CSJ. Decizia nr. 2202/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2202/2003
Dosar nr.5433/2002
Şedinţa publică din 13 mai 2003
Deliberând asupra cauzei penale de faţă;
Din actele dosarului, rezultă următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 21 din data de 15 ianuarie 2002, pronunţată în dosar penal nr. 6156/2000, Tribunalul Iaşi a condamnat pe inculpaţii:
1. B.M.,;
2. B.P.,;
3. S.P.L.,;
4. T.S., pentru săvârşirea a câte două infracţiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e) C. pen., la câte o pedeapsă de 5 ani închisoare.
În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit cele două pedepse de câte 5 ani închisoare, inculpaţii urmând să execute fiecare pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare.
S-a aplicat inculpaţilor pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., cu aplicarea art. 998 C. civ., au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, să plătească părţii civile P.C., suma de 500.000 lei despăgubiri civile.
S-a luat act că partea vătămată H.D. nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind recuperat.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
Părţile vătămate P.C. şi H.D., consăteni din satul Războieni, s-au dus la discoteca din Gârbeşti, deşi erau băuţi.
Împreună cu inculpatul B.M. au băut la barul unde se aflau şi inculpaţii B.P., S.P.L. şi după ce au băut, toţi s-au deplasat în satul Gârbeşti. La un moment dat a izbucnit un conflict şi au început să se insulte şi să se lovească reciproc. În acest conflict a intrat şi inculpatul T.S. care l-a lovit pe H.D. ce încerca să fugă, de la care a sustras bani şi ţigări. Inculpatul B.P. a lovit de mai multe ori pe P.C., apoi i-a sustras cureaua de piele, inelul de aur şi B.M. i-a luat 100.000 lei şi ţigările. În tot acest timp S.P.L. care aplicase şi el lovituri a asistat la deposedări.
Inculpaţii au recunoscut şi regretat faptele petrecute pe fondul consumului de alcool (în faza de urmărire penală). La proces s-au prezentat doar în prima fază.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor a fost reţinută din probele administrate şi anume: plângerile şi declaraţiile părţii vătămate, procesele verbale de cercetare la faţa locului, raportul medico-legal, dovezi de ridicare-restituire a bunurilor, declaraţiile martorilor T.B.N., R.F., coroborate cu declaraţiile inculpaţilor date în faza urmăririi penale.
Instanţa a constatat că faptele inculpaţilor întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie prin aceea că împreună, pe timp de noapte, aflându-se într-un loc public, au deposedat, prin violenţă, părţile vătămate de bani şi bunuri.
Calitatea în care au participat inculpaţii la săvârşirea infracţiunii a fost aceea de coautor, fiecare dintre ei realizând latura subiectivă şi obiectivă a infracţiunii prin contribuţia proprie.
Pedepsele aplicate au ţinut seama de gradul de pericol social concret relevat de condiţiile în care s-a desfăşurat fapta.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia penală nr. 316, pronunţată la data de 31 octombrie 2002, în dosarul penal nr. 1044/2002 a respins ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii B.M., S.P.L. şi T.S. şi ca inadmisibil pe cel promovat de tatăl lui B.P.
S-a precizat că pentru reţinerea infracţiunii de tâlhărie este irelevantă participarea diferenţiată a inculpaţilor la realizarea laturii civile, unii prin violenţe, alţii prin însuşirea de bunuri.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs B.M., S.P.L. şi B.P.
Deoarece nu s-au formulat motive scrise de recurs şi în absenţa inculpaţilor la judecarea recursurilor, apărarea a invocat două aspecte: greşita încadrare juridică a faptei, care în realitate a fost doar de violenţă nu împotriva patrimoniului [(art. 3859 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.)] şi greşita individualizare a pedepselor prin nereţinerea de circumstanţe atenuante [(art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.)].
Pentru recurenţi s-a solicitat în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice în infracţiunea, prevăzută de art. 181 C. pen. şi în subsidiar, reţinerea art. 74 şi art. 76 C. pen. şi reducerea pedepselor.
Curtea, examinând hotărârile în raport de criticile formulate, constată că ambele sunt nejustificate, hotărârile fiind legale şi temeinice.
Astfel, chiar dacă activitatea infracţională a început sub aspectul unor violenţe între părţi pe fondul consumului de alcool, „bătaia” a degenerat în tâlhărie atunci când profitând de neputinţa celor loviţi, li s-au sustras bunuri. Intenţia însuşirii nu este obligatoriu să preceadă violenţa, ea o poate însoţi şi deci să se nască instantaneu.
Cum inculpaţii, chiar fără o înţelegere anterioară, au acţionat în acelaşi fel şi în realizarea aceluiaşi scop este evident că au fost părtaşi la tâlhărie, coautori.
Pedepsele aplicate au respectat criteriile, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi în absenţa unor împrejurări care să fie apreciate ca atenuante în mod firesc, instanţele nu le-au reţinut.
În ceea ce priveşte pe inculpatul B.P. nici nu intră în discuţie vreun motiv de recurs, acesta fiind inadmisibil, deoarece inculpatul a uzat de calea apelului, situaţie în care pentru el hotărârea este definitivă şi nu-i mai este îngăduit să o atace cu recurs.
În conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. a) şi b) C. proc. pen., urmează a fi respinse recursurile inculpaţilor.
Conform art. 191 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii vor fi obligaţi la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.M. şi S.P.L. împotriva deciziei penale nr. 316 din 3 octombrie 2002 a Curţii de Apel Iaşi.
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul B.P. împotriva aceleiaşi decizii.
Obligă inculpaţii la câte 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 300.000 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2201/2003. Penal. Art.257 alin.1 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2204/2003. Penal. Art.182 alin.1 c.pen. Recurs... → |
|---|
