CSJ. Decizia nr. 2227/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2227/2003
Dosar nr. 3168/2002
Şedinţa publică din 14 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 320 din 4 aprilie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, inculpatul G.P. a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 74 lit. c) şi art. 76 alin. (2) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv de la 19 aprilie 2001, la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a dispus menţinerea stării de arest a inculpatului.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a cuţitului ridicat prin procesul verbal din 19 aprilie 2001 şi depus la Camera de corpuri delicte a D.G.P.M.B.
În temeiul art. 14, raportat la art. 346 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească suma de 10.883.375 lei către partea civilă Spitalul Dr. Bagdazar.
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.500.000 lei, onorariul apărătorului din oficiu, fiind suportat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
În noaptea de 14 aprilie 2001, pe fondul unei altercaţii spontane, inculpatul G.P. a lovit-o cu cuţitul pe partea vătămată L.M.F. căreia i-a cauzat leziuni ce au necesitat 25–30 zile de îngrijiri medicale.
Din raportul de expertiză medico-legală nr. A 1/12265 din 3 octombrie 2001 al Institutului de medicină legală Prof. Mina Minovici Bucureşti, rezultă că leziunile traumatice suferite de victimă au interesat zona toraco-abdominală cu secţionarea capsulei splenice şi au pus în primejdie viaţa acesteia.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de constatare a infracţiunii, declaraţia părţii vătămate, acte medico-legale, raport de constatare tehnico-ştiinţifică şi criminalistică, raport de expertiză medico-legală, declaraţiile martorilor: I.L.C., I.F.M., C.M.D., A.I., R.P., I.D.C., I.J.I., declaraţiile inculpatului care a recunoscut săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa.
Prin Decizia penală nr. 439 din 9 iulie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, apelul declarat de inculpat a fost respins ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul G.P. care a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate şi, în principal, reţinerea în favoarea sa a dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen. În subsidiar, a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate.
Temeiul juridic al recursului declarat, îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen.
Examinând recursul, Curtea constată că acesta nu este întemeiat.
Din probele administrate în cauză rezultă că incidentul produs între părţi s-a declanşat din iniţiativa inculpatului G.P.; partea vătămată, surprinsă de agresivitatea acestuia, a încercat chiar să fugă de la locul faptei, dar inculpatul a urmărit-o şi a lovit-o cu cuţitul.
Întrucât, în cauză nu există dovezi ale unei acţiuni provocatoare din partea victimei, în favoarea inculpatului nu se poate reţine circumstanţa atenuantă a scuzei provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., deoarece acesta nu s-a aflat, la momentul comiterii faptei, în vreuna din situaţiile emoţionale cerute de textul de lege arătat.
Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului, Curtea constată că aceasta a fost just individualizată, prin raportare la criteriile generale, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Instanţa de judecată a reţinut în favoarea inculpatului, o serie de circumstanţe atenuante personale legate de vârsta acestuia (19 ani), lipsa de instrucţie şcolară, de atitudinea procesuală sinceră.
Dând eficienţa cuvenită acestor împrejurări, instanţa a aplicat pedeapsa privativă de libertate de 6 ani închisoare, cuantum care este în măsură să asigure şi realizarea scopului preventiv educativ al sancţiunii penale, în conformitate cu dispoziţiile art. 52 C. pen.
Reducerea acestui cuantum nu este oportună, întrucât s-ar ignora cerinţele textelor de lege invocate şi s-ar aplica un tratament penal necorespunzător pentru săvârşirea unei infracţiuni de un pericol social ridicat comisă de o persoană care în perioada minorităţii a fost condamnată pentru săvârşirea mai multor infracţiuni de furt.
Pentru aceste motive şi constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă recursul declarat de inculpatul G.P. ca nefondat.
Timpul arestului preventiv se va deduce din pedeapsa aplicată de la 19 aprilie 2001, la zi.
Inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, onorariul apărătorului din oficiu, fiind suportat din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 182 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.P. împotriva deciziei penale nr. 439 din 9 iulie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Compută din pedeapsă, durata arestării preventive a inculpatului de la 19 aprilie 2001, la 14 mai 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2226/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 2228/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
