CSJ. Decizia nr. 1500/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1500/2003
Dosar nr. 3957/2002
Şedinţa publică din 25 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 415 din 30 aprilie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a condamnat pe inculpatul B.V. la 3 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de deţinere de droguri în vederea consumului propriu, prevăzut de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă, timpul arestării preventive, de la 6 martie 2002, la zi.
În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpat a cantităţii de 0,12 gr. heroină.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 6 martie 2002, inculpatul B.V. a fost depistat deţinând asupra sa 2 doze heroină pentru consum propriu, fără drept.
Astfel, la data menţionată, inculpatul s-a deplasat în Cartierul Ferentari, unde a acostat o femeie de la care a cumpărat două doze de heroină (0,18 gr.) contra sumei de 150.000 lei. Apoi, inculpatul B.V. s-a întors la domiciliul său, unde se afla deja un echipaj de poliţie ce efectua o percheziţie domiciliară în baza autorizaţiei de percheziţie emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, ocazie cu care, s-au găsit asupra inculpatului cele două doze de heroină pe care le cumpărase pentru consumul propriu.
Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică a reţinut că substanţa porţionată în 2 doze ce s-a găsit asupra inculpatului este heroină în cantitate de 0,18 grame.
Împotriva sentinţei, inculpatul a declarat apel, motivul invocat fiind netemeinicia pedepsei aplicate, pe care o consideră prea aspră.
Prin Decizia nr. 555 din 9 septembrie 2002, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Instanţa de apel a reţinut că din analiza materialului probator administrat în cauză, rezultă că prima instanţă a stabilit corect situaţia de fapt, vinovăţia inculpatului şi a dat o încadrare juridică legală faptei săvârşite de acesta.
De asemenea, a reţinut că în ce priveşte dozarea pedepsei, instanţa de fond a apreciat în mod just pericolul social al faptei şi datele referitoare la persoana inculpatului, aplicând o pedeapsă bine proporţionată.
Nemulţumit de hotărârea pronunţată de instanţa de apel, inculpatul a declarat recurs, criticând-o pentru greşita individualizare a pedepsei, prin reiterarea motivelor ce au fost analizate şi în faţa instanţei de apel şi anume, că a recunoscut fapta, fiind cooperant cu organele de anchetă, că este singurul întreţinător de familie, are 3 copii minori, soţia este bolnavă şi solicită reducerea pedepsei pe care o consideră exagerat de mare, cu suspendarea executării acesteia.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Procedând la aplicarea pedepsei de 3 ani închisoare, executabilă în regim de detenţie, instanţa a avut în vedere, în integralitate, criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pericolul social al faptei, fiind grav, ea aducând atingere sănătăţii persoanei, ocrotită de legea penală, împrejurările în care s-a săvârşit fapta, respectiv fără ca inculpatul să aibă prescriere medicală pentru ingerarea de astfel de substanţe, de genul celei găsite asupra sa, dar şi persoana lui, care deşi a recunoscut fapta comisă, este recidivist, fiind condamnat anterior pentru acelaşi gen de infracţiuni, iar în minorat pentru infracţiuni de furt, nerespectarea hotărârii judecătoreşti, dezertare, aşa cum rezultă din fişa de cazier judiciar şi evidenţa operativă, este fără ocupaţie, căsătorit, are 3 copii minori în întreţinere.
În aceste condiţii, recursul declarat de inculpatul B.V. nefiind fondat, în baza dispoziţiilor art. 38515pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins şi se va dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.V. împotriva deciziei penale nr. 555 din 9 septembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 6 martie 2002, la 25 martie 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.300.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 15/2003. Penal. Art.176 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1501/2003. Penal → |
|---|
