CSJ. Decizia nr. 4521/2003. Penal. Art.257 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4521/2003
Dosar nr.2712/2003
Şedinţa publică din 15 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 28 din 31 ianuarie 2003 a Tribunalului Mureş, a fost condamnat inculpatul S.M. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de dispoziţiile art. 257 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) În baza art. 81 şi art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o perioadă de 5 ani. I s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestului preventiv de la 25 septembrie 2001, la 21 decembrie 2001, conform dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP)
În baza art. 257 alin. (2), raportat la art. 256 alin. (2) C. pen., s-a confiscat de la inculpat suma de 7.500.000 lei.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei ce reprezintă onorariul avocatului din oficiu, urmând a fi avansată din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, că inculpatul a cunoscut-o pe denunţătoarea S.V. în calitatea sa de şef al Serviciului Juridic şi contencios Administrativ din cadrul Primăriei Suceava. Cu ocazia întâlnirii, S.V. i-a solicitat inculpatului să o sprijine în rezolvarea unor probleme legate de clauzele unui contract încheiat de către aceasta împreună cu soţul său şi SC C. SA Rădăuţi în calitate de vânzător al unui teren din intravilanul municipiului Suceava. Totodată, denunţătoarea l-a informat pe inculpat cu privire la derularea, pe rolul Curţii de Apel Suceava a unui litigiu între SC C. SA Rădăuţi în calitate de pârât şi C.A., reclamant, având ca obiect revendicarea unei suprafeţe de teren, denunţătoarea fiind interesată a i se da câştig de cauză reclamantului.
Inculpatul a promis că o va sprijini, sugerând existenţa anumitor relaţii între el şi un magistrat al Curţii de Apel Suceava căruia S.V. urma să-i dea prin intermediul inculpatului, suma de 25.000.000 lei. Inculpatul a primit suma, iar la 10 ianuarie 2001 s-au întâlnit din nou, inculpatul informând-o că a promovat o acţiune în anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate a SC C. SA Rădăuţi pentru un teren în vecinătatea celui cumpărat de S.V. şi că pentru obţinerea unei soluţii favorabile la Curtea de Apel Suceava trebuie să-i mai dea, pentru acelaşi magistrat, suma de 30.000.000 lei.
La începutul lunii februarie 2001, denunţătoarea l-a contactat pe inculpat care a promis că în schimbul celor 55 de milioane lei să o ajute să obţină alte terenuri, iar la 20 martie 2001 a informat-o că, în virtutea obligaţiilor de serviciu, a fost nevoit să promoveze 2 acţiuni în constatarea nulităţii absolute a autorizaţiei de funcţionare şi construcţie emise în favoarea denunţătoarei, pretinzând încă 10.000.000 lei pentru a interveni pe lângă un magistrat, sumă care nu i-a mai fost remisă însă.
La data de 2 aprilie 2001, S.V. i-a reproşat inculpatului că nu i–a rezolvat problemele, solicitând restituirea banilor şi, deoarece aceasta nu s-a realizat până la 9 aprilie 2001, a depus denunţul la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
La data de 13 aprilie 2002, S.V. a primit 47.5 milioane lei de la soţia inculpatului.
Inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptelor şi a susţinut că denunţătoarea i-a pretins suma de 2500 dolari S.U.A., echivalentul a 55 milioane lei pentru un litigiu aflat pe rolul Curţii de Conturi, Colegiul jurisdicţional Suceava şi în care inculpatul avea calitatea de pârât.
Starea de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, denunţul numitei S.V., declaraţie inculpat, înregistrări audio/video, procesul verbal de redare în formă scrisă a conţinutului înregistrărilor de pe cele 2 casete audio ridicate de la S.V., declaraţiile martorilor, declaraţiile inculpatului, procesul verbal de confruntare a inculpatului cu denunţătoarea, adresa nr. 579/S/2001 a Tribunalului Suceava privind inexistenţa pe rolul acestei instanţe a acţiunilor pretins a fi introduse de către inculpat, adresa nr. 3188 din 19 octombrie 2001 a Primăriei Suceava, privind nepromovarea acţiunilor la care făcea referire inculpatul.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul, solicitând achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., invocând inexistenţa autorizaţiei pentru înregistrările magnetice efectuate, imposibilitatea angajării unui apărător pentru pregătirea apărării, faptul că informaţiile cunoscute de martori aveau drept unică sursă denunţătoarea şi faptul că procesul nu a fost judecat în procedură de urgenţă.
Prin Decizia nr. 83/A din 21 mai 2003 a Curţii de Apel Târgu Mureş, dosar nr. 281/2003/P, conform art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins ca nefondat apelul.
În temeiul art. 192 alin. (2) a fost obligat apelantul inculpat la plata sumei de 400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 300.000 lei, onorariu avocat oficiu urmând a fi avansaţi Baroului Mureş de Tribunalul Mureş.
Instanţa de apel a apreciat hotărârea de fond ca temeinică, stabilind o situaţie de fapt reală şi bazată pe întregul material probator administrat, inculpatul fiind asistat permanent de un apărător şi nefiind oprit în apărarea drepturilor sale procesuale.
În acelaşi timp, s-a apreciat că încadrarea juridică este corectă, neexistând dubii asupra săvârşirii faptei sau a vinovăţiei inculpatului, iar pedeapsa a fost just individualizată.
În legătură cu înregistrările folosite ca mijloc de probă instanţa le-a apreciat ca nefiind interzise de lege.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul care a solicitat admiterea acestuia, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 10, 14, 17 şi 18 C. proc. pen. şi achitarea sa conform art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Instanţele de judecată au reţinut în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului S.M., încadrarea juridică dată faptelor săvârşite de acesta fiind legală şi temeinică.
Curtea constată că instanţele de judecată s-au pronunţat asupra tuturor probelor administrate şi cu privire la cererile formulate de inculpat de natură să garanteze drepturile sale şi să influenţeze soluţia procesului.
Înregistrările magnetice efectuate de denunţătoare în legătură cu discuţiile avute de aceasta cu inculpatul S.M. au fost interpretate în contextul analizării şi celorlalte probe administrate în cauză şi a coroborării lor.
Din materialul probator al cauzei rezultă fără dubiu că inculpatul S.M. a pretins şi primit sume de bani importante lăsând să se creadă că are influenţă asupra unui magistrat pe care îl va determina să pronunţe hotărâri judecătoreşti favorabile denunţătoarei S.V.
Pentru aceste considerente, motivele de casare prevăzute de art. 3859 pct. 10, 17 şi 18 C. proc. pen., nefiind fondate, Curtea le va respinge ca atare.
Cât priveşte critica formulată de inculpat în legătură cu modul de individualizare a pedepsei, Curtea constată că şi aceasta este neîntemeiată.
Pedeapsa aplicată inculpatului reflectă criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), referitoare la pericolul social al faptei săvârşite, persoana infractorului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Modalitatea de executare a pedepsei prin neprivarea de libertate a inculpatului, demonstrează clemenţa instanţei de judecată şi analiza atentă şi completă efectuată de aceasta asupra tuturor datelor cu privire la vârsta inculpatului, starea sănătăţii sale, lipsa antecedentelor penale.
Reducerea cuantumului pedepsei aplicate ar goli de conţinut dispoziţiile textelor de lege arătate şi nu ar corespunde cerinţelor scopului punitiv-preventiv al sancţiunii penale, astfel cum este el prevăzut de art. 52 C. pen.
Pentru aceste motive, Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul inculpatului S.M. şi să dispună obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.M. împotriva deciziei penale nr. 83/ A din 21 mai 2003 a Curţii de Apel Tg. Mureş.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4520/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4522/2003. Penal. Art.206 c.pen. Recurs în... → |
|---|
