CSJ. Decizia nr. 3182/2003. Penal. Art.197 alin.3 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3182/2003
Dosar nr. 1919/2003
Şedinţa publică din 2 iulie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 712 din 10 decembrie 2002, Tribunalul Iaşi l-a condamnat pe inculpatul G.V. la:
- 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 197 alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);
- 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 202 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 197 alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pe timp de 3 ani;
- 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 202 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate, urmând să fie executată pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., timp de 3 ani.
S-a făcut aplicarea art. 64 şi art. 71 C. pen.
A fost menţinută arestarea preventivă şi s-a dedus prevenţia de la data de 20 februarie 2002.
Inculpatul a fost obligat să plătească 2.800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul pentru asistenţa juridică din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.
Instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În vara anului 1999, inculpatul G.V., cioban la stâna numitului V.V. din comuna Ciurea, judeţul Iaşi, l-a cunoscut pe minorul parte vătămată G.I., în vârstă de 11 ani, întrucât şi acesta din urmă a lucrat la aceeaşi stână.
De la început cei doi au dormit în acelaşi pat, inculpatul în acest timp făcându-i avansuri sexuale minorului.
Fiind refuzat, inculpatul l-a ameninţat pe minor cu bătaia, obligându-l astfel la întreţinerea de relaţii sexuale anale şi bucale şi, de asemenea să-l masturbeze, în mod repetat.
Cei doi s-au despărţit, reîntâlnindu-se întâmplător la data de 18 decembrie 2002 când partea vătămată G.I., trecea prin faţa barului Z. din comuna Dobrovăţ, judeţul Iaşi. Inculpatul l-a acostat pe minor şi asigurându-se că nu este însoţit de vreo persoană, l-a atras în bar, servindu-l cu votcă după care, pretextând că are şi el de rezolvat unele probleme în satul Slobozia, spre care se îndrepta partea vătămată, a plecat împreună cu aceasta. Pe traseu, străbătând o vie, inculpatul i-a propus minorului să întreţină relaţii sexuale „dacă tot a băut din paharul său de votcă”. Fiind refuzat, inculpatul l-a prins pe G.I., care încercase să fugă, şi l-a condus forţat, iniţial la o colibă şi apoi într-un loc mai ferit din vie unde, prin ameninţare cu un cleşte pentru cuie, l-a obligat să se dezbrace de pantaloni şi l-a forţat la relaţii sexuale anale, fără să reuşească însă să-i introducă penisul în anus. În continuare inculpatul l-a obligat pe minor la relaţii bucale şi, în cele din urmă, să-l masturbeze.
După circa 30 minute inculpatul l-a dus pe minor în satul Dobrovăţ la martorul V.P. şi, în jurul orelor 19,00, l-a condus din nou în via în care anterior au consumat relaţii sexuale, cu scopul de a dormi peste noapte într-o colibă.
Ameninţându-l cu bătaia, inculpatul l-a determinat pe minor să se dezbrace şi să practice relaţii sexuale anale. Nereuşind intromisiunea şi întrucât partea vătămată a ţipat de durere, inculpatul a continuat cu obligarea acesteia la relaţii sexuale orale şi să-l masturbeze.
A doua zi dimineaţa, întrucât s-a trezit înaintea inculpatului, partea vătămată a părăsit coliba şi, după ce i-a povestit mamei sale cele ce i s-au întâmplat, a fost sesizat organul de poliţie.
Raportul de constatare medico-legală consemnează o fisură perineu-rectală, echimoză şi escoriaţie fesieră stg, care s-au putut produce în cadrul unei agresiuni sexuale.
Inculpatul a recunoscut atât în cursul urmăririi penale, cât şi la instanţă săvârşirea faptelor astfel cum au fost reţinute.
Asupra acestuia organul de poliţie a găsit la data de 19 februarie 2002 cleştele pentru cuie, iar urmare cercetării colibei în care s-au consumat relaţiile sexuale a fost descoperit un nasture de la pantalonii părţii vătămate.
Împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de fond inculpatul a declarat apel, invocând neadministrarea de probe din care să rezulte vinovăţia sa şi greşita individualizare a pedepsei, care este prea severă.
Prin Decizia penală nr. 124 din 8 aprilie 2003, Curtea de Apel Iaşi a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, constatând că mijloacele de probă administrate confirmă vinovăţia inculpatului, iar pedeapsa a fost corect individualizată în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Decizia penală sus-arătată a fost atacată cu recurs de către inculpat, solicitând prin memoriul scris să se constate că faptele au fost comise cu consimţământul minorului, iar prin apărător, să-i fie redusă pedeapsa.
Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi materialului de la dosar, Curtea constată că recursul inculpatului este fondat, însă pentru alte motive decât cele invocate.
Situaţia de fapt a fost corect reţinută şi temeinic dovedită prin mijloacele administrate.
Aşa cum s-a arătat, în baza declaraţiilor părţii vătămate, care a indicat obiectul cu care a fost ameninţat, organul de poliţie, efectuând o percheziţie corporală inculpatului, a descoperit asupra acestuia cleştele pentru cuie, iar în coliba în care au fost comise faptele a fost găsit un nasture smuls de la pantalonii minorului.
Actul medio-legal confirmă agresiunea sexuală.
Aceste constatări obiective se coroborează cu declaraţiile constante ale inculpatului din cursul urmăririi penale şi, mai apoi, cu cea din faţa instanţei, administrată cu respectarea dispoziţiilor procedurale privind nemijlocirea, contradictorialitatea, publicitatea şi asistenţa juridică, prin care a recunoscut folosirea mijloacelor de constrângere pentru practicarea relaţiilor sexuale.
Prin aducerea la cunoştinţa mamei sale, de îndată, agresiunii sexuale la care a fost supus, partea vătămată a exteriorizat fără echivoc constrângerea sub stăpânirea căreia a fost victima practicilor sexuale nefireşti.
Toate aceste elemente de fapt şi aprecieri ale probelor susţin săvârşirea actelor sexuale de către inculpat, prin constrângerea minorului.
Încadrarea juridică, însă, în dispoziţiile art. 197 alin. (3) teza I C. pen. şi, respectiv, art. 202 alin. (1) C. pen., a faptelor săvârşite de către inculpat, este greşită.
Potrivit art. 197 alin. (1) C. pen., constituie infracţiunea de viol „actul sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de acelaşi sex, prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa”.
Elementul material din conţinutul laturii obiective a infracţiunii de viol constă, aşadar, atât în raportul sexual, ca act sexual firesc, cât şi în actele, relaţiile de perversiune sexuală.
Pe de altă parte, prin art. 201 alin. (4) C. pen., sunt încriminate „actele de perversiune sexuală cu o persoană în imposibilitate de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa sau prin constrângere”.
Ne aflăm, astfel, în faţa unor încriminări paralele a actelor de perversiune sexuală atunci când acestea se săvârşesc cu o persoană în imposibilitate de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa sau prin constrângere.
Curtea constată această realitate legislativă atipică şi apreciază că faptele inculpatului de a practica relaţii sexuale prin constrângere cu minorul parte vătămată G.I. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de perversiune sexuală, forma agravată, prevăzută de art. 201 alin. (2) şi (4) C. pen., aflate în concurs real, având în vedere limitele speciale, minimă şi maximă, mai mici ale pedepsei pentru această infracţiune faţă de cele prevăzute pentru forma agravată a infracţiunii de viol.
Pe de altă parte, şi reţinerea, distinct, a infracţiunii de corupţie sexuală, prevăzută de art. 202 alin. (1) C. pen., în legătură cu actele cu caracter obscen, săvârşite de către inculpat asupra minorului parte vătămată cu prilejul comiterii actelor de perversiune sexuală, este greşită.
Fiind stabilit că inculpatul G.V. şi-a propus şi a realizat prin constrângere acte de perversiune sexuală, asupra minorului, actele cu caracter obscen care au premers şi însoţit pe cele de perversiune se înscriu în activitatea pregătitoare şi de realizare a elementului material al infracţiunii prevăzută de art. 201 alin. (2) şi (4) C. pen.
Faţă de cele ce preced, văzând şi prevederile art. 3859 alin. (1) pct. 17 şi alin. (3) C. proc. pen., Curtea ia în considerare din oficiu cazul de casare privind greşita încadrare juridică a faptelor şi admiţând recursul inculpatului, va casa hotărârile pronunţate, dispunând schimbarea încadrării juridice din infracţiunile reţinute în infracţiunile prevăzute de art. 201 alin. (2) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (două fapte), în baza cărora vor fi stabilite pedepse în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Conform art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive a inculpatului de la 20 februarie 2002, la 2 iulie 2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul G.V. împotriva deciziei penale nr. 124 din 8 aprilie 2003 a Curţii de Apel Iaşi.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 712 din 10 decembrie 2002 a Tribunalului Iaşi, numai cu privire la încadrarea juridică a faptelor.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., în pedepsele componente de 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 197 alin. (3) teza I, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 202 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzute de art. 197 alin. (3) teza I, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 202 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Conform art. 334 C. proc. pen., dispune schimbarea încadrării juridice din infracţiunile prevăzute de art. 197 alin. (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (2 fapte) şi de art. 202 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (2 fapte), în două infracţiuni prevăzute de art. 201 alin. (2) şi (4) C. pen. şi în baza acestui text condamnă pe inculpatul G.V. la câte 9 ani închisoare şi câte 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen.
Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 20 februarie 2002, la 2 iulie 2003.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 iulie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3178/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3184/2003. Penal → |
|---|
