ICCJ. Decizia nr. 4986/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4986/2004
Dosar nr. 2663/2004
Şedinţa publică din 5 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1047 din 31 octombrie 2002, pronunţată în dosarul nr. 3428/2002, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice şi în baza art. 211 alin. (2) lit. a) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., art. 13 şi art. 74 lit. a) şi c) C. pen., raportat la art. 76 C. pen., a condamnat, printre alţii, pe inculpatul M.A. la două pedepse cu închisoarea de un an, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza dispoziţiilor art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) şi e) C. pen., art. 99 şi urm. C. pen., art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 6 luni.
În baza dispoziţiilor art. 211 alin. (2) lit. a) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., art. 13 şi art. 74 lit. a) şi e) C. pen., raportat la art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul M.A. la o pedeapsă de un an şi 2 luni închisoare.
A făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a), raportat la art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de un an, 6 luni şi un an şi 2 luni aplicate în prezenta cauză, urmând ca inculpatul M.A. să execute pedeapsa cea mai grea de un an şi 2 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă prevenţia şi pentru inculpatul M.A. de la data de 21 decembrie 2001 la zi şi în baza art. 350 C. proc. pen., i-a fost menţinută starea de arest.
S-a luat act că părţile vătămate T.V., I.A.F., T.M. şi N.I. nu s-au constituit părţi civile în cauză.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 600.000 lei de la inculpatul M.A.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că la data de 19 decembrie 2001, inculpaţii M.A. şi A.A.M. i-au sustras prin ameninţare părţii vătămate T.M. suma de 30.000 lei.
În cursul aceleiaşi zile, inculpaţii M.A. şi M.G.V., prin acelaşi mod de operare, şi-au însuşit suma de 600.000 lei de la partea vătămată T.V., intenţionând să sustragă bani şi de la N.I., pe care l-au controlat în buzunare în acest scop.
Ulterior, s-a mai reţinut că cei doi inculpaţi M.A. şi M.G.V., l-au deposedat prin ameninţare pe partea vătămată I.A.F. de o haină pe care au vândut-o contra sumei de 600.000 lei, cheltuind o parte din bani la o sală de jocuri.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, considerând nelegale pedepsele aplicate inculpaţilor M.A. şi M.G.V., pentru tentativă la infracţiunea de tâlhărie şi sub aspectul cuantumului acestora, apreciate fiind ca prea blânde şi inculpaţii A.A.M., M.A. şi M.G.V. care au solicitat redozarea pedepselor, inculpatul M.A. solicitând şi achitarea pentru o infracţiune de tâlhărie pe care a susţinut că nu a comis-o.
Prin Decizia penală nr. 107/ A din 25 februarie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, a casat parţial hotărârea şi, pe fond, a înlăturat aplicarea circumstanţelor atenuante, prevăzute de art. 74 şi art. 76 C. pen., pentru inculpaţii M.A. şi M.G.V.
În temeiul art. 211 alin. (2) lit. a) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi art. 109 şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), instanţa a condamnat, printre alţii, pe inculpatul M.A. la două pedepse de câte 2 ani şi 6 luni închisoare, fiecare pentru două fapte.
În baza art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi art. 109 şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), instanţa a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de un an şi 3 luni închisoare.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului M.A., iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă prevenţia pentru acesta de la 21 decembrie 2001 la zi.
Au fost respinse ca nefondate apelurile inculpaţilor.
Împotriva deciziei pronunţată au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, criticând hotărârea pentru nelegalitate, sub aspectul omisiunii instanţei de apel de a se pronunţa cu privire la una din faptele comise de inculpatul M.A. şi inculpaţii, care au solicitat casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea sentinţei instanţei de fond prin care s-au reţinut în favoarea lor circumstanţe atenuante.
Prin Decizia penală nr. 4177 din 2 octombrie 2003, pronunţată în dosarul nr. 1953/2003, Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală, a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a casat Decizia atacată numai cu privire la omisiunea instanţei de apel de a se pronunţa cu privire la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), art. 74 şi art. 76 C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), referitor la inculpatul M.A. şi a trimis cauza spre rejudecare, sub acest aspect, la instanţa de apel.
S-au respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii A.A.M., M.A. şi M.G.V.
Prin Decizia penală nr. 295 din 20 aprilie 2004, pronunţată în dosarul 902/2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 1047 din 31 octombrie 2002 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia II-a penală, în dosarul 3428/2002.
A desfiinţat în parte sentinţa penală şi, rejudecând în fond, a majorat pedeapsa de un an şi 2 luni închisoare, aplicată inculpatului M.A. la 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
A descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin Decizia penală nr. 107/ A din 25 februarie 3003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în pedepsele componente.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, respectiv trei pedepse de câte 2 ani şi 6 luni închisoare şi o pedeapsă de un an şi 3 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute 2 ani şi 6 luni închisoare.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul M.A. sub aspectul redozării pedepsei aplicate, lăsând la aprecierea instanţei soluţionarea acestuia.
Recursul este nefondat.
Analizând Decizia atacată, sub aspectul invocat de inculpat se constată că, în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei, instanţa de control judiciar a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social sporit al faptelor apreciat în concret, împrejurările în care acestea au fost săvârşite, consecinţele acestora în plan social, persoana inculpatului, care a manifestat persistenţă infracţională prin comiterea a patru infracţiuni de tâlhărie, din care doar una a rămas în faza de tentativă, circumstanţele personale ale inculpatului, faptul că acesta nu are antecedente penale, că era elev la momentul comiterii infracţiunilor, precum şi conduita procesuală a inculpatului, sunt împrejurări care nu pot determina recunoaşterea unor circumstanţe atenuante, astfel încât se constată că pedeapsa aplicată a fost just individualizată în raport de dispoziţiile art. 52 C. pen. şi nu se impune redozarea acesteia.
Ca atare, după verificarea cauzei şi în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge conform art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. şi a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.A. împotriva deciziei penale nr. 295 din 20 aprilie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 21 decembrie 2001 la 20 februarie 2003.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4985/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4989/2004. Penal → |
|---|
