ICCJ. Decizia nr. 4825/2004. Penal. Legea nr.678/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4825/2004
Dosar nr. 2715/2004
Şedinţa publică din 28 septembrie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, prin sentinţa penală nr. 196 din 12 februarie 2004, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, din infracţiunea de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 şi proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1), (2) şi (3), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 şi în baza acestor din urmă texte de lege a condamnat pe inculpatul T.V. la pedeapsa de 5 ani închisoare, iar pe inculpaţii I.V. şi Ş.M. la câte 6 ani închisoare.
A aplicată fiecărui inculpat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
A făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pentru toţi inculpaţii.
A menţinut starea de arest a inculpaţilor şi a computat din pedepsele aplicate, prevenţia de la 22 iunie 2003 la zi, pentru fiecare inculpat.
În baza art. 18 lit. d) C. proc. pen., a confiscat de la inculpaţi următoarele sume de bani:
- 1.000.000 lei de la inculpatul T.V.;
- 1.600.000 lei de la inculpatul I.V.;
- 5.600.000 lei de la inculpata Ş.M.
A luat act că partea vătămată P.L.F. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Inculpaţii au fost obligaţi la plata sumei de câte 2.000.000 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpata Ş.M., în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Hotărând astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă că, la data de 13 iunie 2003, inculpatul T.V. a recrutat-o prin violenţă pe minora P.L.F., în vârstă de 13 ani, pe care a vândut-o inculpatului I.V., pentru suma de 1.000.000 lei.
În perioada în care minora a stat în locuinţa inculpatului I.V., acesta i-a racolat un client cu care partea vătămată a întreţinut relaţii sexuale, iar suma de bani obţinută a fost percepută de inculpat.
Ulterior, minora P.L.F. a fost vândută inculpatei Ş.M. contra sumei de 1.000.000 lei, la domiciliul căreia, timp de aproximativ două săptămâni, partea vătămată a fost constrânsă să întreţină relaţii sexuale cu aproximativ 5-6 clienţi pe zi, pentru care primea personal banii din care, jumătate îi revenea inculpatei.
Împotriva sentinţei penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi cei trei inculpaţi.
Parchetul a criticat hotărârea pentru nelegalitate, constând în greşita încadrare juridică a faptelor inculpaţilor T.V., I.V. şi Ş.M. şi neaplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. d) şi e) C. pen., pentru inculpaţii I.V. şi Ş.M.
În apelurile celor trei inculpaţi s-a solicitat reducerea pedepselor, cu motivarea că au recunoscut şi au regretat săvârşirea faptelor.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 307/ A din 22 aprilie 2004 a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, a desfiinţat în parte sentinţa apelată şi rejudecând, în fond, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, în aceea prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege, texte de lege în baza cărora a condamnat pe inculpatul T.V. la 5 ani închisoare, iar pe inculpaţii I.V. şi Ş.M. la câte 6 ani închisoare.
În baza art. 329 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., a condamnat pe fiecare inculpat la pedeapsa de câte 5 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului T.V. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) din acelaşi cod pe timp de 2 ani, iar pentru inculpaţii I.V. şi Ş.M., drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 şi art. 34 C. pen., a dispus ca inculpatul T.V. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, iar ceilalţi doi inculpaţi câte 6 ani închisoare, toţi cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi câte 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. (T.V.) şi respectiv, art. 64 lit. a), b), d) şi e) din acelaşi cod (I.V. şi Ş.M.).
A computat din pedepsele aplicate, prevenţia inculpaţilor de la 22 iunie 2003 la zi şi a menţinut starea de arest a acestora.
A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţi împotriva aceleiaşi sentinţe.
Inculpaţii au fost obligaţi la plata sumei de câte 1.000.000 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de control judiciar a reţinut, pe baza probelor de la dosar că, infracţiunea de trafic de minori a fost comisă asupra unei persoane, care nu a împlinit vârsta de 15 ani, partea vătămată P.L.F., fiind născută la 19 iunie 1990, aspect cunoscut de către inculpaţi şi având în vedere că recrutarea şi găzduirea minorei în scopul exploatării sexuale a fost urmată de constrângere la practicarea prostituţiei şi tragerea de foloase de pe urma acestei activităţi ilicite, în sarcina inculpaţilor s-a reţinut şi infracţiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.
S-a mai reţinut că inculpaţii I.V. şi Ş.M., având calitatea de părinţi, în contextul săvârşirii infracţiunii de trafic de minori şi de proxenetism se impune şi aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. d) şi e) C. pen.
Instanţa de control judiciar a reţinut totodată, că în raport de pericolul social sporit al faptelor comise de inculpaţi, de limitele pedepselor prevăzute de lege pentru aceste fapte şi de împrejurarea că persoana vătămată este minoră, nu sunt elemente care să justifice reducerea cuantumului pedepselor aplicate acestora.
În termenul legal, împotriva deciziei penale au declarat recurs inculpaţii I.V., Ş.M. şi T.V., solicitând reducerea pedepselor ce le-au fost aplicate, în raport de circumstanţele reale şi personale ale acestora.
Examinând hotărârea atacată, în raport de cazul de recurs prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., referitor la greşita individualizare a pedepselor aplicate, Curtea constată, în baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, recursurile nefondate, urmând a fi respinse.
În acest sens, la stabilirea pedepselor rezultante de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru inculpatul T.V. şi respectiv, de câte 6 ani închisoare şi câte 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pentru inculpaţii I.V. şi Ş.M., instanţa de apel a luat în considerare în mod judicios criteriile generale de individualizare a sancţiunii penale, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în cadrul cărora un loc aparte îl ocupă aprecierea gradului de pericol social pe care îl reprezintă inculpaţii, care este deosebit de ridicat, astfel cum rezultă din modul concret de săvârşire al infracţiunilor, faptul că partea vătămată este minoră şi scopul în care au fost săvârşite.
Totodată, în procesul de individualizare a pedepselor, instanţa de control judiciar a avut în vedere datele ce caracterizează persoana inculpaţilor, respectiv poziţia procesuală sinceră a acestora, dar şi faptul că inculpaţii I.V. şi Ş.M. sunt cunoscuţi cu antecedente penale, astfel că, nu se justifică reducerea pedepselor aplicate, acestea fiind orientate spre limita minimă, prevăzută de textul de lege incriminator.
Aşa fiind, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, constatând neîndeplinite condiţiile referitoare la cazul de recurs invocat şi nici a celor privind motivele care se iau în considerare din oficiu, astfel cum menţionează dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., conform art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, va respinge recursurile, ca nefondate, va deduce din pedepse, timpul arestării preventive de la 22 iunie 2003 la zi, pentru fiecare inculpat şi îi va obliga pe recurenţi la plata sumei de câte 1.600.000 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în care se include şi onorariul pentru apărarea din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii I.V., Ş.M. şi T.V., împotriva deciziei penale nr. 307/ A din 22 aprilie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul arestării preventive de la 22 iunie 2003, la 28 septembrie 2004.
Obligă pe recurenţi la plata sumei de câte 1.600.000 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4823/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4826/2004. Penal. Art.20, 174 c.pen. Recurs → |
|---|
