ICCJ. Decizia nr. 4990/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4990/2004
Dosar nr. 3310/2004
Şedinţa publică din 5 octombrie 2004
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 382 din 15 martie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor de trafic de droguri de mare risc săvârşite de inculpaţii D.M. şi G.L. din infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 în infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat inculpatul D.M. la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.
A făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 65 C. pen., a interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. d) C. pen., a condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri pentru consum propriu, fără drept.
A făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., inculpatul D.M. va executa pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa rezultantă detenţia de la 28 martie 2003 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpata G.L. la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.
A făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 a confiscat sumele de 1.000.000 lei şi 600.000 lei ridicate de organele de poliţie de la cei doi inculpaţi, reprezentând contravaloarea heroinei traficate.
A constatat că întreaga cantitate de heroină traficată şi deţinută fără drept de inculpaţi a fost consumată în procesul analizelor de laborator.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut în esenţă, că, în noaptea de 27 martie 2003, în baza autodenunţului numitului C.I.C., consumator de 3 ani de heroină, organele de poliţie din cadrul B.C.T.D. – Poliţia sector 3 Bucureşti au efectuat o descindere la locuinţa numiţilor D.M. şi G.L., concubini, realizând un flagrant.
În acest scop, numitul C.I.C. l-a apelat pe telefonul mobil de trei ori pe inculpat pentru a-i solicita mai multe doze de heroină, de două ori cumpărându-le de la acesta, iar o dată de la concubina lui, G.L. Pentru a plăti heroina, denunţătorului i s-au pus la dispoziţie bani marcaţi cu praf fluorescent, seriile lor fiind consemnate în procesul verbal.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: procesul verbal de constatare, rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică, procesele verbale de verificare, declaraţiile inculpaţilor, declaraţiile martorilor C.I.C., C.I.L., V.O.I. şi planşele fotografice.
În faza de cercetare judecătorească şi în cea de urmărire penală, inculpaţii au avut o atitudine nesinceră, susţinând că banii primiţi de la denunţător reprezentau o datorie pe care acesta o avea de restituit, inculpatul D.M. arătând că este doar consumator de droguri, iar inculpata G.L. susţinând că nu ştia ce se afla în pliculeţele pe care i le-a dat numitul C.I.C.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul Tribunalului Bucureşti, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepselor aplicate şi inculpaţii D.M. şi G.L. pe motive de nelegalitate, invocând greşita lor condamnare şi solicitând achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., faptele fiind comise fără intenţie.
Prin Decizia penală nr. 354 din 17 mai 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
A desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 382 din 15 martie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală şi rejudecând, în fond:
A descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată inculpatului D.M. în pedepsele componente:
A majorat de la 5 ani închisoare la 7 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului D.M., pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. şi de la 3 ani închisoare la 5 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatei G.L., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută, de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului D.M. şi a dispus executarea pedepsei celei mai grele, de 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii D.M. şi G.L. împotriva aceleiaşi sentinţe.
A dedus prevenţia pentru inculpatul D.M. de la 28 martie 2003 la zi.
A menţinut starea de arest a inculpatului D.M.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii, reiterând, prin memoriile depuse, motivele invocate şi în apel, iar prin apărător, au solicitat redozarea pedepselor aplicate, prin menţinerea sentinţei instanţei de fond, arătând că au un minor în întreţinere şi sunt fără antecedente penale.
Recursurile sunt nefondate.
Analizând Decizia atacată, în raport de probele dosarului, Curtea constată că situaţia de fapt a fost corect reţinută, iar vinovăţia ambilor inculpaţi pe deplin dovedită, fiind susţinută de ansamblul materialului probator administrat în cauză.
Apărările inculpatului D.M., în sensul că a recunoscut doar faptul că este consumator de heroină, susţinând că banii pe care i-a primit de la numitul C.I.C. reprezentau o datorie pe care acesta avea să i-o restituie, iar cu privire la dozele de heroină, arătând că i le dăduse sub formă de împrumut şi ale inculpatei G.L., în sensul că i-a dat dozele de heroină denunţătorului la solicitarea inculpatului D.M., fără a şti ce conţin pliculeţele, având cunoştinţă că acesta îi datora concubinului său nişte bani, sunt infirmate de toate probele dosarului, respectiv autodenunţul şi declaraţia numitului C.I.C., în care arată că de circa 2 luni cumpăra droguri de la inculpaţi contra sumei de 300.000 – 350.000 lei doza, procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante, declaraţiile martorilor C.I.L. şi V.O.I., planşele foto în care inculpata G.L. indica locul unde concubinul său ţinea drogurile şi unde punea banii proveniţi din vânzarea acestora, precum şi concluziile rapoartelor de constatare tehnico – ştiinţifică din care rezultă că punguţele din material plastic tip bilă cumpărate de denunţător de la inculpaţi conţin heroină, drog de mare risc.
Nu se poate reţine că în cauză inculpatul D.M. a acţionat fără intenţie, atâta timp cât din probele administrate rezultă că, în urma unor convorbiri telefonice cu numitul C.I.C., a acceptat propunerea acestuia de a-i vinde heroină în schimbul unei anumite sume de bani, inculpatul luând în acest sens legătura cu concubina sa G.L. şi deplasându-se personal la domiciliu pentru a se întâlni cu cumpărătorul şi a încheia tranzacţia.
De asemenea, în combaterea apărării inculpatei G.L., în sensul mai sus arătat, urmează a fi reţinute şi declaraţiile sale de la urmărirea penală în care arată faptul că avea cunoştinţă despre împrejurarea că concubinul său este consumator de heroină, despre faptul că acesta de mai multe ori a consumat droguri împreună cu denunţătorul, precum şi despre faptul că punguţele înmânate în data de 28 martie 2003 martorului C.I.L. conţineau droguri, afirmând că „m-am întâlnit în scara blocului cu I. şi i-am dat dozele. M. îşi cumpăra mai multe doze de la persoane necunoscute pe care le consumau la ţigară".
Cât priveşte individualizarea judiciară a pedepselor, instanţa de apel a avut în vedere gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptelor, raportat la modalitatea de săvârşire, la urmarea produsă, la recrudescenţa deosebită a infracţiunilor de acest gen, la atitudinea nesinceră şi oscilantă a inculpaţilor, circumstanţele personale ale acestora, faptul că inculpatul D.M., deşi condamnat în minorat, până în prezent nu a mai comis alte fapte penale, inculpata G.L. fiind fără antecedente penale şi având împreună un minor în întreţinere, nu sunt de natură a determina recunoaşterea unor circumstanţe atenuante, astfel încât se constată că pedepsele aplicate au fost just individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi nu se impune redozarea acestora, fiind îndeplinite în acest fel dispoziţiile art. 52 C. pen.
Ca atare, după verificarea cauzei şi în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursurile fiind nefondate, Curtea urmează a le respinge ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii D.M. şi G.L. împotriva deciziei penale nr. 354 din 17 mai 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului D.M., timpul arestării preventive de la 28 martie 2003 la 5 octombrie 2004.
Obligă pe recurenţi să plătească statului suma de câte 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4989/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4992/2004. Penal → |
|---|
