ICCJ. Decizia nr. 4828/2004. Penal. Art.215 alin.5 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4828/2004
Dosar nr. 3626/2003
Şedinţa publică din 28 septembrie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 22 din 21 ianuarie 2003, Tribunalul Galaţi, instanţă care a judecat în fond după casare, a condamnat pe inculpaţii:
1. C.T.M. la 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod, prin schimbarea încadrării juridice din aceeaşi infracţiune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod şi la 8 luni închisoare, pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod.
În baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, de 3 ani şi 6 luni închisoare, sporită cu 2 luni închisoare, inculpatul având de executat, în final, 3 ani şi 8 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
2. G.L.C. la 3 ani şi 2 luni închisoare, pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 215 alin. (1) şi (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod, prin schimbarea încadrării juridice din complicitate la aceeaşi infracţiune, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod şi la 6 luni închisoare, pentru complicitate la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod.
În baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, de 3 ani şi 2 luni închisoare, inculpatul având de executat, în final, 3 ani şi 4 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
3. S.R.D. la 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod, prin schimbarea încadrării juridice din aceeaşi infracţiune, prevăzută de art. 249 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod.
În baza dispoziţiilor art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 6 luni, în condiţiile prevăzute de art. 82 C. pen.
În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea înscrisurilor falsificate de inculpatul C.T.M., respectiv ordinele de plată semnate de acesta.
Pe latură civilă, în baza dispoziţiilor art. 14 C. proc. pen., cu referire la art. 998 şi art. 1003 C. civ., inculpaţii au fost obligaţi să plătească în solidar, suma de 157.317.758 lei despăgubiri civile către partea civilă B.R.D. – G.S.G., sucursala Galaţi, la aceasta adăugându-se dobânda legală aferentă, calculată de la data constatării prejudiciului, respectiv data de 11 septembrie 1999 şi până la achitarea integrală a pagubei.
În baza dispoziţiilor art. 353 C. proc. pen., cu referire la art. 163 din acelaşi cod, s-a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile proprietate a inculpaţilor, respectiv acţiunile B.R.D. – G.S.G. şi dividendele calculate pentru acţiunile proprietate a fiecărui inculpat până la concurenţa sumei de 154.137.758 lei şi dobânda legală aferentă acesteia.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul C.T.M., în perioada 1997 - 1999 a avut calitatea de referent de specialitate în sucursala Galaţi a B.R.D. – G.S.G., iar inculpaţii G.L.C. şi S.R.D., au fost casieri.
Ca atribuţii de serviciu, inculpatul C.T.M., în perioada menţionată, avea sarcini în domeniul operaţiunilor de înfiinţare şi lichidare a depozitelor constituite de persoane fizice şi juridice.
În acest context, inculpatul a însumat de la mai mulţi prieteni şi colegi de serviciu, datorii de aproximativ 60 milioane lei, pentru achitarea cărora, atrăgându-şi serviciile casierilor G.L.C. şi S.R.D., a lichidat depozite, pe care ulterior, le-a completat înainte de scadenţă, astfel deponenţii neluând cunoştinţă de utilizarea sumelor depuse de ei.
Astfel, la 22 februarie 1999, inculpatul a trimis casierei, prin intermediul calculatorului, două ordine de plată privind pe B.A. şi S.N., suma de 28.970.292 lei aferentă fiind luată de G.L.C., cu motivarea că persoanele se află în holul băncii şi nu-şi pot aştepta rândul datorită aglomeraţiei de la ghişeu.
La rândul său, inculpatul G.L.C., s-a dus la inculpatul C.T.M. şi i-a înmânat ordinele de plată, pe care acesta din urmă le-a semnat la rubrica „client".
În perioada 26 martie – 31 august 1999, inculpatul G.L.C. l-a ajutat pe inculpatul C.T.M. să lichideze, în maniera descrisă, depozite în sumă de 159.465.221 lei, din aceasta reconstituirea având loc pentru suma de 80.753.850 lei.
Inculpata S.R.D., în aceeaşi manieră, l-a ajutat pe inculpatul C.T.M. să lichideze depozite în sumă de 107.282.470 lei, din care au fost reconstituite depozite de 61.677.000 lei.
Expertiza contabilă efectuată a înscris cauzarea unui prejudiciu de 196.491.172 lei, din care 186.339.998 lei depozite lichidităţi şi 10.151.174 lei dobânzi.
În cursul procesului penal, s-a recuperat prin restituire în natură, suma de 43.328.512 lei.
Împotriva sentinţei, inculpaţii au declarat apeluri, motivele invocate, în ce-l priveşte pe inculpatul C.T.M., fiind netemeinicia pedepsei aplicate, cu referire la modalitatea de executare, greşita stabilire a situaţiei de fapt şi, deci, a vinovăţiei sale, în ce-l priveşte pe inculpatul G.L.C. şi lipsa pericolului social al faptei, în ce o priveşte pe inculpata S.R.D.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia penală nr. 358 din 24 iunie 2003, a admis apelul declarat de inculpata S.R.D., a desfiinţat sentinţa numai cu privire la neaplicarea art. 1 din Legea nr. 543/2002 privind pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod, pedeapsă pe care a graţiat-o în întregime şi condiţionat.
Prin hotărârea menţionată, s-au respins, ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii C.T.M. şi G.L.C.
Nemulţumiţi şi de hotărârea instanţei de apel, în termen legal, inculpaţii au declarat recursuri.
Cazurile de casare invocate în recursul declarat de inculpatul C.T.M. sunt cele prevăzute de art. 3859 pct. 9, 10, 171 şi 14 C. proc. pen., respectiv hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia, instanţa nu s-a pronunţat asupra unor probe administrate, prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicarea a legii şi s-a aplicat pedeapsa greşit individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Recursul declarat de inculpatul G.L.C. este motivat pe cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen., respectiv faptei săvârşite i s-a dat o greşită încadrare juridică şi s-a aplicat pedeapsă greşit individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Inculpata S.R.D. şi-a motivat recursul pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., respectiv nu sunt întrunite elementele constitutive ale vreunei infracţiuni.
Recursurile declarate nu sunt fondate.
Procedând la stabilirea pedepsei aplicată inculpatului C.T.M., instanţa, în acord cu criteriile generale prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), a avut în vedere pericolul social grav al faptelor, în concret, rezidând în paguba creată societăţii bancare al cărui lucrător era, împrejurările în care el a comis faptele, respectiv pe o perioadă relativ întinsă de timp, infracţiunile fiind continuate şi în concurs, dar şi persoana inculpatului, sincer şi cooperant pentru acoperirea prejudiciului creat părţii civile.
Dar, pentru realizarea scopului pedepsei, astfel cum prevede art. 52 C. pen., respectiv reeducarea inculpatului, executarea pedepsei prin privare de libertate va fi în măsură să răspundă acestuia.
Privind recursul declarat de inculpatul G.L.C., probatoriul administrat, coroborat şi cu declaraţiile inculpatului, a stabilit o corectă situaţie de fapt şi, deci, şi vinovăţia sa.
Fără ajutorul dat coinculpatului C.T.M., el fiind la curent cu modul în care acesta obţinea sumele de bani, cel dintâi nu ar fi putut înşela şi falsifica ordinele de plată, participarea fiindu-i dovedită, inclusiv pe baza expertizei contabile efectuată în cauză.
Pedeapsa stabilită recurentului, aceea de 3 ani şi 4 luni închisoare a fost individualizată prin luarea în considerare a tuturor criteriilor generale prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), iar modalitatea de executare dispusă răspunde scopului pedepsei aşa cum prevede art. 52 C. pen.
Fapta inculpatei S.R.D. care în calitate de casier a încălcat repetat, din culpă, prevederile normelor interne referitoare la plăţi şi ale celor privind identificarea fizică şi pe baza documentelor de identitate ale persoanelor titulare de depozite bancare, verificarea documentelor de decontare, a dus la crearea unei pagube de 107.282.470 lei întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), astfel că prezintă pericol social concret, ea aducând atingere patrimoniului băncii.
Pentru considerentele expuse, recursurile declarate de inculpaţi nefiind fondate, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse.
În conformitate cu dispoziţiile art. 192 C. proc. pen., inculpaţii recurenţi vor fi obligaţi să plătească cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.T.M.,G.L.C. şi S.R.D. împotriva deciziei penale nr. 358/ A din 24 iunie 2003 a Curţii de Apel Galaţi.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C.T.M., timpul arestării preventive de la 14 noiembrie 1999, la 27 martie 2000.
Obligă pe recurenţi la plata sumei de câte 1.200.000 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4827/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4829/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs → |
|---|
