ICCJ. Decizia nr. 1598/2005. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1598/2005
Dosar nr. 4196/2004
Şedinţa publică din 7 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 844 din 5 decembrie 2003, Tribunalul Iaşi a dispus condamnarea inculpaţilor:
1. A.A., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 2 din Legea nr. 143.A/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza dispoziţiilor art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani, calculat conform art. 862 C. pen.
S-a desemnat S.S.R.S. de pe lângă Tribunalul Iaşi ca instituţie abilitată cu supravegherea inculpatei.
În baza dispoziţiilor art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpata trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte în fiecare lună la instituţia desemnată cu supravegherea sa;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
În baza dispoziţiilor art. 863 alin. (3) C. pen., s-au impus inculpatei respectarea următoarelor obligaţii:
a) să nu intre în legătură cu persoane care au săvârşit fapte antisociale, inclusiv cu ceilalţi doi coinculpaţi;
b) să se supună măsurilor de control, tratament şi îngrijire în scopul stabilirii gradului de intoxicare şi al tratamentului medical adecvat.
S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
S-a dispus comunicarea unei copii de pe hotărâre S.S.R.S. Iaşi.
S-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani.
A constatat că inculpata a fost arestată preventiv în perioada 4 octombrie 2002 – 24 iunie 2003.
2. J.M.O., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 99 şi urm. şi art. 75 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 90 şi urm. şi art. 75 lit. a) şi c) C. pen., la pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare.
În baza dispoziţiilor art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani şi 6 luni, calculat conform cu art. 862 C. pen.
S-a desemnat S.S.R.S.I. de pe lângă Tribunalul Iaşi ca instituţie abilitată cu supravegherea inculpatului.
În baza dispoziţiilor art. 863 alin. (3) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul urmează să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte în fiecare lună la instituţia desemnată cu supravegherea sa;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
În baza dispoziţiilor art. 863 alin. (3) C. pen., s-au impus inculpatului respectarea următoarelor obligaţii:
a) să nu intre în legătură cu persoane care au săvârşit fapte antisociale, inclusiv cu ceilalţi doi coinculpaţi;
b) să se supună măsurilor de control, tratament şi îngrijire în scopul stabilirii gradului de intoxicare şi al tratamentului medical adecvat.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
3. F.S.F., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea dispoziţiilor art. 75 lit. a) şi c) şi art. 37 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) şi art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza dispoziţiilor art. 39 alin. (1), art. 34 lit. b) C. pen., s-a contopit pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 4029 din 12 noiembrie 1998 a Judecătoriei Iaşi, definitivă prin Decizia penală nr. 163 din 26 februarie 2002 a Curţii de Apel Iaşi, cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă penală, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 4 ani.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din durata pedepsei aplicate prin prezenta sentinţă penală, perioada deja executată, astfel: de la 11 ianuarie 1994 până la 14 ianuarie 1994, de la 30 iulie 1997 până la 02 octombrie 1997 şi de la 04 octombrie 2002 la 22 august 2003.
S-a dispus retragerea formelor de executare emise în baza sentinţei penale nr. 4029 din 12 noiembrie 1998 a Judecătoriei Iaşi şi emiterea unui nou mandat de executare în baza prezentei hotărâri.
În baza dispoziţiilor art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de 6,352 kg substanţă vegetală cannabis.
În baza dispoziţiilor art. 189, art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., s-a dispus obligarea inculpaţilor la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a se pronunţa în sensul celor reţinute, instanţa de fond a reţinut ca temeinic dovedită următoarea situaţie de fapt:
În cursul lunii septembrie 2002, inculpaţii F.S.F. şi A.A. l-au cunoscut pe J.M., minor, care a locuit o perioadă de cca. două săptămâni în apartamentul închiriat de inculpaţi.
După ce s-a mutat în apartamentul inculpaţilor J.M.O. le-a spus acestora că în comuna Popricani, pe raza satului Cuza-Vodă ar exista o plantaţie de cannabis.
Inculpatul F.S.F. i-a propus lui J.M.O. să îi arate plantaţia respectivă, să o culeagă şi să comercializeze cannabisul.
Astfel, în jurul datei de 20 septembrie 2002, inculpatul F.S.F. împreună cu J.M.O. şi cu numitul B.A., cercetat în prezent pentru această faptă de Parchetul Militar Iaşi s-au deplasat pe raza comunei Popricani, de unde, dintr-un lan de porumb au cules cca.100 plante cannabis pe care le-au dus la locuinţa inculpaţilor.
Inculpaţii F.S.F. şi A.A., ajutaţi de J.M.O. au cules frunzele şi mugurii şi i-au pus la uscat, iar tulpinele le-au aruncat.
Inculpaţii au pregătit cannabisul, urmând ca ulterior, să-l vândă.
În seara de 3 octombrie 2002, cei doi inculpaţi împreună cu minorul J.M.S. au luat o punguliţă cu cannabis şi s-au deplasat în poligonul UM 01155 unde, împreună cu militarii în termen B.I.A. şi I.M.I. au fumat ţigări cu cannabis, apoi au plecat la domiciliu.
Militarii în termen sunt cercetaţi pentru fapta expusă mai sus de către Parchetul Militar Iaşi.
La data de 4 octombrie 2002, s-a efectuat o percheziţie la locuinţa inculpaţilor, ocazie cu care a fost descoperită cantitatea de 6.352 kg substanţă vegetală, de culoare verde olive.
Din raportul de constatare efectuat în cauză rezultă că probele înaintate, respectiv cantitatea de 6,352 kg substanţă vegetală este cannabis, drog de risc înscris în tabelul III – anexă la Legea nr. 143/2000.
În cursul urmăririi penale cei trei inculpaţi au recunoscut săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina lor, poziţie procesuală menţinută în cursul judecăţii numai de inculpatul J.M.S.
Inculpaţii F.S.F. şi A.A., în declaraţiile date în faţa instanţei au susţinut că au luat cannabisul nu pentru comercializarea acestuia ci pentru consum propriu.
Aceste afirmaţii sunt contrazise de întreg materialul probator administrat în cauză, din care rezultă cu certitudine intenţia de comercializare a drogului deţinut, sens în care sunt şi declaraţiile martorului L.L. şi inculpatului J.M.S. Cantitatea de cannabis ce a fost luată şi dusă în domiciliul celor doi inculpaţi, de 6.352 kg, pledează prin volumul său mare, în susţinerea tezei comercializării acesteia şi nu pentru consumul propriu al inculpaţilor.
Martorul L.L. a arătat modul în care a fost abordat de către inculpatul F.S.F. pentru a-i procura cannabis în schimbul unor sume de bani, în cantităţi care în mod cert exclud posibilitatea ca acest drog să fi fost deţinut pentru consum propriu, iar inculpatul J.M.S. a relatat discuţiile purtate cu F.S.F. şi A.A. care demonstrează intenţia acestora de a obţine sume de bani în schimbul vânzării cannabisului.
Susţinerile inculpaţilor referitoare la faptul că au crezut că planta culeasă este cânepă şi nu drog, sunt cel puţin puerile, atâta timp cât inculpaţii majori, în special inculpatul F.S.F., erau consumatori de cannabis, aşa încât cunoştinţele lor în acest domeniu includeau cel puţin recunoaşterea plantei pe care o fumau în mod curent. În situaţia în care ar fi crezut că acea plantă este cânepă textilă, justifică interesul pe care l-au dovedit pentru găsirea, culegerea, alegerea şi uscarea acestei cantităţi mari, ultimele trei operaţiuni fiind specifice ciclului preliminar în care se pregăteşte drogul cannabil, pentru a putea fi consumat (fumat) ulterior.
În drept, faptele inculpaţilor, aşa cum au fost descrise mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri, prevăzută şi pedepsită de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/200.
Fiind nemulţumiţi de soluţia pronunţată, au declarat apel, în termen legal, numai doi inculpaţi, respectiv F.S.F. şi A.A.
Ulterior, la termenul din 6 aprilie 2004, inculpata A.A. şi-a retras apelul.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia penală nr. 214 din 15 iunie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul F.S.F. şi a luat act de retragerea apelului declarat de A.A., obligându-i pe fiecare la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 500.000 lei şi, respectiv, 800.000 lei.
La 24 iunie 2004, inculpatul F.S.F., prin apărătorul său ales B.T., a declarat recurs împotriva sus-menţionatei decizii.
Cauza a suferit numeroase amânări, fie pentru imposibilitatea prezentării apărătorilor aleşi ai recurentului inculpat, fie pentru lipsa de apărare a acestuia, asistenţa juridică fiind obligatorie.
Având asigurată asistenţa juridică din oficiu, prin prezenţa apărătorului C.D., instanţa a constatat cauza în stare de judecată şi a acordat cuvântul în dezbateri.
Apărătorul desemnat din oficiu, pentru recurentul inculpat a solicitat admiterea recursului, invocând drept motive dispoziţiile art. 3859 pct. 12, 17 şi 14 şi a susţinut în principal, că se impune achitarea acestuia, întrucât inculpatul nu a avut intenţia să facă trafic de droguri, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) din acelaşi cod. De aceea, a solicitat în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracţiunea de trafic de droguri de mare risc în infracţiunea de consum de droguri, precum şi înlăturarea dispoziţiilor art. 75 lit. c) C. pen., întrucât inculpatul nu a cunoscut starea de minoritate a numitului J.M.S. În subsidiar, a pus concluzii pe reindividualizarea pedepsei, în sensul coborârii acesteia spre minimul special prevăzut de legea penală.
Recursul inculpatului F.S.F. este nefondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului rezultă că instanţele au reţinut în mod corect fapta şi vinovăţia inculpatului, stabilind o încadrare juridică corespunzătoare dispoziţiilor legale.
Astfel, din coroborarea probelor administrate în cauză, rezultă fără echivoc intenţia inculpatului de a comercializa substanţa recoltată având în vedere operaţiunile de recoltare, prelucrare, uscare a plantelor „textile", cu atât mai mult cu cât la domiciliul acestuia s-a găsit o cantitate impresionantă de substanţă vegetală cannabis, 6,352 kg. Câtă vreme a afirmat constant că este doar consumator de cannabis, în mod evident că inculpatul a cunoscut exact natura substanţei, drog, pe care o obţinuse din cânepă, iar apărările sale în sensul că a vrut să-şi confecţioneze câteva ţigări pentru consum propriu nu pot fi primit.
Nici susţinerea potrivit căreia inculpatul nu a cunoscut că J.M.S. era minor la momentul săvârşirii faptei, nu este susţinută cu nici un act probator, mai ales că este greu de crezut că atât timp cât au locuit împreună, fiind buni prieteni, nu-şi cunoşteau vârsta.
Cât priveşte individualizarea sancţiunii aplicate, instanţa de fond şi apoi cea de control judiciar au valorificat în suficientă măsură datele ce ţin de persoana inculpatului referitor la starea de recidivă postcondamnatorie în care se afla acesta la momentul săvârşirii faptei, conduita acestuia, de nerecunoaştere a faptei, gradul de pericol social concret al acesteia, astfel că, pedeapsa aplicată de 4 ani închisoare este deja corect stabilită la limita inferioară a textului incriminator. De aceea, în mod just, instanţele au apreciat că sporul prevăzut de dispoziţiile art. 52 C. pen., nu poate fi atins decât prin privarea de libertate a inculpatului.
Pentru aceste considerente, urmează a se constata că recursul declarat de inculpat este nefondat, astfel încât va fi respins ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.S.F. împotriva deciziei penale nr. 214 din 15 iunie 2004 a Curţii de Apel Iaşi.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1596/2005. Penal. Art. 211 alin.2 c. pen.... | ICCJ. Decizia nr. 1599/2005. Penal. Art. 328, 329 c.p. Recurs → |
|---|
