ICCJ. Decizia nr. 4151/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4151/2004
Dosar nr. 3275/2004
Şedinţa publică din 17 august 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 135/2001, Tribunalului Alba a dispus condamnarea inculpaţilor:
- G.V. la 17 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), b), c), d) şi f) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
- A.E.G.I. la 22 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşireainfracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b), c), d) şi f) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată şi s-a contopit restul neexecutat de 770 zile din pedeapsa de 4 ani şi 10 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 126/1998 a Tribunalului Alba, cu pedeapsa stabilită în cauză, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 22 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
- R.I. la 20 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b), c), d) şi f) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii A.E.G.I., R.I., şi G.V.
Prin Decizia penală nr. 320/ A din 5 februarie 2001, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţi, motivând că situaţia de fapt a fost corect reţinută şi că pedepsele aplicate acestora au fost corect individualizate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpaţii, acestea fiind respinse, ca nefondate de Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală, prin Decizia penală nr. 974 din 21 februarie 2002.
Împotriva celor trei hotărâri penale pronunţate în cauză, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare, în temeiul art. 409 şi art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 C. proc. pen., susţinând că faptei i-a fost dată o greşită încadrare juridică.
Recursul în anulare a fost admis prin Decizia penală nr. 58 din 7 aprilie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală, prin care s-a dispus următoarele:
Au fost casate hotărârile atacate şi s-a dispus trimiterea cauzei la Tribunalul Alba pentru efectuarea unei expertize psihiatrice, în temeiul art. 117 C. proc. pen., deoarece fapta inculpaţilor A.E.G.I., R.I. şi G.V. de a exercita violenţe asupra victimei G.I., cauzându-i leziuni grave care au determinat decesul acestuia, în scopul de a sustrage diverse bunuri, nu constituie infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b), c), d) şi f) şi alin. (3) C. pen., ci infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 şi art. 176 lit. d) C. pen. şi infracţiunea de tâlhărie, prevăzută deart. 211 alin. (2) lit. a), b), c), d) şi f) şi alin. (3) C. pen., aflate în concurs ideal.
S-a menţinut starea de arest a inculpaţilor A.E.G.I., R.I. şi G.V.
În rejudecare cauza a fost înregistrată la Tribunalul Alba în dosarul penal nr. 3355/2003.
Prin sentinţa penală nr. 5 din 12 ianuarie 2004, Tribunalul Alba, secţia penală, în dosar penal nr. 3355/2003 a dispus condamnarea inculpaţilor:
Prin sentinţa penală nr. 135/2001, Tribunalul Alba a dispus condamnarea inculpaţilor:
- G.V. la:
- 17 ani închisoare, pentru săvârşirea, cu aplicarea 13 din complicitate la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), b), c), d) şi f) C. pen., în dauna părţii vătămate O.I., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiune prevăzută în rechizitoriu;
- 17 ani închisoare, pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), b), c), d) şi f) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea 13 C. pen., în dauna părţii vătămate G.I., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiune prevăzută în rechizitoriu;
În baza art. 33 şi art. 34 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, dispunându-se ca inculpatul G.V. să execute pedeapsa cea mai grea de 17 ani închisoare.
A fost privat inculpatul de exerciţiul drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 22 ianuarie 2001 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
A fost respinsă cererea formulată de inculpatul G.V. privind schimbarea încadrării juridice a faptei din complicitate la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), b), c), d) şi f) C. pen., în infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 209 lit. a) şi g) C. pen.
- A.E.G.I. la:
- 18 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b), c), d) şi f) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 37 lit. a) şi b) C. pen., în dauna părţii vătămate O.I., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută în rechizitoriu;
- 18 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b), c), d) şi f) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 37 lit. a) şi b) C. pen., în dauna părţii vătămate G.I., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută în rechizitoriu;
- 22 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 şi art. 176 C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 37 lit. a) şi b) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută în rechizitoriu;
În baza art. 33 şi art. 34 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa ce a mai grea de 22 ani închisoare.
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată şi s-a contopit restul neexecutat de 770 zile din pedeapsa de 4 ani şi 10 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 126/1998 a Tribunalului Alba, rest care a fost contopit cu pedeapsa stabilită în cauză, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 22 ani închisoare.
A fost privat inculpatul de exerciţiul drepturilor, prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 31 ianuarie 2001 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
- R.I. la:
- 18 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b), c), d) şi f) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), în dauna părţii vătămate O.I., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută în rechizitoriu;
- 18 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b), c), d) şi f) C. pen., cu aplicată art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), în dauna părţii vătămate G.I., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută în rechizitoriu;
- 20 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută deart. 174 şi art. 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută în rechizitoriu.
În baza art. 33 şi art. 34 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa ce a mai grea de 20 ani închisoare.
A fost privat inculpatul de exerciţiul drepturilor, prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 8 februarie 2001 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 1003 C. civ., au fost obligaţi inculpaţii în solidar la plata următoarelor despăgubiri civile:
1. O.I., la suma de 3 milioane lei cu titlu de daune materiale;
2. G.V., la 5 milioane lei cu titlu de daune materiale şi 10 milioane lei cu titlu de daune morale.
S-a luat act de renunţarea părţii civile G.I. la pretenţiile civile.
3. G.T.E., la suma de 5 milioane lei cu titlu de daune materiale şi 10 milioane lei cu titlu de daune morale;
4. C.M., la suma de 5 milioane lei cu titlu de daune materiale şi 10 milioane lei cu titlu de daune morale.
În baza art. 189 şi art. 191 C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii A.E.G.I. şi R.I. la plata în favoarea statului a câte 3.991.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 800.000 lei reprezentând onorariul apărătorilor din oficiu în dosar penal nr. 3355/2003, iar suma de 710.000 lei, onorariile apărătorilor din oficiu în dosar penal nr. 1887/2001.
În baza aceluiaşi temei juridic a fost obligat inculpatul G.V. la plata în favoarea statului a sumei de 3.216.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 335.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu în dosar penal nr. 1877/2001.
Au fost anulate mandatele de executare emise în baza sentinţei penale nr. 135/2001 a Tribunalului Alba.
Pentru a pronunţa această hotărâre, s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 14 ianuarie, în urma unei înţelegeri prealabile, inculpaţii A.E.G.I. şi R.I. înarmaţi cu bâte şi mascaţi cu cagule improvizate, au pătruns în locuinţa victimei G.I.
După ce au aplicat acesteia mai multe lovituri în zona capului, inculpaţii au sustras un radiocasetofon şi un şerpar. Cei doi inculpaţi au predat bunurile inculpatului G.V. care asigura paza şi s-au reîntors la locul faptei, unde l-au lovit pe O.I., pentru a afla locul unde îşi păstrează victima banii.
Inculpaţii au sustras şi 11 oi pe care, a doua zi le-au vândut cu suma de 6.500.000 lei.
În urma agresiunilor exercitate de inculpat, partea vătămată G.I. a decedat la data de 15 ianuarie 2001, iar O.I. a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba şi inculpaţii G.V., A.E.G.I. şi R.I.
În apelul parchetului acesta a solicitat majorarea pedepselor stabilite inculpaţilor şi aplicarea unui spor de pedeapsă, reţinerea în încadrarea juridică dată faptei săvârşită de inculpatul G.V. în infracţiunea de tâlhărie privind partea vătămată G.I. şi a alin. (3) al acesteia, aplicarea pedepselor complementare pentru fiecare infracţiune în parte şi obligarea inculpaţilor la plata cheltuielilor judiciare către stat, în primul ciclu procesual.
Prin apelul său inculpatul G.V. a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea de furt calificat.
În apelul său, inculpatul A.E.G.I. a solicitat reducerea pedepsei aplicată.
Prin Decizia penală nr. 161/ A din 29 aprilie 2004, Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba şi s-a dispus obligarea inculpaţilor la plata cheltuielilor judiciare după cum urmează:
1. Inculpatul G.V. la plata sumelor de:
- 2.150.000 lei din care suma de 335.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului numit din oficiu în dosar nr. 1877/200;
- 550.000 lei, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului numit din oficiu în dosar nr. 4408/200;
- 1.150.000 lei din care suma de 450.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului numit din oficiu în dosar nr. 5085/200;
- 1.600.000 lei din care suma de 600.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului numit din oficiu în dosar nr. 3355/2003;
2. Inculpaţii A.E.G.I. şi R.I. fiecare câte:
- 2.525.000 lei din care suma de 710.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului numit din oficiu în dosar nr. 1877/200;
- 550.000 lei din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului numit din oficiu în dosar nr. 4408/200;
- 1.150.000 lei din care suma de 450.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului numit din oficiu în dosar nr. 5085/200;
- 1.600.000 lei din care suma de 600.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului numit din oficiu în dosar nr. 3355/2003.
Au fost respinse, ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii G.V. şi A.E.G.I. împotriva sentinţei penale nr. 5/2004 a Tribunalului Alba.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacată.
A fost prelungită starea de arest a inculpaţilor G.V. şi A.E.G.I. şi s-a dedus din pedepsele aplicate, durata arestului preventiv din 22 ianuarie 2001, pentru inculpatul G.V. la zi şi din 8 februarie 2001 la zi, pentru inculpatul A.E.G.I.
Au fost obligaţi inculpaţii să plătească cheltuieli judiciare către stat în sumă de câte 1.400.000 lei, din care suma de câte 600.000 lei onorariul apărătorului numit din oficiu.
Onorariul apărătorului numit din oficiu pentru inculpatul R.I. în sumă de 600.000 lei s-a dispus să fie suportat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpaţii G.V. şi A.E.G.I.
În recursul său inculpatul G.V. a solicitat achitarea pentru faptele reţinute în sarcina lui, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., deoarece nu este autorul lor. În subsidiar a solicitat reducerea pedepselor aplicate, având în vedere că are o situaţie familială grea.
În recursul său, inculpatul A.E.G.I. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi în principal, achitarea pentru faptele reţinute în sarcina lui, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., cu referire la art. 44 C. pen., susţinând că a comis fapta în legitimă apărarea, deoarece partea vătămată G.I. l-a ameninţat cu un cuţit.
În subsidiar a solicitat reducerea pedepsei aplicată.
Recursurile declarate nu sunt fondate, pentru considerentele ce urmează:
Din examinarea actelor şi lucrările dosarului se constată că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, în raport de un amplu şi judicios material probator administrat în cauză şi au aplicat pedepse just individualizate, conform criteriilor prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Susţinerile inculpatului G.V., în sensul că nu a participat la comiterea faptelor pentru care a fost trimis în judecată sunt lipsite de suport probator.
Astfel din depoziţiile inculpaţilor A.E.G.I. şi R.I. şi G.V. rezultă că între cei trei a existat o înţelegere prealabilă de a se deplasa la gospodăria victimei G.I., pentru a sustrage bunuri, anticipându-se şi posibilitatea atacării victimei sau a altor persoane aflate în acel loc.
Chiar inculpatul G.V., care o cunoştea pe victimă le-a atras atenţia celorlalţi inculpaţi cu privire la intensitatea şi gravitatea violenţelor ce urmau să fie exercitate împotriva acesteia, faţă de vârsta înaintată şi starea de boală de care suferea.
Inculpatul G.V. a fost persoana care a asigurat paza la locuinţa victimei G.I., în timp ce ceilalţi doi inculpaţi au exercitat violenţe asupra acesteia, până au adus-o în stare de inconştienţă, au legat-o de mâini şi de picioare şi după o perioadă de timp, au revenit la locuinţa ei, unde au adus-o şi pe cea de a doua parte vătămată O.I.
Ulterior, inculpatul G.V. a realizat convenţia de înstrăinare a animalelor furate, pe care le-a vândut şi a împărţit banii obţinuţi cu ceilalţi inculpaţi.
Aşa fiind, participarea inculpatului G.V. la săvârşirea faptelor a fost pe deplin dovedită, urmând ca cererea lui prin care a solicitat achitarea sa să fie respinsă ca nefondată.
În ce priveşte susţinerile inculpatului A.E.G.I., în sensul că a aplicat lovituri victimei, în legitimă apărare, deoarece aceasta l-a ameninţat cu un cuţit, nu este confirmată de nici o probă a dosarului, urmând ca şi cererea acestuia prin care a solicitat achitarea să fie respinsă, ca nefondată.
Cu privire la pedepsele aplicate inculpaţilor se constată că au fost just individualizate în raport de cerinţele art. 52 şi art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), privind criteriile generale de individualizare.
Astfel, în raport de limitele de pedeapsă prevăzute în textul de lege incriminator, ţinând seama de împrejurările comiterii faptelor, după o prealabilă înţelegere şi după ce inculpaţii au luat măsuri de mascare şi de înarmare cu bâte, în raport de persistenţa lor de comiterea actelor de agresiune şi de batjocură împotriva celor două victime, se reţine că faptele prezintă un grad ridicat de pericol social.
La fel se prezintă situaţia în privinţa persoanei inculpaţilor, care nu se află la prima confruntare cu rigorile legii penale şi care pe parcursul desfăşurării procesului penal au avut o atitudine nesinceră, lipsită de regret pentru faptele grave comise.
Aşa fiind, pedepsele rezultante de 17 ani închisoare, aplicată inculpatului G.V. şi de 22 ani închisoare, aplicată inculpatului A.E.G.I. sunt în măsură să asigure reeducarea lor în vederea reinserţiei în societate şi prevenţia generală, conform scopului prevăzută de art. 52 C. pen.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursurile declarate de inculpaţii G.V. şi A.E.G.I. să fie respinse, ca nefondate.
Se va deduce din pedepsele aplicate, timpul arestării preventive de la 31 ianuarie 2001 la 17 august 2004, pentru inculpatul A.E.G.I. şi de la 22 ianuarie 2001 la 17 august 2004, pentru inculpatul G.V.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează ca recurenţii inculpaţi să fie obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 1.600.000 lei, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpaţilor, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii A.E.G.I. şi G.V. împotriva deciziei penale nr. 161/ A din 29 aprilie 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Deduce din pedepsele aplicate, timpul arestării preventive de la 31 ianuarie 2001 la 17 august 2004, pentru inculpatul A.E.G.I. şi de la 22 ianuarie 2001 la 17 august 2004, pentru inculpatul G.V.
Obligă pe recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 august 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4147/2004. Penal. Art.20,174, 175 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4153/2004. Penal. Art.197.c pen. Recurs → |
|---|
