ICCJ. Decizia nr. 4153/2004. Penal. Art.197.c pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4153/2004
Dosar nr. 3311/2004
Şedinţa publică din 17 august 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, prin sentinţa penală nr. 231 din 17 februarie 2004, a condamnat pe inculpatul L.M. zis C., la 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi la un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate, prevăzută de art. 189 alin. (1) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., a contopit pedepsele şi a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 4 ani.
A dedus prevenţia de la 8 iulie 2002 la zi şi a menţinut starea de arest a inculpatului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
În seara de 6 august 2002, în timp ce partea vătămată împreună cu mai mulţi tineri se aflau la o terasă (bar) amenajată în Bucureşti, Şoseaua Odăi, s-au apropiat de grup, inculpatul L.M. şi martorul G.M.C. care au intrat în vorbă cu partea vătămată şi prietenii ei. După aproximativ 10 minute inculpatul i-a cerut părţii vătămate să se îndepărteze cam 5 metri de grup, pretextând că are să-i spună ceva. Partea vătămată l-a însoţit pe inculpat, iar acesta i-a cerut să meargă cu el să întreţină raporturi sexuale şi pentru că a fost refuzat a pălmuit-o.
Partea vătămată a încercat să fugă, însă a fost prinsă de martorul G.M. care a dus-o la inculpat, iar acesta a lovit-o din nou, apoi a luat-o de braţ şi au plecat spre câmpul din apropiere. Inculpatul ajutat şi de martor a condus-o pe partea vătămată în cimitirul Străuleşti unde a întreţinut raport sexual. După consumarea raportului sexual, inculpatul a lăsat-o pe partea vătămată în paza martorului, a plecat la locuinţa sa săi-a bani şi ţigări, iar după 10 minute a revenit. Supărat pe inculpat că nu i-a permis să întreţină raporturi sexuale, martorul G.M. a plecat acasă.
După plecarea martorului, inculpatul i-a spus părţii vătămate că o va lăsa să plece acasă, după ce îl va însoţi la benzinăria M. din apropiere, lucru acceptat de minoră. Ajunşi la benzinărie, inculpatul a cumpărat Cola, două beri şi ţigări şi a silit-o pe minoră să meargă din nou în cimitir unde împotriva voinţei ei a întreţinut un raport sexual anal.
Potrivit actelor medico-legale, minora a fost deflorată recent, sperma aparţinând inculpatului, leziunile de pe coapsă au necesitat îngrijiri medicale.
Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul.
Procurorul a criticat sentinţa ca nelegală şi netemeinică deoarece s-a dat o greşită încadrare juridică infracţiunii de lipsire de libertate, partea vătămată fiind minoră, iar pedepsele aplicate sunt blânde.
Inculpatul a criticat sentinţa ca nelegală şi netemeinică şi a cerut să fie achitat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar, reducerea pedepsei.
Prin Decizia nr. 289 din 22 aprilie 2004, pronunţată de secţia I penală de la Curtea de Apel Bucureşti a fost admis apelul procurorului şi pe cale de consecinţă a fost respins apelul declarat de inculpat.
Sentinţa a fost desfiinţată parţial, pedepsele au fost descontopite şi în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 189 alin. (1) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), texte de lege în baza cărora inculpatul a fost condamnat la 5 ani închisoare. Pedeapsa astfel stabilită a fost contopită cu pedeapsa de 10 ani şi s-a dispus ca inculpatul să execute 10 ani închisoare.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpatul.
Prin recursul procurorului Decizia este criticată pentru nelegalitate şi netemeinicie, motiv de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. S-a motivat că pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., este în alte limite decât cele prevăzute de lege, iar pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de viol este blândă şi se impune majorarea ei.
Inculpatul a reiterat aceleaşi motive din apel solicitând în principal să fie achitat, deoarece raportul sexual s-a consumat cu acordul părţii vătămate şi în plus nu a cunoscut că aceasta era minoră, deoarece avea o constituţie robustă care crea convingerea că este majoră.
Recursul parchetului este întemeiat pentru cele ce urmează:
Din actele şi lucrările aflate la dosarul cauzei rezultă că instanţele au reţinut o situaţie de fapt corectă şi pe baza acesteia vinovăţia inculpatului.
Cererea inculpatului de a fi achitat, deoarece a existat consimţământul părţii vătămate a fost corect respinsă şi motivată de prima instanţă, iar instanţa de apel a suplimentat motivarea reţinând că partea vătămată nu a declarat că şi-a manifestat acordul în a întreţine raporturi sexuale, şi faptul că s-a resemnat în sensul că „nu este nici prima nici ultima" căreia i se întâmplă.
Actele medico-legale dovedesc fără putinţă de tăgadă că partea vătămată, minoră în vârstă de 14 ani şi 8 luni, a fost deflorată cu ocazia raportului sexual întreţinut cu inculpatul, iar sperma de pe chiloţi provine de la inculpat. Semnele de violenţă prezentate de minoră pe coapsa stângă cum şi lovirea acesteia în mod repetat cu palma, aspect perceput şi relatat de martori exclud apărarea inculpatului, în sensul că minora l-a însoţit de bunăvoie şi că în aceleaşi condiţii a fost de acord să întreţină raporturi sexuale într-un cimitir.
Pedeapsa de 10 ani închisoare chiar dacă este situată la limita minimă prevăzută de textul, modificat prin Legea nr. 169/2002 (M. Of. nr. 261/18.04.2002) urmează a fi menţinută, fiind aplicată cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), inculpatul în vârstă de 20 ani, fiind încadrat în muncă şi la primul contact cu legea penală.
Pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de lipsire de libertate este în alte limite decât cele prevăzute de lege, instanţa de apel reţinând greşit incidenţa dispoziţiilor art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), privind legea penală mai favorabilă.
Potrivit Legii nr. 169/2002 (M. Of. nr. 261/18.04.2002), infracţiunea de lipsire de libertate, prevăzută de art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., este pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 7 la 15 ani. Fapta săvârşită de inculpat la 6/7 august 2002, după modificarea limitelor de pedeapsă nu poate beneficia de aplicarea dispoziţiilor art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) Pedeapsa de 5 ani, inferioară pedepsei minime de 7 ani închisoare, prevăzută pentru fapta săvârşită de inculpat, este nelegală, recursul urmând a fi admis, iar Decizia casată, motivul de casare fiind cel prevăzut de art. 3859 pct. 1 alin. (1) şi (4) C. proc. pen.
Rejudecând în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., pedepsele urmează a fi descontopite, se va înlătura aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), privind infracţiunea de lipsire de libertate, prevăzută de art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., iar inculpatul urmează a fi condamnat pentru această infracţiune la 7 ani închisoare. Pedepsele vor fi contopite, în final, inculpatul urmând să execute 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate urmând a fi menţinute.
Pentru considerentele expuse, recursul inculpatului este nefondat şi urmează a fi respins ca atare, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În temeiul art. 38517 alin. (4), cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsă timpul reţinerii şi arestării preventive de la 8 august 2002 la 17 august 2004.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 289 din 22 aprilie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe inculpatul L.M.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 231 din 17 februarie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, numai cu privire la cuantumul pedepsei aplicate şi cu reţinerea prevederilor art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi rejudecând:
Înlătură aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în pedepsele componente de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Înlătură aplicarea prevederilor art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), cu privire la infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen.
În baza art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., condamnă pe inculpatul L.M. la 7 ani închisoare.
Menţine pedeapsa de 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul L.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 8 august 2002 la 17 august 2004.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.M. împotriva deciziei penale nr. 289 din 22 aprilie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 august 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4151/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4155/2004. Penal. Art.329 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
