţa de apel a arătat că în cauză, având în vedere „că infracţiunea săvârşită de inculpată este foarte gravă, fiind pedepsită cu închisoare de la 15 la 25 ani închisoare" că „fapta a fost comisă pe fondul consumului repetat de băuturi alcoolice de către ambii soţi" cum şi faptul că aceasta „fără a ezita a procedat la suprimarea vieţii victimei, utilizând în acest scop un instrument, nu numai apt, dar şi sigur că va produce decesul, aplicând o lovitură foarte puternică într-o zonă ce conţine organe vitale" şi nu în ultimul rând „urmarea faptei săvârşite de către inculpată, constând într-o atingere gravă adusă unei dintre valorile sociale cele mai importante apărate de legea penală, viaţa persoanei", iar victima avea calitatea de soţ, astfel că reţinerea în favoarea acesteia de circumstanţe atenuante nu se justifică, motiv pentru care urmează a fi înlăturate, fără a neglija faptul că aceasta, anterior, a mai fost sancţionată contravenţional pentru tulburarea liniştii publice şi a încercat să ascundă săvârşirea faptei, prin acreditarea unei morţi naturale a victimei, motiv pentru care se impune majorarea pedepsei în limitele textului incriminator şi nu respectarea prevederilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel cum s-a solicitat prin apelul declarat de Parchet care este fondat.
Cu privire la critica formulată de inculpata O.L., prin care a solicitat reţinerea în favoarea sa a circumstanţei atenuantă a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., cu consecinţa reducerii şi mai mult a pedepsei aplicată, s-a arătat că nu este întemeiată, întrucât din materialul probator existent la dosar, nu se poate trage concluzia că prin modul de a acţiona al victimei, care s-a manifestat agresiv faţă de inculpată, dar în limitele fireşti, acţiunile acesteia nu pot fi considerate ca fiind de o gravitate atât de mare, încât să provoace în psihicul său o tulburare atât de puternică, încât să nu se poată controla şi care să justifice modul deosebit de violent în care a acţionat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpata O.L., pe care a criticat-o cu privire la greşita individualizare a pedepsei pe care o consideră prea severă, solicitând reducerea acesteia, prin menţinerea, atât a circumstanţelor atenuante, cât şi a pedepsei aplicată de prima instanţă.
Recursul declarat de inculpată este fondat.
Este fără îndoială că fapta săvârşită de inculpata O.L. este gravă şi prezintă un pericol social ridicat, aceasta fiind confirmată şi de limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor (15 - 25 ani închisoare).
Cu toate acestea, la aplicarea şi stabilirea pedepsei, conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanţa de judecată nu trebuie să aibă în vedere numai pericolul social al faptei ca unic criteriu de apreciere a gravităţii acesteia, deşi acesta este precumpănitor în stabilirea cuantumului pedepsei, ci şi de celelalte criterii care stau la baza individualizării acesteia şi anume, împrejurările în care a fost comisă fapta, respectiv circumstanţele care atenuează ori agravează răspunderea penală, între care şi datele ce caracterizează persoana făptuitorului.
Aspectele menţionate, de curtea de apel, în motivarea înlăturării circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea inculpatei sunt în parte îndreptăţite, dar, în acelaşi timp, se constată că s-a manifestat o exigenţă exagerată în aprecierea acestora, acordându-le mai mult un caracter negativ, ceea ce în realitate nu se justifică.
Pornind de la aceste considerente, instanţa de apel trebuia să aibă în vedere că fapta a fost comisă mai mult ca urmare a comportării victimei care s-a manifestat violent, fără însă ca această comportare să constituie un act de provocare în sensul art. 73 lit. b) C. pen., reprezentând un act reflex de apărare, care, chiar dacă nu era de natură să justifice un astfel de comportament, în contextul dat nu putea şi nu poate fi ignorat.
De asemenea, nu pot fi ignorate unele aspecte legate de persoana inculpatei care este învârstă, şi nu are antecedente penale, iar sancţionarea sa contravenţională pentru acte de tulburarea liniştii publice nu pot fi considerate a fi de natură să ducă la concluzia că are un comportament în genere antisocial, aceasta fiind o împrejurare întâmplătoare, care se datora şi comportării victimei.
În acelaşi context, nu poate fi neglijat nici comportamentul inculpatei în timpul procesul penal care, chiar dacă cu ocazia primelor cercetări a avut o poziţie oscilantă, ulterior a recunoscut comiterea faptei, descriind amănunţit modul în care aceasta a fost comisă, declaraţiile sale fiind, de altfel singurele dovezi ce au stat la baza stabilirii situaţiei de fapt şi vinovăţiei, dar şi faptul că aceasta a regretat sincer cele întâmplate.
Prin urmare, dacă instanţa de apel ar fi avut în vedere aceste aspecte, chiar în condiţiile în care aprecia că pedeapsa aplicată de prima instanţă, inculpatei, este prea blândă, avea totuşi suficiente temeiuri să menţină circumstanţele atenuante reţinute în favoarea acesteia şi să majoreze pedeapsa până în apropierea limitei minime permisă de textul de lege incriminator.
Neprocedând în acest fel, instanţa de apel a pronunţat o decizie care sub aspectul analizat este criticabilă, astfel că recursul declarat de inculpata O.L. fiind fondat, urmează a fi admis ca atare, a casa hotărârea atacată, în sensul reţinerii în favoarea acesteia a circumstanţelor atenuante, prevăzute de art. 74 C. pen. şi a o condamna la o pedeapsă în limitele permise de art. 76 lit. a) C. pen., cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) C. pen., şi a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpata O.L. împotriva deciziei penale nr. 315 A din 26 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Cluj.
Casează Decizia atacată numai cu privire la pedeapsa privativă de libertate pe care, prin aplicarea dispoziţiilor art. 74 şi a art. 76 C. pen., o reduce de la 15 ani închisoare, la 12 ani închisoare.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 20 februarie 2002, la 25 martie 2003.
Onorariul în sumă de 300.000 lei cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpată, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1496/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 1498/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
