ICCJ. Decizia nr. 4982/2004. Penal. Art.215 alin.3 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4982/2004
Dosar nr. 4265/2004
Şedinţa publică din 5 octombrie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 139 din 26 aprilie 2001, Tribunalul Braşov i-a condamnat pe inculpaţii:
1. Z.M. la pedepsele de:
- un an şi 6 luni închisoare, pentru tentativă la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 20, raportat la art. 215 alin. (2) şi (3), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), prin schimbarea încadrării juridice din art. 20, raportat la art. 215 alin. (2), (3) şi (4) C. pen.;
- la câte 3 ani închisoare, pentru două infracţiuni de înşelăciune, prevăzute de art. 215 alin. (2) şi (3), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), pentru infracţiunea privind pe partea civilă SC R.P.C. SRL Panticeu, prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen. şi
- la câte 6 luni închisoare, pentru 2 infracţiuni de uz de fals, prevăzute de art. 291 C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit aceste pedepse şi i-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, dispunând, în baza art. 861 şi art. 862 C. pen., suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei şi stabilirea unui termen de încercare de 6 ani, pe durata căruia inculpatul a fost obligat să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. (1) C. pen. A constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv în perioada 1 iunie 2000 – 28 decembrie 2000.
2. N.G. la pedepsele de:
- un an şi 10 luni închisoare, pentru infracţiunea de tentativă la înşelăciune, prevăzută de art. 20, raportat la art. 215 alin. (2) şi (3), cu aplicarea art. 13 şi art. 37 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 20, raportat la art. 215 alin. (2), (3) şi (5), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;
- 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;
- 10 luni închisoare, pentru infracţiunea de uz de fals, prevăzută de art. 291, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;
- un an şi 10 luni închisoare, pentru infracţiunea de tăinuire, prevăzută de art. 221, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit aceste pedepse şi i-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani şi 6 luni închisoare, pe care, în baza art. 39 alin. (2) C. pen., a contopit cu restul de pedeapsă, de un an, o lună şi 20 de zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de un an şi 4 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1407 din 23 mai 1997 a Judecătoriei Oradea, aplicând pedeapsa cea mai grea, de 3 ani şi 6 luni închisoare, din care a scăzut perioada reţinerii şi arestării preventive, de la data de 12 iunie 2000 până la data de 20 iunie 2000.
I-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
A constatat că persoanele vătămate SC R. SA Dej, SC E.O. SRL Braşov şi SC T.C. SRL Braşov nu s-au constituit părţi civile în cauză.
I-a obligat, în solidar pe inculpaţi, să plătească părţii civile SC A. SA Făgăraş suma de 22.608.620 lei, despăgubiri civile.
L-a obligat pe inculpatul Z.M. să plătească părţii civile SC R.P.C. SRL Panticeu, suma de 43.507.169 lei despăgubiri civile, iar pe inculpatul N.G., suma de 8.115.031 lei, cu acelaşi titlu.
În baza art. 348 C. proc. pen., a dispus desfiinţarea totală a următoarelor înscrisuri: comanda nr. 1481 din 30 iunie 2000 pe numele SC E.O. SRL Braşov; biletele la ordin emise la data de 1 iunie 2000 pe numele SC E.O. SRL Braşov, în valoare de 82.645.000 lei şi, respectiv, 150.000.000 lei; comanda emisă pe numele SC T.C. SRL Braşov la data de 31 mai 2000; NIR nr. 141/2000 privind pe SC Z.I. SRL Braşov şi factura fiscală seria DJACA nr. 9109902; chitanţele seria BALH nr. 1092657 din 17 mai 2000 şi nr. 1092656 din 16 mai 2000; chitanţa seria MSECA nr. 6375367 din 6 mai 2000; fila cec seria B0007 nr. 00041277. De asemenea, a desfiinţat parţial facturile fiscale seria BVACA nr. 8483228, seria BACA nr. 2920613, seria MSACA nr. 1318130 şi seria CJACA nr. 6162342.
A obligat pe fiecare inculpat să plătească statului, câte 1.700.000 lei, cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că inculpaţii s-au cunoscut întâmplător în luna mai 2000, promiţându-şi reciproc ajutor în derularea afacerilor în care erau implicaţi.
1. Astfel, în cursul lunii mai 2000, la solicitarea inculpatului Z.M., inculpatul N.G. s-a interesat prin intermediul unei persoane de sex feminin despre condiţiile în care partea civilă SC R.P.C. Panticeu, judeţul Cluj livrează produse lactate şi l-a informat pe primul că achiziţionarea acestor produse se poate face de către o societate comercială, plata făcându-se prin fila cec. Inculpatul Z.M. i-a făcut cunoscut inculpatului N.G. că este în posesia actelor constitutive ale SC A.I. SRL Craiova şi că intenţionează să le folosească pentru achiziţionarea produselor de la societatea din localitatea Panticeu. La data de 13 mai 2000, inculpatul Z.M., însoţit de martorul B.N. şi prietena sa, numita C.A., s-a deplasat la SC R.P.C. SRL Panticeu, prezentându-se ca reprezentant al SC A.I. SRL Craiova, de unde a ridicat produse lactate (telemea de oi, caşcaval şi telemea mixtă), în valoare totală de 51.622.2000 lei, remiţând fila cec seria B 007 nr. 0041277, semnată şi ştampilată în alb. Marfa astfel achiziţionată, a fost împărţită cu inculpatul N.G. şi au revândut-o către SC P. SA Braşov cu documente de provenienţă false, inculpatul Z.M. obţinând suma de 30.654.400 lei, iar N.G. suma de 8.115.031 lei.
Faptele inculpatului Z.M. au fost încadrate în dispoziţiile art. 215 alin. (2) şi (3), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), prin schimbarea încadrării juridice din art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen. şi ale art. 291 C. pen., iar ale inculpatului N.G. în dispoziţiile art. 221 C. pen.
2. La data de 30 mai 2000, inculpaţii s-au înţeles să achiziţioneze produse lactate de la partea civilă SC A. SA Făgăraş, urmând ca inculpatul N.G. să aducă actele pe numele SC T.C. SRL Braşov şi să angajeze un transportator, iar inculpatul Z.M. să se deplaseze efectiv la partea civilă sub numele de B.R. În ziua de 31 mai 2000, inculpatul N.G. i-a înmânat inculpatului Z.M. actele constitutive ale SC T.C. SRL Braşov, precum şi o notă de comandă ştampilată, pe numele aceleiaşi societăţi şi i-a făcut cunoştinţă cu martorul N.C., conducătorul auto ce urma să efectueze transportul. În continuare, inculpatul Z.M. s-a prezentat la SC A. SA Făgăraş sub numele de B.R. şi ca delegat al SC T.C. SRL Braşov, ridicând cantitatea de 826 kg telemea, în valoare de 22.068.620 lei, pe care, ulterior, au valorificat-o cu documentele false către SC Z.I. SRL Braşov şi SC P. SRL Braşov.
Faptele inculpaţilor au fost încadrate în dispoziţiile art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. şi respectiv, ale art. 291 C. pen.
3. În cursul lunii mai 2000, inculpaţii s-au înţeles ca, folosind actele SC E.O. SRL Braşov, să achiziţioneze produse de la SC R. SA Dej. După ce o persoană de sex feminin, rămasă neidentificată, s-a înţeles despre condiţiile de livrare a produselor şi a lansat şi o comandă telefonic, în ziua de 1 iunie 2000, inculpatul N.G. i-a înmânat inculpatului Z.M. o mapă cu actele constitutive ale SC E.O. SRL Braşov, 2 bilete la ordin şi o ştampilă pe numele acestei societăţi, urmând ca aceasta din urmă să se prezinte sub numele de B.R.
În momentul în care marfa comandată urma să fie descărcată la C.A. din municipiul Braşov şi preluată de inculpatul Z.M., au intervenit organele de poliţie, împiedicând săvârşirea infracţiunii, prin care unitatea furnizoare ar fi avut un prejudiciu de 232.645.000 lei.
Faptele inculpaţilor au fost încadrate în dispoziţiile art. 20, raportat la art. 215 alin. (2) şi (3), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), prin schimbarea încadrării juridice din art. 20, raportat la art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi inculpatul N.G. Procurorul a criticat-o pentru netemeinicie, în sensul greşitei suspendări sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului Z.M. şi cuantumului mic al pedepsei aplicate celuilalt inculpat. Inculpatul N.G. a solicitat restituirea cauzei la procuror, atât pentru nelegala sesizare pentru infracţiunile de uz de fals şi tăinuire, pentru care nu a fost pusă în mişcare acţiunea penală, cât şi pentru completarea urmăririi penale, multe împrejurări esenţiale ale cauzei nefiind elucidate, iar în subsidiar a solicitat achitarea sa, nefăcându-se vinovat de săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost condamnat.
Prin Decizia penală nr. 258 din 7 decembrie 2001, Curtea de Apel Braşov a respins apelul procurorului şi a admis apelul declarat de inculpatul N.G., dispunând restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, pentru completarea urmăririi penale, reţinând, în esenţă, că acţiunea penală a fost pusă în mişcare numai pentru infracţiunile de înşelăciune, nu şi pentru cele de uz de fals şi tăinuire, ceea ce atrage pentru sentinţă sancţiunea nulităţii absolute, prevăzută de art. 197 alin. (2) C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 4332 din 8 octombrie 2003, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, a casat Decizia penală nr. 258/2001 a Curţii de Apel Braşov, a încetat procesul penal pornit faţă de inculpatul Z.M. pentru infracţiunea de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., iar faţă de inculpatul N.G. a încetat procesul penal pornit pentru infracţiunile de uz de fals şi tăinuire, prevăzută de art. 291 C. pen. şi art. 221 C. pen., făcând aplicarea art. 11 pct. 2 lit. b), combinat cu art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. şi a trimis cauza pentru continuarea judecării apelurilor, în ce privesc infracţiunile de înşelăciune şi tentativă la înşelăciune, la instanţa de apel.
Prin Decizia penală nr. 140/ Ap din 30 aprilie 2004, Curtea de Apel Braşov a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi inculpatul N.G. împotriva sentinţei penale nr. 139 din 26 aprilie 2001 a Tribunalului Braşov, pe care a desfiinţat-o cu privire la greşita individualizare judiciară a pedepsei aplicate inculpatului Z.M., a greşitei condamnări a inculpatului N.G., a soluţionării laturii civile şi a cheltuielilor judiciare privind pe ultimul inculpat.
Rejudecând cauza, în aceste limite, instanţa de apel a descontopit pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului Z.M., în pedepsele componente de:
- un an şi 6 luni închisoare, pentru tentativă la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 20, raportat la art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);
- câte 3 ani închisoare, pentru 2 infracţiuni de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);
- câte 6 luni închisoare, pentru 2 infracţiuni de uz de fals prevăzute de art. 291 C. pen.
A constatat că, prin Decizia penală nr. 4332 din 8 octombrie 2003, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a încetat procesul penal pentru infracţiunile prevăzute de art. 291 C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit cele 3 pedepse reţinute şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
A făcut aplicarea art. 64 şi art. 71 C. pen.
Au fost înlăturate dispoziţiile art. 861, art. 862 şi art. 863 C. pen.
A fost dedusă din pedeapsa aplicată, perioada reţinerii şi arestării preventive, de la data de 1 iulie 2000 – 28 decembrie 2000.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), combinat cu art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., instanţa de apel a dispus achitarea inculpatului N.G. pentru tentativă la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 20, raportat la art. 2151 alin. (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 şi art. 37 lit. a) C. pen., şi, respectiv, înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
A constatat că, prin Decizia penală nr. 4332/2003, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a încetat procesul penal pentru infracţiunile de uz de fals, prevăzute de art. 291 C. pen. şi tăinuire, prevăzute de art. 221 C. pen.
A înlăturat aplicarea art. 39 alin. (2) C. pen. şi a repus în individualitatea lui restul de pedeapsă, de un an, o lună şi 20 de zile, rămas neexecutat din pedeapsa de un an şi 4 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1407/1997 a Judecătoriei Oradea.
A constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv de la data de 12 iunie 2000, până la data de 20 iunie 2000.
A respins acţiunea civilă a părţii civile SC A. SA Făgăraş, faţă de inculpatul N.G.
A înlăturat obligarea inculpatului N.G. la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Se motivează, în esenţă, că prima instanţă a făcut o greşită apreciere a probelor administrate în ceea ce priveşte participarea inculpatului N.G. la săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune în paguba părţilor vătămate SC A. SA Făgăraş şi SC R. SA Dej
Ca urmare, s-a reţinut nejustificat că afirmaţiile inculpatului Z.M., în sensul că inculpatul N.G. a fost cel care a iniţiat acţiunile de înşelăciune şi tot el s-a ocupat de întocmirea actelor false, sunt reale.
Se face, apoi, referire la faptul că între SC A.I.P.C. SRL Craiova, aparţinând inculpatului Z.M. şi inculpatul N.G. a intervenit un contract de prestări servicii pe durata 7 martie 2000 – 7 iunie 2000, obligaţiile ultimului inculpat constând în contactarea unor agenţi economici şi asigurarea transportului mărfurilor, stipunându-se expres că acesta nu are dreptul a se implica în negocieri, de a face încasări, plăţi sau alte operaţiuni financiare. Pentru munca prestată, s-a stabilit ca plată, 2% din vânzările efectuate.
În baza acestui contract, inculpatul N.G. s-a ocupat de asigurarea transportului pentru produsele ce urmau a fi achiziţionate de la SC A. SA Făgăraş, când l-a contactat pe martorul N.C., cu care inculpatul Z.M. s-a deplasat la sediul acestei societăţi şi s-a prezentat ca fiind B.R., din partea SC T.C. SRL Braşov.
Atât documentele pe numele acestei din urmă societăţi, cât şi cele pe numele SC E.O. SRL Braşov, au fost în posesia inculpatului Z.M. mai înainte de datele la care acesta susţine că le-ar fi primit de la inculpatul N.G.
S-a concluzionat că nu este dovedit faptul că inculpatul N.G. a acţionat cu intenţia de a induce în eroare societăţile înşelate de inculpatul Z.M., activitatea sa rezumându-se la asigurarea transportului şi aceasta în baza contractului de prestări servicii.
Referitor la inculpatul Z.M., se arată că faţă de pericolul social concret, accentuat al faptelor sale de înşelăciune, avându-se în vedere cuantumul ridicat al prejudiciilor la acea vreme şi mai ales împrejurările în care au fost comise faptele, s-a apreciat că scopul pedepselor poate fi atins numai prin executarea efectivă a pedepsei rezultante, de 3 ani închisoare.
Împotriva deciziei penale nr. 140/ Ap din 30 aprilie 2004, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi inculpatul Z.M.
Cu privire la recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov.
Decizia recurată este criticată pentru greşita achitare a inculpatului N.G., pentru tentativă la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 20, raportat la art. 215 alin. (2) şi (3), cu aplicarea art. 13 şi art. 37 lit. a) C. pen. şi pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., susţinându-se, în esenţă, că latura obiectivă a infracţiunilor a fost deplin dovedită, iar latura subiectivă, vinovăţia inculpatului, îmbracă forma intenţiei directe, scopul urmărit fiind obţinerea unor foloase materiale injuste.
Recursul este nefondat.
Din examinarea hotărârii atacate în raport cu probele administrate, se constată că instanţa de apel a făcut o amplă şi judicioasă analiză a susţinerilor inculpaţilor, a depoziţiilor martorilor şi a actelor dosarului, le-a apreciat corect şi a tras concluzii juste, temeinic fundamentate.
Astfel, a considerat corect că pe declaraţiile coinculpatului Z.M. cu privire la inculpatul N.G. nu se pune temei, fiind interesat pentru a se disculpa în cauză.
De asemenea, în mod justificat instanţa nu a pus temei pe depoziţiile martorului B.N., întrucât există suspiciuni serioase asupra sincerităţii acestuia, deoarece, pe de o parte, acesta l-a însoţit pe inculpatul Z.M. (cu care era prieten), în mai multe rânduri, când acesta a comis fapte prevăzute de legea penală, în unele situaţii mărfurile fiind descărcate la domiciliul său, iar pe de altă parte, declaraţia sa, în sensul că dosarul cu documente era predat inculpatului Z.M. de către inculpatul N.G., contravine probelor administrate şi nici nu este dovedit că dosarul conţinea actele falsificate pentru săvârşirea înşelăciunii.
În fine, se constată că instanţa de apel în mod corect a ţinut seama de faptul că, între cei doi inculpaţi a fost încheiat un contract de prestări servicii, pe durata 7 martie 2000 – 7 iunie 2000, prin care inculpatul N.G. s-a obligat să presteze firmei celuilalt inculpat contactarea agenţilor economici şi asigurarea transportului mărfurilor, fără însă a se putea implica în negocieri, încasări, plăţi şi alte operaţii financiare, acestea revenind patronului.
Deci corect s-a reţinut că inculpatul N.G. nu a acţionat cu intenţia de a induce în eroare societăţile înşelate de inculpatul Z.M., activitatea sa rezumându-se la asigurarea transportului mărfurilor în baza contractului de prestări servicii, amintit.
Aşadar, soluţia de achitare criticată, prin recursul analizat, este legală şi temeinică.
Cu privire la recursul declarat de inculpatul Z.M.
Decizia este criticată cu privire la măsura înlăturării aplicării art. 861, art. 862 şi art. 863 C. pen. şi la dispoziţia aplicării art. 64 şi art. 71 C. pen., solicitându-se admiterea recursului şi casarea deciziei sub aceste aspecte, iar în consecinţă, să se dispună suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare, sub supraveghere, susţinând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 861 C. pen.
Critica este nefondată.
Potrivit art. 861 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., instanţa poate dispune suspendarea executării pedepsei, dacă sunt întrunite condiţiile legale, între care şi aceea că se apreciază, ţinând seama de persoana condamnatului, de comportamentul său după comiterea faptei, că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta şi chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârşi infracţiuni.
Instanţa de apel a făcut o analiză judicioasă, considerând corect faţă de gradul de pericol social al faptelor săvârşite, în concurs real, de prejudiciul cauzat, de împrejurările în care a săvârşit faptele şi de pericolul social al inculpatului, în raport şi de susţinerile neadevărate formulate cu privire la celălalt inculpat, a apreciat corect că se impune executarea pedepsei prin privare de libertate, neexistând garanţii că, în viitor, comportarea sa va fi bună chiar fără executarea efectivă a pedepsei.
Criticile formulate fiind nefondate şi cum nu se constată nici motive care se iau în considerare din oficiu, urmează a se respinge ambele recursuri ca nefondate, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a obliga pe recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi de inculpatul Z.M. împotriva deciziei penale nr. 140/ Ap din 30 aprilie 2004, privind şi pe inculpatul N.G.
Obligă pe recurentul Z.M. la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4980/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4985/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
