CSJ. Decizia nr. 3757/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3757/2003
Dosar nr. 634/2003
Şedinţa publică din 16 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 943 din 17 octombrie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 211 alin. (2) lit. a) şi f), cu aplicarea art. 37 lit. b) şi a art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a condamnat pe inculpatul M.I. la 8 ani închisoare.
Conform art. 239 alin. (2) şi (3), cu aplicarea art. 37 lit. b) şi a art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a fost condamnat la 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., iar în baza art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, republicat, cu aplicarea art. 37 lit. b) şi a art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), inculpatul a mai fost condamnat la 2 ani închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., instanţa a contopit pedepsele în cea mai grea de 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b), urmând ca inculpatul să execute această pedeapsă, cu aplicarea art. 71, raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Tribunalul a menţinut starea de arest a inculpatului şi a dedus din pedeapsă timpul arestării preventive de la 11 octombrie 2001, la 17 octombrie 2002, a luat act că părţile vătămate F.M. şi S.D.P. nu se constituie părţi civile, a dispus, conform art. 118 lit. b) C. pen., confiscarea specială a agendei şi a instrumentelor de spargere, precum şi obligarea inculpatului la plata sumei de 3.500.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Hotărând astfel, instanţa a reţinut, în fapt, că, în ziua de 11 octombrie 2001, inculpatul, însoţit de alţi doi bărbaţi, rămaşi neidentificaţi, s-au deplasat cu autoturismul personal, pe care l-a condus fără a avea permis de conducere, la imobilul unde locuieşte administratorul acestuia, S.D.P., unde au intrat prin efracţie în apartament şi au sustras suma de 13.514.000 lei, reprezentând cotele de întreţinere ale locatarilor, un video şi o combină audio.
Aparatura a fost pusă într-o geantă de voiaj, sustrasă tot din locuinţa părţii vătămate, pe care a luat-o inculpatul, iar unul dintre ceilalţi participanţi avea o borsetă cu numeroase instrumente de spargere.
După părăsirea locuinţei, în uşa liftului s-au întâlnit cu serg. mj. F.M., îmbrăcat în uniformă, care i-a întrebat dacă la etajul respectiv, locuieşte administratorul blocului şi cum răspunsul a fost negativ, au coborât cu toţii la parter. Aici, sergentul major, împreună cu subofiţerul R.P., din cadrul secţiei 18 poliţie, părându-li-se că respectivii nu sunt din bloc, le-a cerut să se legitimeze, moment în care suspecţii au aruncat genţile şi au fugit în direcţii diferite, fiind prins M.I., care pentru a scăpa, i-a rupt uniforma numitului F.M. dându-i şi un pumn în figură.
Împotriva sentinţei a declarat apel, în termen legal, inculpatul, prin care o consideră netemeinică, deoarece pedeapsa aplicată este deosebit de aspră în raport cu circumstanţele săvârşirii faptei şi datele sale personale.
Secţia I penală a Curţii de Apel Bucureşti, prin Decizia nr. 850 din 20 decembrie 2002, a respins, ca nefondat apelul, apreciind că pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare, corespunde cerinţelor cuprinse în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinându-se seama de gradul mare de pericol social concret al primelor două infracţiuni, de împrejurările în care s-au comis toate faptele, precum şi de circumstanţele personale ale inculpatului care este recidivist.
Cu reiterarea aceluiaşi motiv de netemeinicie, Decizia a fost atacată, în termen legal, cu recurs, care, examinat în raport cu actele şi lucrările dosarului, va fi respins ca nefondat.
În acest sens, din analiza bogatului probatoriu dispus şi administrat în cauză, rezultă, fără nici un dubiu comiterea de către inculpat a faptelor pentru care a fost cercetat şi condamnat, deşi acesta nu a recunosuct decât prezenţa sa în faţa blocului, unde îi aştepta pe ceilalţi doi, iar pedepsele stabilite, ca şi pedeapsa de executat corespund tuturor criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Totodată, inculpatul nu se află pentru prima dată în conflict cu rigorile legii penale, fiind condamnat încă din minorat pentru fapte de aceeaşi natură, pedeapsa de 8 ani închisoare corespunde atât gradului de pericol social concret al faptelor şi al făptuitorului, potrivit dispoziţiilor cuprinse în art. 52 C. pen.
În consecinţă, secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie, constatând neîndeplinite cerinţele cazului de recurs prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului M.I., va deduce din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive de la 11 octombrie 2001, la 16 septembrie 2003 şi îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.I. împotriva deciziei penale nr. 850 din 20 decembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 11 octombrie 2001, la 16 septembrie 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3756/2003. Penal. Art.197 alin.3 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3758/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
