ICCJ. Decizia nr. 1834/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1834/2005
Dosar nr. 1036/2005
Şedinţa publică din 16 martie 2005
Deliberând asupra recursului de faţă, constată:
Prin sentinţa penală nr. 1251 din 7 octombrie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, inculpatul M.I. a fost condamnat după cum urmează:
- în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen., la 8 ani închisoare.
- în baza art. 4 din Legea nr. 143/2000 la 3 ani închisoare.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 8 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă reţinerea şi arestarea preventivă de la 26 iunie 2004 la zi.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea cantităţii de 0,30 gr. heroină rămasă în urma analizelor de laborator.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În fapt s-au reţinut următoarele:
La data de 25 iunie 2004, numitul Ş.M.B. a denunţat faptul că numitul D. se ocupă cu vânzarea de droguri şi a fost de acord să colaboreze în vederea depistării acestuia.
Denunţătorul a pus la dispoziţia organelor de cercetare penală suma de 2.000.000 lei, seriile bancnotelor fiind consemnate într-un proces verbal.
Apoi, sub supravegherea unor lucrători din cadrul B.S.I.J. - Batalionul 5, s-a deplasat în zona Piaţa Romană unde s-a întâlnit cu martora A.E. împreună cu care a mers pe Bulevardul Magheru până în dreptul patiseriei P. unde s-a întâlnit cu o persoană de sex masculin în vârstă de 35-40 ani, identificată ulterior ca fiind inculpatul M.I.
După ce au discutat câteva minute, Ş.M. şi inculpatul s-au deplasat spre cinematograful S. şi apoi pe str. Vasile Conta. Aici martorul Ş.M. a scos din buzunar suma de bani şi a dat-o inculpatului de la care a primit o punguliţă din material plastic conţinând o pulbere de culoare bej.
După efectuarea tranzacţiei cei doi au fost imobilizaţi de jandarmi.
Cu ocazia percheziţiei corporale s-a găsit asupra inculpatului suma de 2.000.000 lei compusă dintr-o bancnotă de 500.000 lei şi 15 bancnote de 100.000 lei seriile bancnotelor fiind cele înscrise anterior în procesul verbal.
În urma analizelor de laborator s-a constatat că în punguţa primită de martor de la inculpat se aflau 0,42 gr. heroină, substanţă ce constituie drog de mare risc fiind menţionată ca atare în Tabelul I anexă la Legea nr. 143/2000.
Martorul Ş.M. a declarat că este consumator de heroină şi a cumpărat de mai multe ori droguri de la inculpat cu 250.000 lei bila sau cu 2.000.000 lei gramul.
Instanţa a avut în vedere şi declaraţiile martorilor D.T. şi A.E. din care rezultă că inculpatul se ocupă cu vânzarea de droguri.
Instanţa a mai reţinut că inculpatul a arătat că a vândut droguri martorului şi că a deţinut heroină şi pentru consum propriu.
Prin Decizia penală nr. 40 din 21 ianuarie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi s-a desfiinţat în parte sentinţa.
Rejudecând instanţa de apel l-a condamnat pe inculpat după cum urmează:
- în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
- în baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a dedus la zi detenţia preventivă.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 118 lit. e) C. pen., s-a confiscat în vederea distrugerii cantitatea de 0,30 gr. heroină în amestec cu cofeină rămasă de pe urma analizelor de laborator.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului.
Prin aceeaşi decizie s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Instanţa de apel a reţinut că este întemeiat primul motiv de apel invocat de procuror vizând omisiunea reţinerii stării de recidivă, prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), faţă de condamnarea de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 211 din 30 august 1997 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, care a fost executată şi pentru care nu s-a împlinit termenul de reabilitare.
S-a apreciat, de asemenea, întemeiată critica vizând greşita individualizare a pedepsei aplicate pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 pentru care nejustificat s-au reţinut circumstanţe atenuante conform art. 74 lit. c) C. pen. Din aceste considerente s-a reţinut că apelul declarat de inculpat prin care s-a solicitat reducerea pedepselor, nu este fondat.
S-a mai constatat că este greşit temeiul legal în baza căruia s-a dispus confiscarea drogurilor.
Inculpatul a declarat recurs solicitând reţinerea de circumstanţe atenuante şi reducerea pedepselor.
Recursul îşi găseşte temeiul în dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., dar nu este fondat.
Curtea constată că în mod corect instanţa de apel a apreciat că poziţia procesuală sinceră a inculpatului nu este suficientă pentru reţinerea circumstanţelor atenuante în condiţiile în care faptele prezintă un grad ridicat de pericol social, iar inculpatul este recidivist, fiind condamnat anterior pentru infracţiunea de trafic de stupefiante.
Examinând cauza şi în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că nu există nici un motiv de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu.
Având în vedere considerentele expuse va respinge recursul, ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce în continuare la zi detenţia preventivă.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.I. împotriva deciziei penale nr. 40 din 21 ianuarie 2005 a Curţii de ApelBucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii şi arestării preventive de la 26 iunie 2004 la 16 martie 2005.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1832/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1835/2005. Penal. Art. 276 Cod Penal. Recurs → |
|---|
