ICCJ. Decizia nr. 2202/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2202/2005
Dosar nr. 586/2005
Şedinţa publică din 31 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1453 din 16 noiembrie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 2681/2004, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 a fost condamnată inculpata Ţ.E. la pedeapsa de 11 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., conform art. 65 C. pen.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a dispus menţinerea stării de arest a inculpatei, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 19 februarie 2004 la zi.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpată a 15 comprimate metadonă şi a cantităţii de 3,85 grame heroină în amestec cu cofeină, rămase în urma analizelor de laborator, indisponibilizate cu sigiliul tip MI nr. 50107.
În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpată a sumei de 400.000 lei, dobândită prin săvârşirea infracţiunii, iar în temeiul art. 169 C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpată a sumei de 5.600.000 lei ridicată cu ocazia percheziţiei domiciliare, indisponibilizată cu sigiliul MI nr. 52999.
În baza art. 191 C. proc. pen., s-a dispus obligarea inculpatei la 5.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă, în baza probatoriului administrat a reţinut, în fapt, că urmare a informaţiilor furnizate de N.N.C., potrivit cărora prin intermediul numitului B.C. îşi procura drogurile necesare consumului propriu de la o persoană cunoscută sub numele de N., în ziua de 19 februarie 2004 s-a organizat o acţiune de depistare a persoanei care se ocupa cu traficul ilicit de droguri.
În acest sens a fost pusă la dispoziţia denunţătorului B.C. suma de 400.000 lei predată de numitul N.N.C., în bancnote de 100.000 lei şi 50.000 lei, ale căror serii au fost consemnate în procesul-verbal depus la dosar urmărire penală.
În jurul orei 12,30, având suma de bani asupra sa, denunţătorul s-a deplasat la adresa situată în Bucureşti şi a cumpărat de la numita N., identificată ulterior în persoana inculpatei Ţ.E., două doze de heroină, pe care le-a predat lucrătorilor B.S.J.R. – Brigada 5 Special, care au organizat acţiunea flagrantă.
Cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate în locuinţa inculpatei a fost descoperită o punguţă din material plastic ce conţinea o substanţă pulverulentă, de culoare bej-maronie, iar în sufragerie, într-un sertar au fost găsite 33 comprimate inscripţionate pe una din feţe S.N. şi un flacon cu 7 comprimate, etichetat G.
Totodată, asupra inculpatei a fost găsită suma de 6.000.000 lei între bancnotele ce compuneau respectiva sumă, regăsindu-se şi cele ce fuseseră predate denunţătorului pentru procurarea drogurilor.
Prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 274931 din 19 februarie 2002, întocmit de I.G.P. L.A.F.C.D. s-a stabilit că punguţa din material plastic ridicată din locuinţa inculpatei conţinea cantitatea de 3,90 heroină în amestec cu cofeină, iar cele 40 comprimate analizate reprezentau Glutethimide, 7 comprimate şi methadone, 33 comprimate.
De asemenea, s-a constatat că cele două doze cumpărate de denunţător reprezentau 0,07 grame heroină în amestec cu cofeină.
Deşi inculpata a negat constant săvârşirea faptei, susţinând că suma de bani găsită asupra sa reprezenta un împrumut restitui de denunţător soţului său, instanţa de fond a reţinut vinovăţia inculpatei, având în vedere materialul probator administrat în ambele faze procesuale.
Astfel, s-a reţinut că din declaraţiile martorului denunţător B.C., audiat şi în etapa cercetării judecătoreşti a rezultat că inculpata i-a înstrăinat două doze de heroină, în schimbul sumei de 400.000 lei, ce îi fusese înmânată în acest scop de organele de urmărire penală, suma de bai fiind descoperită asupra inculpatei, cu ocazia percheziţiei corporale efectuate.
De asemenea, s-a reţinut că în urma percheziţiei domiciliare efectuate la locuinţa inculpatei au fost descoperite substanţe stupefiante, realitatea menţiunilor procesului-verbal de percheziţie fiind confirmată de martorii asistenţi B.C.D. şi M.B.
În raport cu aceste mijloace de probă şi a declaraţiei martorului L.N.C., care a arătat că fiind consumator de heroină îşi procura drogurile de la inculpată a fost înlăturată şi susţinerea potrivit căreia drogurile descoperite în locuinţa inculpatei aparţineau fiicei şi copiilor săi.
Prin urmare, reţinând vinovăţia inculpatei, activitatea infracţională desfăşurată de aceasta a fost încadrată în dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
La individualizarea judiciară a pedepsei, prima instanţă a avut în vedere gradul de pericol social concret al infracţiunii săvârşite şi datele ce caracterizează persoana inculpatei, necunoscută cu antecedente penale, starea de sănătate precară şi atitudinea necooperantă în procesul penal, astfel că stabilind o pedeapsă cu închisoarea orientată spre minimul special prevăzut de lege a dispus executarea acesteia în regim de detenţie. Ca pedeapsă complimentară a interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpata, criticând-o sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei, arătând că pedeapsa de 11 ani închisoare, stabilită de instanţa de fond nu corespunde periculozităţii sociale a inculpatei, al cărei comportament infracţional a fost determinat de situaţia materială dificilă cu care se confruntă familia sa, expusă riscului de a fi evacuată din imobilul pe care îl ocupă ca urmare a neplăţii cotelor de întreţinere, debitul acumulat fiind de peste 30.000.000 lei.
Prin Decizia penală nr. 4 din 7 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 4377/2004, a fost admis apelul declarat de inculpata Ţ.E. împotriva sentinţei penale nr. 1453 din 16 noiembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 2681/2004, s-a desfiinţat în parte sentinţa penală sus menţionată şi rejudecând, în fond, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 – art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnată inculpata Ţ.E. la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei durata reţinerii şi arestului preventiv cu începere de la 19 februarie 2004 la zi.
Cheltuielile judiciare efectuate în apel au rămas în sarcina statului.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că din situaţia de fapt stabilită de prima instanţă pe baza unei analize complete a probelor administrate a rezultat că activitatea infracţională desfăşurată de inculpată, corect încadrată în dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 a constat în aceea că la data de 19 februarie 2004 a vândut denunţătorului B.C. cantitatea de 0,07 grame heroină în amestec cu cofeină, contra sumei de 400.000 lei şi a deţinut cantitatea de 3,90 grame heroină în amestec cu cofeină, 7 comprimate Glutethimide şi 33 comprimate methadone, în vederea comercializării fără drept.
Este adevărat că infracţiunea de trafic de droguri se caracterizează printr-un grad ridicat de pericol social, având în vedere frecvenţa pe care o înregistrează acest tip particular de infracţiune şi consecinţele dezastruoase pe care le produce asupra sănătăţii publice, însă pericolul social generic nu se identifică cu pericolul social concret, determinat pentru fiecare caz în parte de ansamblul datelor particulare ale cauzei.
Cum pedeapsa se aplică făptuitorului a rezultat că acesta trebuie adecvată nu numai în raport cu fapta săvârşită, dar şi cu periculozitatea infractorului şi cu şansa de reeducare pe care el o prezintă.
Ca atare, instanţa de apel a arătat că datele ce caracterizează persoana inculpatei nu pot fi ignorate în cadrul operaţiunii de individualizare a pedepsei.
În acest sens, s-a reţinut că în trecut inculpata şi-a conformat atitudinea exigenţelor legii penale, nefiind cunoscută cu antecedente, a manifestat un comportament corect în relaţiile sociale, iar în prezenta etapă procesuală, revenind asupra declaraţiilor iniţiale, a recunoscut în totalitate săvârşirea faptei pentru care a fost condamnată, justificând comportamentul infracţional de necesitatea procurării mijloacelor materiale de subzistenţă.
Fără a considera că greutăţile familiale ale inculpatei constituie un criteriu de diferenţiere a pedepsei, în contextul unei comportări anterioare ireproşabile, scopul în vederea căruia s-a acţionat reprezintă un element relevant în aprecierea periculozităţii sociale a acesteia.
Totodată, s-a reţinut că potrivit înscrisurilor prezentate în apel, inculpata prezintă afecţiuni grave, fiind diagnosticată, printre altele, cu hepatită cronică agresivă cu Ag. H.B.S. prezent, bronşită cronică, microlitiază renală, afecţiuni ce au determinat pensionarea medicală şi încadrarea în gradul II de invaliditate, ca persoană cu handicap, executarea pedepsei implicând în acest caz un plus de suferinţă.
Toate aceste elemente ce reduc semnificativ periculozitatea socială a inculpatei au fost calificate drept circumstanţe atenuante judiciare în sensul art. 74 alin. (2) C. pen., cu consecinţa stabilirii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, apreciindu-se că în acest mod reeducarea inculpatei poate avea loc.
Aşa fiind, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul inculpatei, desfiinţată în parte sentinţa primei instanţe şi redusă pedeapsa la 8 ani închisoare, menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei, iar faţă de modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatei a constatat totodată îndeplinite dispoziţiile art. 160b alin. (3) C. proc. pen., menţinută starea de arest a inculpatei, dedusă prevenţia la zi, văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii a declarat, în termen legal, recurs inculpata Ţ.E., fără a arăta în scris motivele.
Apărătorul inculpatei a depus la dosarul cauzei motivele de recurs la care au fost anexate acte în circumstanţiere privind persoana inculpatei, solicitând în concluziile orale, în dezbateri, admiterea recursului, invocând dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., în sensul modificării cuantumului pedepsei aplicate, respectiv aplicarea unei pedepse mai mici, deoarece are patru copii, doar soţul ei lucra, a cumpărat doar cinci grame, nu a vândut foarte mult, a avut o atitudine sinceră, este suferindă.
Examinând recursul declarat de inculpata Ţ.E. împotriva deciziei instanţei de apel în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul inculpatei ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat a rezultat că în mod judicios instanţa de apel şi-a însuşit argumentele primei instanţe cu privire la stabilirea vinovăţiei inculpatei Ţ.E. în comiterea infracţiunii pentru care a fost trimisă în judecată, iar la rândul ei, a constatat temeinic motivat că activitatea infracţională a inculpatei se încadrează în dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 trafic de droguri de mare risc, în raport cu situaţia de fapt reţinută.
Astfel, Înalta Curte consideră că instanţa de apel a dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilind că fapta inculpatei Ţ.E. care la data de 19 februarie 2004 a vândut denunţătorului B.C. cantitatea de 0,07 grame heroină în amestec cu cofeină, contra sumei de 400.000 lei şi a obţinut cantitatea de 3,90 grame heroină în amestec cu cofeină, 7 comprimate Glutethimide şi 33 comprimate methadone, în vederea comercializării fără drept, întruneşte atât obiectiv cât şi subiectiv conţinutul incriminator al infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.
De asemenea, instanţa de apel, în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatei a făcut o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), apreciind nu numai pericolul social în concret al faptei comise, dar şi datele ce caracterizează persoana inculpatei, dând relevanţă înscrisurilor depuse în calea ordinară de atac a apelului, dar şi atitudinii de recunoaştere în totalitate a infracţiunii săvârşite.
Astfel, prima instanţă de control judiciar a evaluat în mod plural circumstanţele reale, dar şi pe cele personale ale inculpatei, având în vedere lipsa antecedentelor penale ale inculpatei, starea sănătăţii acesteia, fiind diagnosticată cu hepatită cronică agresivă, bronşită cronică, microlitiază renală, afecţiuni ce au determinat pensionarea medicală şi încadrarea în gradul II de invaliditate, având drept consecinţă reţinerea justificată distinctă şi a circumstanţelor atenuante judiciare şi a regimului sancţionator corespunzător.
Prin cuantumul pedepsei aplicate sub minimul legal prevăzut pentru infracţiunea reţinută în sarcina acesteia, cu executare în regim de detenţie, instanţa de apel a considerat că numai o asemenea pedeapsă şi-ar putea atinge scopurile, educativ şi de exemplaritate.
Înalta Curte nu poate avea în vedere criticile formulate în recurs privind greşita individualizare a pedepsei aplicate, în sensul reducerii cuantumului pedepsei aplicate, în raport cu actele în circumstanţiere depuse şi împrejurările concrete ale faptei, deoarece atât situaţia familială a inculpatei, comportamentul pozitiv al acesteia anterior comiterii faptei, fiind cunoscută familia ca fiind liniştită, starea precară a sănătăţii, cât şi contribuţia concretă a inculpatei la săvârşirea acesteia, dovedită prin probele administrate au fost deja avute în vedere la stabilirea cuantumului pedepsei de către instanţa de apel.
Astfel, Înalta Curte apreciază că în cauză nu se impune o mai mare acordare a efectelor circumstanţelor atenuante judiciare, în sensul reducerii pedepsei aplicate, deoarece cuantumul diminuat al pedepsei stabilit de instanţa de apel reflectă în concret atât gravitatea faptei, cât şi periculozitatea inculpatei, urmând ca prin aceasta să se realizeze nu numai conştientizarea consecinţelor comiterii unei asemenea infracţiuni, dar şi o reintegrare pozitivă a acesteia în societate.
În raport cu cele menţionate, Înalta Curte consideră Decizia instanţei de apel că este legală şi temeinică, nefiind incident cazul de casare invocat, respectiv art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., neconstatându-se nici existenţa vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata Ţ.E. împotriva deciziei penale nr. 4 din 7 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, timpul arestării preventive de la 19 februarie 2004 la 31 martie 2005.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurenta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata Ţ.E. împotriva deciziei penale nr. 4 din 7 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, timpul arestării preventive de la 19 februarie 2004 la 31 martie 2005.
Obligă pe recurentă să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2198/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2206/2005. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
