ICCJ. Decizia nr. 1154/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 460 din 10 noiembrie 2004, Tribunalul Dâmbovița i-a condamnat pe inculpații:
- B.I., în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la o pedeapsă de 8 ani închisoare.
Au fost aplicate dispozițiile art. 71 - art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a menținut starea de arest și s-a dedus arestarea preventivă de la 26 iunie 2004 la 10 noiembrie 2004.
- T.A. și
- R.I.G., în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., la câte 4 ani închisoare. Au fost aplicate dispozițiile art. 71 - art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a luat act că partea vătămată C.M. nu a solicitat despăgubiri civile.
Conform art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat un briceag, corp delict.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că, în noaptea de 25 iunie 2004, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, consumate la o terasă din municipiul Târgoviște, mergând pe strada N. Bălcescu, cei trei inculpați au văzut-o pe partea vătămată C.M., alături de o prietenă și au hotărât să le deposedeze de bunurile avute asupra lor. Inculpatul B.I. i-a pus părții vătămate un cuțit la gât, a amenințat-o și a lovit-o, târând-o în afara trotuarului, iar inculpatul R.I.G. i-a smuls geanta în care se afla suma de un milion lei, o agendă, niște ochelari și un telefon mobil.
în același timp, inculpatul T.A. a exercitat acte de violențe și amenințări față de însoțitoarea părții vătămate, martora E.I.M., folosindu-se de un briceag, pentru a o împiedica să intervină în ajutorul părții vătămate.
împreună, cei trei inculpați au fugit de la locul faptei, împărțind bunurile sustrase din geanta pe care au aruncat-o pe acoperișul unei clădiri din apropiere.
Partea vătămată a sesizat organele de poliție, acestea reușind să-i depisteze pe cei trei inculpați, de la care au fost recuperate bunurile.
Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost stabilite pe baza plângerii părții vătămate, a declarației martorei E.I.M., procesului verbal de identificarea inculpaților, raportului de constatare medico-legală care a atestat leziunile traumatice de pe fața și gâtul părții vătămate, coroborate cu recunoașterea inculpatului B.I.
Ceilalți doi inculpați au negat participarea la infracțiunea de tâlhărie, susținând că au avut o prezență întâmplătoare la locul faptei.
împotriva sentinței au declarat apel toți inculpații, dar T.A. și l-a retras. Prin decizia penală nr. 544 din 20 decembrie 2004, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca nefondate, apelurile inculpaților R.I.G. și B.I. și a luat act de retragerea apelului formulat de inculpatul T.A.
în termen, decizia a fost recurată numai de inculpatul B.I., care a solicitat reducerea pedepsei, în raport de sinceritatea sa și de faptul că prejudiciul a fost recuperat.
Recursul vizează motivul de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 C. proc. pen.
Verificând hotărârea atacată în raport de acest motiv, dar și cu privire la cazurile de casare care se iau în considerare din oficiu, Curtea consideră că recursul este nefondat.
în primul rând, se constată că situația de fapt a fost corect stabilită, pe baza probelor administrate în cauză, care au evidențiat înțelegerea intervenită între cei trei inculpați de a acționa pentru deposedarea părții vătămate de poșeta avută asupra ei, violențele și amenințările exercitate de inculpații B.I. și T.A., precum și smulgerea poșetei de către inculpatul R.I.G.
în al doilea rând, încadrarea juridică dată faptei comise de fiecare inculpat, este corespunzătoare, atâta timp cât acțiunile violente și sustragere a poșetei s-au săvârșit de trei persoane împreună, într-un loc public, în timp de noapte și prin folosirea unor cuțite.
Totodată, la individualizarea pedepsei aplicate recurentului s-a avut în vedere atât periculozitatea socială ridicată a faptei și modalitatea săvârșirii ei, cât și starea de recidivă postexecutorie, în raport de o altă pedeapsă executată tot pentru comiterea unei tâlhării.
Așa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatului urmează a fi respins.
Se va deduce din durata pedepsei, perioada arestării preventive, cu începere de la 26 iunie 2004 până la zi.
S-au văzut și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
| ← ICCJ. Decizia nr. 1155/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1124/2005. Penal → |
|---|
