ICCJ. Decizia nr. 4817/2004. Penal. Art,174,176,211 c. pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4817/2004
Dosar nr. 4920/2004
Şedinţa publică din 27 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 857 din 24 iunie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a infracţiunilor de omor deosebit de grav şi tentativă la infracţiunea de tâlhărie, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 174, raportat la art. 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 211 alin. (3) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunea de omor deosebit de grav, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 174 C. pen., raportat la art. 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 174 C. pen., raportat la art. 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.M. la pedeapsa închisorii de 22 de ani.
În baza art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiţionate privind pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 366 din 5 martie 1999, pronunţată de Judecătoria sector 1 Bucureşti, în dosarul nr. 22528/1998 rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 481 din 5 aprilie 1999, pronunţată de Tribunalul Bucureşti şi a contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat de 392 zile cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 22 de ani închisoare.
A făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe perioada executării pedepsei.
Conform art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 10 ani, după executarea pedepsei principale.
Conform art. 67 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a degradării militare.
În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 21 octombrie 2003 la zi.
A luat act că în cauză nu există constituire de parte civilă.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., a confiscat de la inculpat cuţitul, lucru care a servit la săvârşirea infracţiunii, corp delict aflat la Camera de corpuri delicte a D.G.P.M.B.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că în data de 6 februarie 2003, în incinta casei parohiale a Bisericii Icoanei, inculpatul C.M. a ucis-o pe C.M., soacra preotului paroh, prin aplicarea mai multor lovituri de cuţit, în scopul sustragerii de bunuri, însă fiind surprins de nepotul victimei a fugit de la locul faptei.
Ulterior, fiind depistat şi audiat de organele de urmărire penală, inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: procesul verbal de cercetare la faţa locului, însoţit de planşa foto, raportul de autopsie nr. A.3/183/2003, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică criminalistică, declaraţiile martorilor P.B.I., N.I., G.V., F.V., C.I., procesele verbale de recunoaştere după fotografie, procesele verbale de confruntare, procesul verbal de reconstituire, precum şi declaraţiile inculpatului C.M.
În faza de cercetare judecătorească, fiind audiat, inculpatul a recunoscut fapta săvârşită, arătând că scopul pentru care a omorât a fost acela de a sustrage bunuri, însă în final nu a reuşit să sustragă nici un obiect din casa parohială.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 581 din 5 august 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul C.M., împotriva sentinţei penale nr. 857 din 24 iunie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, însuşindu-şi argumentaţia instanţei de fond.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, pe motivul greşitei individualizări a pedepsei, lăsând la aprecierea instanţei soluţionarea acestuia.
Recursul este nefondat.
Analizând Decizia atacată, sub aspectul individualizării pedepsei, Curtea constată că instanţa de apel a avut în vedere criteriile generale, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social deosebit al infracţiunii comise, împrejurările concrete în care s-a săvârşit, limitele minime şi maxime de pedeapsă prevăzute de textul de lege incriminator, precum şi circumstanţele personale ale inculpatului, care deşi a avut o atitudine sinceră şi cooperantă după momentul punerii în executare a măsurii preventive, până la acea dată s-a sustras urmăririi penale. Totodată, s-a avut în vedere violenţa extremă de care a dat dovadă inculpatul care, în scopul de a comite sau ascunde o faptă de tâlhărie, prin aplicarea mai multor lovituri cu cuţitul asupra victimei a cauzat decesul acesteia. Nu în ultimul rând s-a avut în vedere faptul că inculpatul este recidivist, dovedind persistenţă infracţională, toate acestea ducând la concluzia unui grad sporit de periculozitate a inculpatului.
Faţă de toate aceste aspecte, se constată că ambele instanţe au realizat o justă individualizare a pedepsei aplicate, astfel încât nu se impune redozarea acesteia.
Ca atare, după verificarea cauzei şi în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge, conform art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. şi a dispune conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.M., împotriva deciziei penale nr. 581 din 5 august 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 21 octombrie 2003 la 27 septembrie 2004.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4816/2004. Penal. Art.211 c. pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4820/2004. Penal. Art.211 al.2 c.p. Recurs → |
|---|
