ICCJ. Decizia nr. 5105/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5105/2003
Dosar nr. 3335/2003
Şedinţa publică din 7 noiembrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, prin sentinţa penală nr. 1256 din 19 decembrie 2002, a condamnat pe inculpaţii:
- D.A.C. la 11 ani şi 6 luni închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b)C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an şi 6 luni aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1123 din 26 iunie 1998, pronunţată de Judecătoria sectorului 6 Bucureşti şi a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul urmând să execute, în final, 13 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 65 lit. a) şi b) C. pen.
- N.A., a fost condamnat la 11 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), prin schimbarea încadrării juridice din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
A făcut aplicarea art. 75 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), a menţinut starea de arest a inculpaţilor şi a dedus detenţia pentru inculpatul D.A.C. de la 23 noiembrie 1995, la 29 noiembrie 1995 şi de la 7 septembrie 2001 la zi şi pentru inculpatul N.A. de la 7 septembrie 2002 la zi. Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa fondului a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În perioada 04 septembrie 2001 – 07 septembrie 2001, Serviciul Supravegherii Operative şi Investigaţii din Cadrul Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti au efectuat o acţiune de supraveghere operativă asupra inculpatului D.A.C., domiciliat în Bucureşti, la solicitarea organelor de poliţie din cadrul secţiei 11, care se sesizase din oficiu, cu privire la faptul că inculpatul comercializează droguri la domiciliu.
În urma desfăşurării acestei activităţi de supraveghere înregistrată prin filmare pe suport magnetic, s-a constatat că inculpatul D.A.C. (zis „C.”) şi inculpatul N.A. (zis „M.”) comercializează droguri pe strada Lăcrămioarei.
În data de 07 septembrie 2001 s-a efectuat o percheziţie domiciliară la domiciliul celor doi din str. Lăcrămioarei, dar nu au fost descoperite substanţe stupefiante sau psihotrope, ridicându-se sumele de 2845 dolari S.U.A. de la inculpatul D.A.C., 205 dolari S.U.A. şi 110 mărci germane de la inculpatul N.A. şi 2.662.000 lei de la N.A.
Cu aceeaşi ocazie au fost efectuat cercetări în grădina din faţa imobilului unde cei doi inculpaţi locuiesc la parter, găsindu-se mai multe bucăţi de folii din plastic pe care, în urma constatării tehnico-ştiinţifice s-au pus în evidenţă urme de heroină (raport nr. 189322 din 10 septembrie 2001).
În cauză au fost audiaţi martorii R.M., R.M.A., A.L.G. şi D.G.F., din ale căror declaraţii a rezultat că în anii 2000-2001 au vândut droguri primite de la inculpaţi în acest scop. Aceştia au recunoscut că în diferite perioade de timp obişnuiau să vândă droguri pentru inculpaţi în schimbul unor sume de bani sau chiar droguri pe care inculpaţii le dădeau pentru serviciile aduse.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpaţii.
În apelul său, parchetul a criticat soluţia pronunţată pentru nelegalitate, vizând greşita aplicare a prevederilor art. 169 C. proc. pen., instanţa dispunând restituirea sumelor de 2.662.000 lei şi 250 dolari S.U.A. şi 110 mărci germane şi nu cum corect ar fi trebuit să facă aplicarea prevederilor art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi să dispună confiscarea sumelor de bani deţinute din vânzarea drogurilor şi, greşita schimbare a încadrării juridice a inculpaţilor. Astfel, pentru inculpatul D.A.C. [(recidivist art. 37 lit. a) C. pen.)] din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 142/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în art. 2 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi pentru inculpatul N.A. din infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 în cea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În apelurile lor, inculpaţii au criticat soluţia pronunţată pentru nelegalitate, vizând omisiunea instanţei de fond de a dispune aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi netemeinicie, solicitând redozarea pedepselor aplicate, dându-se astfel o mai mare eficienţă dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia nr. 270 din 20 mai 2003, admite apelurile declarate de procuror şi de inculpaţi, desfiinţează în parte sentinţa şi în fond;
În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 16 din Legea nr. 14/2000 condamnă pe inculpatul D.A.C. la 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Menţine dispoziţia de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei de un an şi 6 luni aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1123/1998 a Judecătoriei sector 6 Bucureşti definitivă prin Decizia penală nr. 1036/1998 a Tribunalului Bucureşti, inculpatul urmând să execute această pedeapsă alături de pedeapsa aplicată, în final, 7 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 16 din aceeaşi lege condamnă pe inculpatul N.A. la 5 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Face aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pentru ambii inculpaţi.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
S-a motivat că din ansamblul probator administrat în cauză s-a dovedit cu certitudine şi fără echivoc vinovăţia inculpaţilor sub aspectul infracţiunilor pentru care aceştia au fost trimişi în judecată.
Instanţa fondului a greşit însă când a schimbat încadrarea juridică dată faptelor prin actul de sesizare din infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 în art. 2 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege.
Din interpretarea acestor două texte de lege, rezultă că cele două infracţiuni sunt distincte, cu obiecte materiale distincte, aşa încât cea de-a doua nu este agravanta primei.
În speţă este vorba doar de droguri de mare risc, heroină, aşa încât încadrarea juridică corectă este aceea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, astfel cum era prevăzută în actul de sesizare al instanţei.
De asemenea, instanţa fondului greşit nu a făcut aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000,
Potrivit dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 cei care, în timpul urmăririi penale, denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzută de lege.
Astfel, urmare a denunţurilor efectuate de inculpaţi în cursul cercetării penale, în Arestul secţiei 11 poliţie, aspect reţinut de altfel şi de procuror, în Rechizitoriul nr. 2972/P din 29 noiembrie 2001 a fost identificat şi depistat numitul N.V. care avea asupra sa 154,5 gr. heroină, aşa încât Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a emis pe numele acestuia M.A.P. nr. 902 din 22 noiembrie 2001 pe o durată de 30 zile.
A apreciat că în mod corect instanţa de fond a restituit inculpaţilor sumele de bani ridicate din domiciliile acestora, întrucât nu s-a făcut dovada prevenţiei ilicite a acestora.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpaţii N.A. şi D.A.C.
Prin recursul său, procurorul a criticat Decizia atacată pentru aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 169 C. proc. pen. şi pentru greşita individualizare a pedepselor.
Inculpaţii în recursul lor au cerut reducerea pedepselor şi aplicarea graţierii.
Asupra criticilor formulate.
Potrivit art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, se confiscă, banii, valorile sau orice alte bunuri dobândite prin valorificarea drogurilor şi alte bunuri provenite din săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 210 din aceeaşi lege.
În urma unor activităţi de supraveghere, în perioada 4 septembrie 2000 – 7 septembrie 2000, asupra imobilului, din Bucureşti, str. Lăcrămioarei, activităţi ce au fost făcute prin filmare, s-a constatat că inculpaţii D.A.C. şi N.A. comercializează droguri de mare risc (heroină) către mai multe persoane.
Din raportul de supraveghere informativ-operativ, rezultă că inculpaţii desfăşurau activitatea de distribuire a drogurilor, în faţa scării blocului, unde locuiau. Astfel, aceştia stăteau pe trotuar în spatele unui autoturism, iar cumpărătorul îşi lua doza din partea din faţă a maşinii, de pe roată sau de pe aripă, după care părăsea zona.
Alte modalităţi de distribuire a drogurilor, constau în aceea că, inculpaţii lăsau să cadă pe jos doza de heroină, după care cumpărătorul o plătea, o ridica şi pleca sau prin aşezare de către inculpatul N.A. a dozelor cu heroină în faţa scării blocului, lângă un autoturism, după care la o distanţă de 2-3 metri se încasa preţul de la cumpărător sau inculpaţii dădeau doza de heroină direct cumpărătorului, după ce acesta achita preţul.
De asemenea, din acelaşi raport, a mai rezultat că, de mai multe ori, cumpărătorii îşi injectau doze chiar din zona supravegheată, iar cu ocazia verificărilor efectuate în grădina din faţa blocului inculpaţilor, au fost descoperite mai multe folii transparente cu urme de heroină.
Fiind audiaţi martorii, au declarat că au cumpărat de la inculpat heroină cu suma de 100.000 lei doza.
Urmare celor arătate mai sus, la data de 7 septembrie 2001, s-a efectuat la domiciliul inculpaţilor din str. Lăcrămioarei, o percheziţie, ocazie cu care s-a ridicat sumele de 2.845 dolari S.U.A. de la inculpatul D.A.C., 205 dolari S.U.A. şi 110 mărci germane de la inculpatul N.A., precum şi suma de 2.662.000 de la numita N.A.
Faţă de probele administrate în cauză, respectiv raportul de supraveghere informativ – operativ, dar şi din declaraţiile martorilor a rezultat, în mod indubitabil, atât vinovăţia inculpaţilor în săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri, dar şi faptul că sumele de bani ridicate de la domiciliul acestora provin din valorificarea drogurilor.
În speţă, aşadar, trebuiau confiscate sumele de bani ridicate de la inculpaţi, în baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, iar nu restituite acestora, în baza art. 169 C. proc. pen., cum greşit s-a procedat.
Nefăcând aplicarea art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi aplicând greşit dispoziţiile art. 169 C. proc. pen., instanţele au pronunţat o soluţie nelegală, a cărui casare se impune.
Ca atare, critica adusă hotărârilor prin primul motiv de recurs formulat de procuror este întemeiată şi urmează a fi admisă.
Sunt neîntemeiate susţinerile făcute de toţi recurenţii privitor la pedepsele aplicate, deoarece instanţa de apel, la stabilirea sancţiunilor, a avut în vedere în mod just gravitatea faptelor comise şi pericolul social pe care îl prezintă făptuitorul, existând temeiuri suficiente că scopul pedepsei înscris în art. 52 C. pen., poate fi realizat în cuantumul stabilit de instanţă.
Pentru considerentele care preced, recursul declarat de procuror urmează a fi admis, a se casa hotărârile atacate numai în ce priveşte măsura de restituire a sumelor ridicate de la inculpaţi, dispoziţie pe care o înlătură, iar conform art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, va confisca de la inculpaţi următoarele sume:
- de la N.A., suma de 2.662.000 lei, depusă la D.G.P.M.B. Serviciul Financiar cu chitanţa nr. 0298637 din 10 septembrie 2001 şi sumele de 205 dolari S.U.A. şi 110 mărci germane, depuse la B.N.R., sucursala Municipiului Bucureşti, Serviciul Tezaur şi Casierie, cu adresa având nr. de intrare 36221 din 21 septembrie 2001;
- de la D.A.C. suma de 2.845 dolari S.U.A., care a fost depusă la aceeaşi bancă cu adresa având nr. de intrare 36220 din 21 septembrie 2001, menţinându-se celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Totodată, se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţi, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Se vor deduce din pedepsele aplicate, perioada executată de la 23 noiembrie 1995, la 29 noiembrie 1995 şi timpul arestării preventive de la 7 septembrie 2001, la 7 noiembrie 2003 pentru inculpatul D.A.C. şi timpul arestării preventive de la 7 septembrie 2001, la 7 noiembrie 2003 pentru inculpatul N.A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 270 din 20 mai2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe inculpaţii D.A.C. şi N.A.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 1256 din 19 decembrie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, cu privirea restituirea sumelor ridicate de la inculpaţi.
Conform art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 confiscă de la inculpaţi următoarele sume:
- de la inculpatul N.A., a sumelor 2.662.000 lei, 250 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei la cursul valutar din ziua efectuării plăţii precum şi echivalentul în lei a 110 mărci germane la ultimul curs valutar al lunii în care a fost în circulaţie.
- de la inculpatul D.A.C. a sumei de 2.845 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei la cursul valutar din ziua efectuării plăţii.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor pronunţate.
Respinge recursurile declarate de inculpaţii D.A.C. şi N.A. împotriva deciziei penale nr. 270 din 20 mai 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedepsele aplicate, perioada executată de la 23 noiembrie 1995 la 29 noiembrie 1995 şi timpul arestării preventive de la 7 septembrie 2001 la 7 noiembrie 2003, pentru inculpatul D.A.C. şi timpul arestării preventive de la 7 septembrie 2001 la 7 noiembrie 2003, pentru inculpatul N.A.
Obligă pe recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5/2003. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 511/2003. Penal → |
|---|
