ICCJ. Decizia nr. 1599/2005. Penal. Art. 328, 329 c.p. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1599/2005

Dosar nr. 4461/2004

Şedinţa publică din 7 martie 2005

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 200 din 1 aprilie 2004, pronunţată în dosarul nr. 896/2003, Tribunalul Argeş, în baza art. 329 alin. (1), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a dispus condamnarea inculpatului M.F.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi un an interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. şi la 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

În baza art. 33 şi art. 34 C. pen., au fost contopite pedepsele şi s-a dispus executarea pedepsei celei mai grele de 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complimentară, prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

S-a dedus perioada executată de la 4 la 5 iulie 2002.

S-a dispus restituirea cauţiunii de 25.000.000 lei.

Prin aceeaşi sentinţă s-a dispus, în baza art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), condamnarea inculpatului M.G.D. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi un an interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

În baza art. 329 alin. (1), cu aplicarea art. 75 lit. a) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), s-a dispus condamnarea inculpatului M.M.A. la pedeapsa de 2 ani închisoare şi un an interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism.

S-a dedus din pedeapsa aplicată reţinerea de 24 ore din 20 septembrie 2001.

În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 2.000.000 lei de la inculpatul M.M.A., 25.000.000 lei de la inculpatul M.G.D. şi 25.000.000 lei de la inculpatul M.F.C.

Inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în esenţă, următoarele:

În cursul anului 2001, în perioade diferite, inculpaţii le-au recrutat pe numitele G.M., R.D.V., A.D., P.D. şi P.M. în mod forţat, prin „cumpărare" sau prin găzduire, după care le-au forţat să se prostitueze.

Astfel, martorele au fost cazate la domiciliul inculpatului M.M.A., fără ca acesta să le pretindă plata chiriei sau a întreţinerii, de unde erau transportate zilnic, cu autoturismul martorului R.Şt.D. sau cu taxiul condus de martorul M.M.F., în parcarea D.P. de la km 108 al autostrăzii Bucureşti - Piteşti închiriată de către inculpatul M.G.D.

În parcare martorele erau obligate să întreţină raporturi sexuale, normale şi orale cu şoferii de TIR, ce parcau acolo, în principal cu şoferii turci, într-o baracă din incinta parcării, contra unor sume de bani, variind între 60.000 şi 100.000 lei.

Banii erau puşi pe o tejghea dintr-o încăpere alăturată şi acoperiţi cu un lighean de plastic, de unde erau luaţi apoi de către inculpaţi.

Martorele erau supravegheate zilnic, cu rândul, de către cei trei, fiind totdeauna câte doi, cel mai adesea inculpaţii M.F.C. şi M.G.D. pentru a preîntâmpina o eventuală încercare de „evadare" a vreuneia dintre martore. Martorele percepeau pentru un raport sexual oral suma de 60.000 lei, din care 50.000 lei reveneau inculpaţilor, iar pentru un raport sexual normal 100.000 lei, din care 70.000 lei reveneau inculpaţilor care le asigurau şi prezervativele, pe care le numărau seara pentru a-şi da seama câţi clienţi avuseseră în ziua respectivă.

În afara parcării, martorele erau obligate uneori să-i însoţească pe clienţi la domiciliu sau în alte locuri, după ce inculpaţii primeau sumele de bani de la aceştia, considerabil mai mari decât în parcare, respectiv 200.000 – 500.000 lei. „Plasarea" se făcea chiar din parcare, de la domiciliul inculpatului M.M.A. sau la discotecă. În cursul lunii ianuarie 2002, inculpatul i-a propus martorei D.A.M. pe care o cunoştea să-l însoţească în Spania unde îi va găsi un loc de muncă într-un local, ca ospătăriţă cu un salariu de 2.000 Euro lunar, iar după acceptarea propunerii, în condiţiile în care martora nu avea paşaport, s-a ocupat personal de obţinerea acestuia plătind toate taxele, suportând şi cheltuielile de transport până-n Spania. După două încercări nereuşite, inculpatul şi martora au reuşit să treacă frontiera în data de 14 februarie 2002 suma obligatorie de 500 Euro fiindu-i dată tot de către inculpat ajungând apoi în oraşul Albacete din Spania, unde inculpatul a rămas şi martora a fost preluată de o cunoştinţă a acestuia, persoană rămasă neidentificată, care a dus-o la clubul H.S. de pe autostrada Albacete - Alicante, aici fiind preluată de o anume M., care i-a dezvăluit adevăratul scop al aducerii ei în Spania, spunându-i că urmează să practice prostituţia, în folosul ei şi al inculpatului, în sensul că va face ca şi celelalte fete aduse din România, sex normal, oral şi anal cu clienţii barului spunându-i şi tarifele practicate, în funcţie de durata şi tipul raportului sexual dorit de client.

Nereuşind să o plaseze pe martoră, în clubul respectiv sau la cele din apropiere, pe motiv că este minoră, acea M. a dus-o înapoi la Albacete, pe martoră, inculpatul încercând la rândul lui să o plaseze în cluburi din Valencia şi Castellon, fără a reuşi însă, astfel că s-au întors împreună în ţară.

În cursul lunii martie 2002, inculpatul le-a recrutat pe martorele A.M.N., Z.A.M. şi C.C.V., promiţându-le, de asemenea, că le va angaja în Spania, ca barmaniţe şi dansatoare, plătind şi pentru ele taxele de obţinere a paşapoartelor şi transportul ieşind din ţară la data de 9 martie 2002, prin Vama Vărsand destinaţia Spania, unde sus-numitele au fost constrânse să se prostitueze, în folosul inculpatului şi al prietenilor săi, în diferite localităţi şi diferite cluburi de noapte.

Inculpatul a procedat ca şi în primul caz, martorele fiind preluate tot de către acea M., care le-a spus că trebuie să se prostitueze în folosul lor, dar după o perioadă, în care nu prea avuseseră clienţi, martorele Z.A.M. şi C.C.V. reuşind să fugă şi să scape de inculpat, continuând practicarea prostituţiei pe cont propriu, prima dintre ele revenind în ţară abia în luna noiembrie 2002, iar cealaltă aflându-se şi acum în Spania, unde, se pare s-a şi căsătorit.

În cursul lunii aprilie 2002, inculpatul aflat în Spania, le-a recrutat pe martorele R.C. şi S.A.M., luând legătura cu soţia sa, martora M.G.H. dându-i indicaţii acesteia cu privire la plecare şi transport, în condiţiile în care martorele îl cunoşteau pe inculpat, atrăgându-i atenţia soţiei sale să le spună celor două că vor fi angajate ca dansatoare sau dame de companie, ştiind că martora R.C. fusese plecată ca dansatoare în Japonia, fără ca soţia inculpatului să cunoască ce se întâmpla de fapt în Spania, după ce ajungeau acolo.

Martorele, părţi vătămate R.C. şi S.A.M. au plecat din Piteşti cu un autocar ce făcea frecvent curse în străinătate, al cărui şofer, un anume D., era un cunoscut de-al inculpatului, acesta dându-i martorei R.C. şi o poliţă de asigurare deja plătită, pe numele ei, emisă de SC D.S. SRL, astfel că la data de 11 aprilie 2002, după ce acelaşi şofer le dăduse câte 200 Euro pentru a-i arăta la frontieră, au părăsit ţara prin punctul de frontieră Vărsand dar la frontiera maghiaro-austriacă, martora S.A.M. a fost întoarsă din drum, constatându-se că avea o interdicţie de intrare în Italia în paşaport, în aceste condiţii fiind nevoită să se întoarcă în ţară, în timp ce martora R.C. şi-a continuat drumul spre Spania.

Ajungând în oraşul Castellon de la Plana, martora R.C. a fost aşteptată de un anume U., rămas neidentificat, trimis de către inculpatul M.F.C., acesta însoţind-o într-un taxi până la un imobil din strada Cami de Albatros, unde la etajul doi într-un apartament închiriat, l-a găsit pe inculpat, acesta spunându-i că va reveni prietena lui M. şi o va conduce la club. În aceeaşi seară acea M., care se pare că era cumnata lui U. şi amândoi erau din Târgovişte, aspecte neverificate însă, a condus-o pe martoră la Clubul T. din aceeaşi localitate, unde se mai aflau alte 30-40 tinere, îmbrăcate sumar, iar când a întrebat-o ce se întâmplă, M. i-a spus că nu va lucra ca dansatoare ci va fi nevoită să se prostitueze aşa cum făceau toate celelalte, pentru a recupera în primul rând toate cheltuielile făcute de ea şi cu inculpaţii cu aducerea martorei în Spania, iar după aceea, să împartă pe jumătate banii obţinuţi din practicarea prostituţiei; la refuzul categoric al martorei, acea M. a ameninţat-o că o omoară în bătaie şi chiar a lovit-o cu picioarele, ducând-o apoi în camera în care se afla inculpatul, acesta cerându-i şi el la rândul lui să se prostitueze, recunoscând că o minţise atunci când îi spusese că va lucra ca dansatoare.

Inculpatul şi numita M. au obligat-o pe martoră să se prostitueze, pentru a-şi recupera banii cheltuiţi cu transportul şi la refuzul sistematic al acesteia au ameninţat-o că o vor vinde altor „peşti", inculpatul încercând să-i tempereze pe U. şi M., spunându-le că îi cunoaşte familia martorei şi că în câteva zile o va convinge pe aceasta să se prostitueze în folosul lor. După câteva zile, rămânând la un moment dat singur cu martora acel U. a exercitat numeroase violenţe asupra martorei, reproşându-i faptul că nu vrea să se prostitueze pentru ei şi spunându-i că dacă nu o va face, o va bate în continuare şi o va viola, la aceste ameninţări martora s-a refugiat în balcon de unde a sărit de la etajul doi al clădirii, lovindu-se la picioare şi în zona coloanei, după care tot U. a dus-o în casă şi l-a lăsat pe inculpat să o supravegheze pentru a nu fugi.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii M.F.C., M.G.D. şi M.M.A. solicitând achitarea, întrucât probele administrate nu au înlăturat prezumţia de nevinovăţie.

În subsidiar au solicitat reducerea pedepselor şi aplicarea unor modalităţi de executare neprivative de libertate.

Prin Decizia penală nr. 187 din 8 iulie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în dosarul nr. 453/2004, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţi, apreciindu-se că faptele săvârşite întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor reţinute prin rechizitoriu, iar pedepsele aplicate sunt corect individualizate.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs, inculpaţii M.G.D., M.M.A. şi M.F.C. invocând cazurile de casare, prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 14 şi 18 C. proc. pen., considerând că instanţele au comis o gravă eroare de fapt ca urmare a aprecierii incorecte a materialului probator aflat la dosar ce a condus la greşita condamnare a acestora.

S-a mai arătat că instanţele au aplicat pedepse greşit individualizate atât ca şi cuantum cât şi ca modalitate de executare.

Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 alin. (1) C. proc. pen., constată următoarele:

Din examinarea materialului probator administrat în cele două faze ale procesului penal, Înalta Curte constată că instanţele au reţinut o stare de fapt corectă, existând probe certe de vinovăţie a inculpaţilor în raport cu faptele reţinute în sarcina fiecăruia prin actul de trimitere în judecată. În acelaşi sens prezumţia de nevinovăţie a fost înlăturată, iar inculpaţii nu au dovedit lipsa de temeinicie a probelor administrate.

Astfel, potrivit declaraţiilor martorelor G.M., R.D.V., A.D., P.D. şi P.M., în perioada ianuarie - septembrie 2001 au fost cazate la domiciliul inculpatului M.M.A. obligându-le să se prostitueze, banii obţinuţi fiind lăsaţi în fiecare zi pe o tejghea şi împărţiţi între cei trei inculpaţi.

Martorele erau supravegheate zilnic, astfel încât orice încercare a acestora de a sesiza organele de poliţie sau de a părăsi zona stabilită de inculpaţi era sortită eşecului.

La solicitarea inculpaţilor, martorele erau obligate uneori să însoţească diferite persoane la locuinţele acestora unde practicau prostituţia, în schimbul unor sume de bani cuprinse între 200.000 lei şi 500.000 lei.

Potrivit declaraţiei martorei D.M., inculpatul M.M.A. i-a propus în ianuarie 2002 să-l însoţească în Spania unde urma să lucreze ca ospătăriţă în schimbul unei sume de 2000 Euro lunar.

În realitate martora a fost preluată în localitatea Albacete din Spania de o cunoştinţă a inculpatului care a obligat-o să se prostitueze. Fiind însă minoră nu au reuşit, întorcându-se ulterior în ţară.

În aceeaşi manieră, inculpatul M.F.C. a recrutat, prin promiterea încheierii unor contracte de muncă, mai multe persoane, transportându-le în Spania unde prin violenţă şi ameninţare le-au obligat să practice prostituţia în scopul obţinerii pentru sine a unor sume de bani.

Inculpatul M.F.C., în cursul lunii aprilie 2002, a luat legătura cu soţia sa, martora M.G. aducându-i la cunoştinţă toate datele privind transportul martorelor în Spania, modalitatea în care urma să le însoţească la diverse cluburi, sumele de bani ce urmau a fi obţinute ca urmare a practicării prostituţiei.

Probele testimoniale administrate se coroborează cu celelalte probe administrate de organele judiciare, denunţul numitei M.M., procesele-verbale de depistare, procesele-verbale de cercetare la faţa locului, percheziţia domiciliară şi corporală, procesele-verbale de confruntare, actele de cercetare efectuate de organele de poliţie spaniole, documentele oficiale privind verificarea paşapoartelor, iar din coroborarea acestora rezultă, fără putinţă de tăgadă, vinovăţia inculpaţilor.

În atare condiţii instanţa de fond a încadrat corect faptele inculpatului M.F.C. în infracţiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

Fapta aceluiaşi inculpat săvârşită ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 678/2001 întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii, prevăzută de art. 12 alin. (1) din legea specială.

În acelaşi sens, faptele săvârşite de inculpaţii M.G.D. şi M.M.A. realizează elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

Cât priveşte cel de-al doilea motiv de recurs, individualizarea judiciară a pedepselor şi a modalităţii de executare a acestora, Înalta Curte constată că nici acesta nu este fondat.

Proxenetismul şi traficul de persoane reprezintă cea mai periculoasă formă de parazitism social şi una din cele mai josnice, cinice şi abjecte manifestări ale conştiinţei înapoiate. Pericolul social deosebit al acestor fapte constă în împrejurarea că face din practicarea prostituţiei de către o altă persoană o sumă ilicită de câştig şi de procurare a mijloacelor de trai.

În acelaşi timp proxenetismul provoacă, o gravă tulburare în desfăşurarea relaţiilor de convieţuire socială şi constituie un teren favorabil pentru săvârşirea altor fapte grave.

Înalta Curte constată, astfel, că instanţele au aplicat pedepse just individualizate, păstrând o proporţie între gravitatea deosebită a faptelor săvârşite de inculpaţi, consecinţele acestora şi durata în timp necesară reeducării şi reinserţiei sociale a acestora.

Nu trebuie ignorată atitudinea procesuală a inculpaţilor, încercând să eludeze aflarea adevărului şi să inducă în eroare organele judiciare.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.F.C., M.G.D. şi M.M.A.

În temeiul art. 192 C. proc. pen., inculpaţii M.G.D. şi M.M.A. vor fi obligaţi la plata sumei de câte 1.200.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat iar pe inculpatul M.F.C. la suma de 1.800.000 lei cu acelaşi titlu din care 600.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.G.D., M.M.A. şi M.F.C. împotriva deciziei penale nr. 187/ A din 8 iulie 2004 a Curţii de Apel Piteşti.

Obligă recurenţii inculpaţi M.G.D. şi M.M.A., la plata sumei de câte 1.200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurentul inculpat M.F.C. la plata sumei de 1.800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 600.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 martie 2005.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1599/2005. Penal. Art. 328, 329 c.p. Recurs