ICCJ. Decizia nr. 178/2003. Penal. Cont.anulare. Contestaţie în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.178
Dosar nr.5701/2003
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2004
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.861, pronunţată în dosarul nr.3209/2002 de către Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 20 raportat la art.174 şi art. 176 lit. b), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat inculpatul B.E. la pedeapsa de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A făcut aplicarea art.71 şiart. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A menţinut starea de arest a inculpatului şi a dedus prevenţia de la 18 iunie 2001 la zi.
În baza art.118 lit. b) C. pen. a confiscat de la inculpat cuţitul folosit la săvârşirea infracţiunii.
A luat act că părţile vătămate S.G. şi P.D., ca şi Institutul de Fotoaudiologie şi Chirurgie Funcţională ORLProf.Dr. Hociotă, nu s-au constituit părţi civile.
A obligat inculpatul la plata sumei de 1.100.000 lei despăgubiri către partea civilă Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti.
A obligat inculpatul la 3.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 300.000 lei, onorariu apărător oficiu, s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
În noaptea de 17/18 iunie 2001, în jurul orelor 23,00, inculpatul a lovit părţile vătămate P.D. şi S.G. cu un cuţit în zona gâtului, producându-le leziuni traumatice pentru a căror vindecare au fost necesare 12-14 zile de îngrijiri medicale (pentru P.D.) şi 25-35 zile (pentru S.G.), punându-le viaţa în primejdie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, vizând greşita sa condamnare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art.174 şi art. 176 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), întrucât din probele administrate nu rezultă că este autorul infracţiunii, în subsidiar solicitând reindividualizarea pedepsei aplicate, în raport de circumstanţele reale şi personale ale sale, de modalitatea de săvârşire, ca şi de poziţia procesuală a acestuia, în sensul reducerii.
Prin Decizia penală nr.717 din 12 octombrie 2002, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I-a penală a respins apelul declarat de inculpat, ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul greşitei condamnări, solicitând achitarea potrivit dispoziţiilor art.11 pct. (2) lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât nu a săvârşit fapta.
Prin Decizia penală nr.4359 din 9 octombrie 2003, Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală, a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, apreciind ca fiind legală şi temeinică soluţia pronunţată de instanţa de apel.
Împotriva deciziei nr.4359 din 9 octombrie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală, inculpatul B.E. a formulat contestaţie în anulare în baza prevederilor art. 386 lit. c) şi d) C.proc. pen., solicitând admiterea contestaţiei în anulare astfel cum a fost formulată.
Curtea, verificând actele dosarului cauzei, constată următoarele:
Instanţele au stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare afaptei comisă de către acesta în infracţiunea prevăzută de art.174 şi art.176 lit. b)C. pen., aplicându-i pedeapsa de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a) şi b) C. pen.
Din cuprinsul contestaţiei în anulare rezultă că motivarea în drept a acesteia se întemeiază pe dispoziţiile art. 386 lit.c) C.proc. pen., contestatorul susţinând că nu este autorul infracţiunii reţinute în sarcina sa; a solicitat, prin cererea scrisă, citarea unor martori, respectiv C.A., P.G., P.D. şi S.G., care, în opinia sa, i-ar dovedi nevinovăţia.
Analizând susţinerile contestatorului în raport de actele dosarului şi de prevederile art. 386 lit. c) C.proc. pen., se constată că motivele invocate nu se încadrează în aceste prevederi legale.
În consecinţă, urmează să fie respinsă contestaţia în anulare, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul B.E. împotriva deciziei penale nr.4359 din 9 octombrie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală.
Obligă contestatorul la 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 13 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1779/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 1780/2003. Penal → |
|---|
