ICCJ. Decizia nr. 1832/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1832/2005
Dosar nr. 313/2005
Şedinţa publică din 16 martie 2005
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 500 din 17 septembrie 2004, Tribunalul Braşov a dispus următoarele:
În baza art. 334 C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de inculpatul T.V., de schimbare a încadrării juridice a infracţiunii reţinută în sarcina inculpatului prin actul de sesizare, respectiv infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (21) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (2) lit. i) C. pen.
În baza art. 211 alin. (21) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul T.V. la pedeapsa de 10 ani închisoare.
În baza art. 61 C. pen., a fost revocat beneficiul liberării condiţionate privind pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată aceluiaşi inculpat prin sentinţa penală nr. 33 din 26 februarie 2003 a Tribunalului Militar Timişoara şi a contopit restul neexecutat de 360 zile închisoare cu pedeapsa aplicată prin sentinţă, urmând ca inculpatul T.V. să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 116 C. pen., s-a luat faţă de inculpatul T.V. măsura de siguranţă a interzicerii de a se afla în municipiul Braşov, după executarea pedepsei, pe o durată de 5 ani.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului T.V.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii şi arestării preventive de la 2 martie 2004 la zi.
În baza art. 221 alin. (1) C. pen., aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., prin aceeaşi hotărâre a fost condamnat inculpatul B.S. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 61 C. pen., a fost revocată liberarea condiţionată a pedepsei de 3 ani şi 3 luni închisoare, aplicată aceluiaşi inculpat prin sentinţa penală nr. 1778 din 5 septembrie 2002 a Judecătoriei Braşov şi a fost contopit restul neexecutat de 459 zile închisoare cu pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul B.S. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii de 24 de ore din data de la 2 martie 2004.
S-a luat act că nu există constituire de parte civilă.
În baza art. 118 C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpaţii T.V. şi B.S. a sumei de 950.000 lei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpaţii T.V. şi B.S. în timpul executării pedepselor la care au fost condamnaţi s-au împrietenit în Penitenciarul Codlea şi s-au hotărât ca după liberare să se întâlnească pentru a pleca să muncească în străinătate.
Inculpatul T.V., după liberarea din 15 ianuarie 2003, a locuit în satul Prisăcani, comuna Flămânzi din judeţul Botoşani, atât la domiciliul bunicii sale până la sfârşitul lunii august când a mers în municipiul Ploieşti, localitatea de domiciliu, pentru obţinerea paşaportului, unde a locuit la un prieten şi la tatăl său pentru câteva zile.
La începutul lunii septembrie, inculpatul T.V. s-a deplasat în municipiu Braşov, unde s-a întâlnit cu prietenul său din perioada detenţiei, inculpatul B.S. care pentru câteva zile l-a găzduit în apartamentul părinţilor săi, ulterior facilitându-i locuirea într-un beci de la subsolul blocului unde se află acest apartament.
Cei doi inculpaţi obişnuiau să se plimbe prin Braşov, astfel că într-una din zile au observat-o pe partea vătămată S.P. care ieşea dintr-o casă de schimb valutar al cărui patron este, având asupra sa o servietă şi o sacoşă din material plastic în care se găsea o sumă de bani.
Partea vătămată a plecat cu autoturismul său marca Cielo, inculpatul T.V. reţinându-i numărul de înmatriculare, după care acesta a urmărit-o în zilele următoare pentru a afla unde locuieşte, respectiv în str. Pavilioanele.
În ziua de 7 septembrie 2003, în jurul orei 11,00, inculpatul T.V. s-a deplasat la blocul în care este situat apartamentul părţii vătămate, având asupra lui un cleşte tip „mops" şi o bară metalică, ambele luate din beciul situat în subsolul blocului în care locuieşte inculpatul B.S.
Observând că autoturismul părţii vătămate nu este parcat unde se afla de obicei, a urcat la apartamentul acesteia, a sunat la uşă şi asigurându-se astfel că nu este nimeni acasă, s-a hotărât să sustragă bunuri aflate în interior, respectiv bani şi bijuterii.
Cu ajutorul cleştelui şi barei metalice, inculpatul a dislocat butucul uşii de acces în apartamentul părţii vătămate şi a pătruns în interior, unde a început să caute obiecte de valoare, negăsind decât un portofel.
Deoarece a auzit zgomot în casa scărilor, inculpatul s-a uitat pe vizorul uşii de acces, observându-i pe soţii S.
Precipitându-se, inculpatul a deschis brusc uşa de acces în apartament şi deoarece părţile vătămate observaseră înainte de acest moment că butucul yalei fusese dislocat, dându-şi seama că apartamentul lor fusese spart, acestea au încercat să-i imobilizeze pe inculpat.
Astfel partea vătămată S.P. l-a prins pe inculpat de antebraţul drept pentru puţin timp, deoarece s-a smuls din mâna părţii vătămate, imediat, partea vătămată S.M. l-a prins pe inculpat de tricou, însă acesta, smucindu-se, a reuşit să coboare treptele scărilor, determinând ruperea tricoului în partea prinsă de S.M.
După ce s-a îndepărtat de blocul unde locuiesc părţile vătămate, inculpatul a studiat conţinutul portofelului, constatând că se afla suma de 400.000 lei şi o brăţară din aur. Suma de bani şi brăţara au fost însuşite de inculpat, portofelul cu celelalte obiecte care se aflau în acesta au fost abandonate.
În ziua următoare, respectiv 8 septembrie 2003, inculpatul T.V. împreună cu inculpatul B.S. s-au deplasat la o casă de amanet aparţinând SC E. SRL Braşov situată în imediata apropiere a locuinţei inculpatului B.S., unde acesta din urmă l-a ajutat pe prietenul său, inculpatul T.V., să valorifice brăţara din aur sustrasă. În acest sens, contractul de amanet a fost încheiat pe numele inculpatului B.S., acesta cunoscând că respectiva brăţară provine din săvârşirea unei fapte penale.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi inculpaţii T.V. şi B.S.
În apelul său, parchetul a criticat sentinţa atacată sub aspectul aplicării incorecte a prevederilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), cu privire la deducerea perioadei reţinerii inculpatului B.S., la dispunerea în mod nelegal a măsurii de siguranţă a confiscării speciale a sumei de 950.000 lei de la ambii inculpaţi şi cu privire la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului T.V.
Inculpatul T.V. a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei săvârşite din infracţiunea de tâlhărie în cea de furt calificat şi pe cale de consecinţă, reducerea pedepsei aplicate.
Inculpatul B.S. a susţinut că nu a participat la săvârşirea infracţiunii reţinută în sarcina lui, solicitând achitarea pentru această faptă, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 409/ Ap din 21 decembrie 2004, Curtea de Apel Braşov a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi inculpatul B.S., a dispus desfiinţarea în parte a sentinţei penale atacate, numai cu privire la corecta deducere a perioadei reţinerii şi măsura de siguranţă a confiscării speciale de la ambii inculpaţi.
S-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului B.S. perioada reţinerii timp de 24 ore începând cu data de 3 martie 2004.
S-a aplicat inculpatului T.V. măsura de siguranţă a confiscării speciale, obligându-l să plătească statului suma de 950.000 lei.
A fost înlăturată măsura confiscării speciale dispusă faţă de inculpatul B.S.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul T.V. împotriva aceleiaşi hotărâri.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului T.V. şi s-a dedus în continuare din durata pedepsei aplicate, perioada arestării preventive de după pronunţarea hotărârii atacate, începând cu data de 17septembrie 2004 la zi.
S-a dispus obligarea apelantului inculpat T.V. la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, în apel, celelalte cheltuieli judiciare rămânând în sarcina statului.
Onorariile apărătorilor din oficiu, în sume de câte 400.000 lei pentru fiecare inculpat, s-a dispus să fie suportat din fondurile Ministerului Justiţiei şi incluzându-se în cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recursuri inculpaţii T.V. şi B.S.
În recursul său, inculpatul T.V. a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei reţinută în sarcina sa, din infracţiunea de tâlhărie în infracţiunea de furt calificat şi aplicarea unei pedepse orientată spre limita minimă prevăzută de noua încadrare. În subsidiar a solicitat reducerea pedepsei aplicate.
În recursul său, inculpatul B.S. a solicitat achitarea sa pentru infracţiunea de tăinuire, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., deoarece nu a participat la săvârşirea ei. În subsidiar a solicitat reducerea pedepsei aplicate.
Recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, în raport de materialul probator administrat în cauză şi au aplicat pedepse just proporţionalizate, conform criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
În ce priveşte cererea inculpatului T.V. prin care a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată din infracţiunea de tâlhărie în infracţiunea de furt calificat, se apreciază că aceasta nu este întemeiată.
Astfel, din declaraţiile inculpaţilor T.V. şi B.S., coroborate cu depoziţiile martorilor, procesul verbal de reconstituire a modalităţii de săvârşire a faptei, procesul verbal încheiat de organele de urmărire penală cu ocazia confruntării care a avut loc între doi inculpaţi, fotografiile judiciare, rezultă că inculpatul T.V., după ce a urmărit-o pe partea vătămată S.P. o perioadă de o săptămână, pentru a identifica locuinţa acestuia, a pătruns prin efracţie în apartamentul părţilor vătămate S.M. şi S.P., de unde şi-a însuşit mai multe bunuri şi fiind surprins ieşind din locuinţă, pentru a-şi asigura scăparea, a exercitat violenţe asupra părţii vătămate S.M.
Aceasta a încercat să-l reţină prinzându-l pe inculpat de tricou, iar acesta a târât-o pe scări şi a împins-o pentru a se elibera din mâinile ei.
Aşadar, cum în mod corect au reţinut şi celelalte instanţe, fapta săvârşită de inculpatul T.V. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (21) lit. c) C. pen. şi nu a infracţiunii de furt calificat aşa cum susţine inculpatul.
Susţinerile inculpatului B.S., în sensul că nu a cunoscut că brăţara pe care a primit-o de la inculpatul T.V. şi pe care a amanetat-o provine din infracţiunea de tâlhărie săvârşită de acesta din urmă, sunt infirmate de probele dosarului.
Astfel, procesul verbal încheiat de organele de urmărire penală cu ocazia confruntării celor doi inculpaţi, factura detaliată a postului telefonic instalat în imobilul unde a locuit inculpatul T.V. în comuna Flămânzi jud. Botoşani, contractul de amanet încheiat între inculpatul B.S. şi Casa de Amanet SC E. SRL Braşov, declaraţiile celor doi inculpaţi, demonstrează faptul că aceştia au păstrat legătura după ce au ieşit din penitenciar, inculpatul B.S. a cunoscut intenţia coinculpatului T.V. să sustragă bunuri din apartamentul părţii vătămate S.P. aceştia împărţindu-şi banii obţinuţi din valorificarea brăţării amanetate, sustrase.
Aşadar, faptul că inculpatul B.S. cunoştea provenienţa brăţării din aur pe care a valorificat-o la casa de amanet este pe deplin dovedit, constatându-se că nu există temeiuri pentru achitarea lui în sensul în care a solicitat.
De asemenea, pedepsele aplicate inculpaţilor au fost just individualizate, instanţele ţinând seama de gradul ridicat de pericol social al faptelor, de modalitatea şi împrejurările comiterii lor, dar şi de datele ce caracterizează persoana inculpaţilor.
Astfel, din fişele de cazier judiciar rezultă că inculpaţii nu se află la prima confruntare cu rigorile legii penale, fiind recidivişti, dovedind perseverenţă infracţională deosebită, inculpatul T.V. a avut o atitudine sinceră pe parcursul desfăşurării procesului penal, iar inculpatul B.S. a negat constant fapta comisă.
Aşadar, pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată inculpatului T.V. şi cea de 3 ani închisoare aplicată inculpatului B.S., se încadrează în limitele prevăzute de textele de lege incriminatoare, fiind în măsură să asigure reeducarea lor, în vederea reintegrării în societate şi prevenţia generală, conform cerinţelor prevederilor art. 52 C. pen.
În consecinţă, motivele de recurs invocate de inculpaţi se constată că nu sunt fondate, urmând ca recursurile acestora să fie respinse, ca nefondate.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursurile declarate de inculpaţii T.V. şi B.S. să fie respinse, ca nefondate.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului T.V. timpul arestării preventive de la 2 martie 2004 la 16 martie 2005.
Se va constatat că inculpatul B.S. este arestat în prezent în altă cauză.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii T.V. şi B.S. împotriva deciziei penale nr. 409/ AP din 21 decembrie 2004 a Curţii de Apel Braşov.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului T.V. timpul arestării preventive de la 2 martie 2004 la 16 martie 2005.
Constată că inculpatul B.S. este arestat în altă cauză.
Obligă pe recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1831/2005. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1834/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs → |
|---|
