CSJ. Decizia nr. 1599/2003. Penal. Art.20 rap. la art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1599/2003
Dosar nr. 45/2003
Şedinţa publică din 28 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 343 din 9 septembrie 2002, Tribunalul Prahova a dispus condamnarea inculpatului D.C.L. la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), faptă din 25 mai 2002, parte vătămată M.N.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Conform art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii preventive a inculpatului de la 1 iulie 2002, la zi.
S-a constatat că partea vătămată M.N. nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 998 şi urm. C. civ., inculpatul a fost obligat la 18.135.823 lei despăgubiri civile către Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti şi s-a constatat că Staţia de Ambulanţă Prahova nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului de Justiţie.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în fapt că inculpatul D.C.L., în vârstă de 20 de ani, începând cu luna aprilie 2002, a părăsit casa părintească din comuna Teleaga şi a început să ducă o viaţă dezordonată, săvârşind acte antisociale. Acesta s-a împrietenit cu alţi trei tineri, care aveau un comportament asemănător, aceştia fiind N.C., G.L., T.M. şi împreună s-au retras în pădurea Bojoceşti, pe lângă comuna Cosminele, unde şi-au amenajat un bordei şi duceau o viaţă parazitară. Din verificări s-a stabilit că în perioada aprilie – mai 2002, au comis mai multe furturi prin efracţie din locuinţe sau unităţi comerciale, infracţiuni pentru care sunt cercetaţi separat în dosarul nr. 905/2002 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina.
Inculpatul a comis fapta pentru care a fost trimis în judecată, în următoarele împrejurări:
În seara zilei de 25 mai 2002, inculpatul împreună cu ceilalţi trei tineri, au plecat din pădurea Bojoceşti pentru a merge la discoteca din comuna Cosminele, unde nu au fost primiţi pentru că nu aveau bani să plătească taxa de intrare. Atunci au plecat prin comună şi în drumul lor au întâlnit o fântână la care s-au oprit.
În aceeaşi zi, la domiciliul părţii vătămate M.N. a fost botezat nepotul său, la care a participat şi martorul P.D. Aproximativ la miezul nopţii, partea vătămată a condus spre casă pe P.D. şi după ce au ieşit în drum au observat că la fântâna din apropiere erau patru tineri care se manifestau gălăgios, risipeau apa şi trânteau găleata de marginea fântânii.
Partea vătămată le-a cerut să înceteze, dar nu a fost luată în seamă de nici unul din cei patru tineri. Atunci, martorul P.D. le-a cerut să plece de la fântână. N.C., care era mai aproape de el, l-a lovit şi la doborât la pământ. Partea vătămată s-a dus să-l ridice, dar a fost întâmpinat tot de acesta, care l-a împins, timp în care inculpatul, cu un cuţit l-a înţepat în abdomen, după care toţi au fugit. Partea vătămată a plecat în direcţia lor să prindă unul din ei, însă a fost ţinut la distanţă de pietrele aruncate de aceştia.
În aceste condiţii a renunţat şi s-a întors la P.D. pe care l-a ajutat să se ridice, l-a condus acasă şi apoi s-a întors la domiciliul său.
Treptat, partea vătămată s-a simţit tot mai rău şi a solicitat maşina salvării. A fost internată la Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti, cu diagnosticul: plagă prin înjunghiere în flancul drept penetrantă, care au interesat ileonul şi duodenul, peritonită acută şi şoc toxico-septic. A fost supus unei operaţii chirurgicale urgente şi s-a practicat rezecţie segmentară de ileon.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul D.C.L., solicitând admiterea lui, casarea hotărârii atacate şi reducerea pedepsei aplicate.
Prin Decizia penală nr. 542 din 27 noiembrie 2002, Curtea de Apel Ploieşti a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul D.C.L.
A fost computată detenţia preventivă a inculpatului, de la 1 iulie 2002, la zi.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul D.C.L., solicitând admiterea lui, casarea hotărârilor şi reducerea pedepselor aplicate, având în vedere că se află la o vârstă tânără, a recunoscut şi regretat fapta comisă şi a comis fapta fiind influenţat de nişte persoane cu care s-a împrietenit şi despre care nu cunoştea că sunt urmăriţi pentru săvârşirea unor fapte antisociale.
Recursul declarat nu este fondat, pentru considerentele ce urmează.
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, rezultă că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, în raport de materialul probator administrat în cauză şi au aplicat o pedeapsă just individualizată, conform criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Astfel, la stabilirea şi aplicarea pedepsei aplicate inculpatului, s-a ţinut seama de gradul ridicat de pericol social al faptei, de modalitatea şi împrejurările săvârşirii ei, dar şi de datele ce caracterizează persoana inculpatului, care este recidivist, a recunoscut şi regretat fapta comisă şi se află la o vârstă tânără.
De altfel, pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului, se încadrează în limitele legale prevăzute de textul de lege incriminator, fiind în măsură să asigure reeducarea inculpatului în vederea reinserţiei sale în comunitate şi prevenţia generală, conform scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
Aşa fiind, se constată că în cauză nu există temeiuri pentru reducerea pedepsei, în sensul solicitat de inculpat, urmând ca recursul său să fie respins ca nefondat.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de inculpatul D.C.L. să fie respins, ca nefondat.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), urmează să se deducă din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 1 iulie 2002, la 28 martie 2003.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează ca recurentul inculpat să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.C.L. împotriva deciziei penale nr. 542 din 27 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 1 iulie 2002, la 28 martie 2003.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1598/2003. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 16/2003. Penal. Strămutare. Strămutare → |
|---|
