ICCJ. Decizia nr. 3618/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 52 din 17 martie 2004, Tribunalul Olt a condamnat pe inculpatul M.V. la 2 ani închisoare, în baza art. 20, raportat la art. 215 alin. (2), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
în baza art. 291, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), inculpatul a fost condamnat la un an închisoare.
în baza art. 292, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat la 8 luni închisoare.
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
în baza art. 7 din Legea nr. 543/2002, a fost revocată grațierea pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată prin decizia penală nr. 1028/2002 a Curții de Apel Craiova, care a fost cumulată cu pedeapsa din prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute în total 2 ani și 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 64 și art. 71 C. pen.
Au fost anulate actele și declarațiile false și a fost obligat inculpatul la 2.500.000lei cheltuieli judiciare statului.
în baza art. 26, raportata la art. 20 și art. 215 din alin. (2) C. pen. și art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), a fost condamnat inculpatul N.C.M. la o pedeapsă rezultantă de un an și 6 luni, cu aplicarea art. 81 C. pen.
S-a reținut că, la data de 7 noiembrie 2002, inculpatul M.V., aflat la volanul autoturismului proprietatea soției sale M.L., a accidentat autoturismul datorită neatenției la volan, producându-i avarii care s-ar fi cifrat la circa 150.000.000lei.
Acest accident de circulație a fost consemnat în procesul verbal de contravenție din aceeași zi, cu seria Z nr. 247245.
Având în vedere că inculpatul nu achitase la zi ratele la societatea de asigurări O. SA, potrivit contractului de asigurare încheiat între părți, nu mai putea beneficia de sumele de bani de la asigurator pentru repararea autoturismului.
Pentru a putea să beneficieze de primele de asigurare, inculpatul a achitat cele trei rate restante și chiar rată în avans, pentru anul următor.
în vederea primirii primei de asigurare pentru accidentul avut, era necesar un proces verbal de contravenție care să fie ulterior achitării celor trei rate și care să producă efecte juridice în cadrul societății de asigurare.
în acest scop, inculpatul a apelat la complicele său, agentul de poliție N.C., care a întocmit, în fals, un proces verbal de contravenție, data cu 23 decembrie 2002, a cărui folosire ar fi putut să ducă la achitarea primei de asigurare de către SC O. Olt, inculpatului.
Peste cifra 23, deși nu avea nici un efect juridic, agentul de poliție a trecut cifra 8, procesul verbal intrând în posesia inculpatului.
Inculpatul cu procesul verbal și autorizația de reparare, s-a prezentat la 31 decembrie 2002 la sediul O., sucursala Olt, pentru întocmirea dosarului de daune, completând un formular tipizat cu privire la producerea unui accident de circulație, în noaptea de 27 decembrie 2002, dând și o declarație cu privire la împrejurările producerii accidentului.
La data de 8 ianuarie 2003, inspectorul de daune, E.M., din partea societății de asigurare a sesizat neconcordanțele din procesul verbal, cu privire la data întocmirii acestuia și la semnătura contravenientului.
împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, pe care a criticat-o sub aspectul negalității, în sensul că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată și a solicitat achitarea, iar în subsidiar, aplicarea dispozițiilor art. 181C. pen.
Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 53 din 18 februarie 2005, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, obligându-l la plata cheltuielilor judiciare.
împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul M.V. care prin apărătorul său a solicitat trimiterea cauzei la instanța de fond pentru efectuarea unei noi expertize financiare, înlăturarea dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) și deducerea perioadei din pedeapsa executată de inculpat.
Recursul este nefondat.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului M.V. în săvârșirea, la 31 decembrie 2002, a infracțiunilor prevăzute de art. 20, raportat la art. 215 alin. (2), art. 291 și art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), toate cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Astfel, este dovedit, în baza proceselor verbale întocmite la două date diferite, actele întocmite de societatea de asigurări, raportul de expertiză tehnică a autoturismului, raportul de expertiză grafică al Serviciului Criminalistic din cadrul Ministerului de Interne coroborate cu declarațiile martorilor P.I., E.M., P.C. și cu declarația coinculpatului N.C.M. că inculpatul M.V. a săvârșit infracțiunile de uz de fals și fals în declarații prin aceea că a declarat în fața inspectorului de daune de la societatea de asigurări că mașina a fost avariată, în noaptea de 27 decembrie 2002, în loc de 7 noiembrie, când de fapt s-a produs evenimentul. Totodată, inculpatul a săvârșit tentativa la înșelăciune prin folosirea de mijloace frauduloase și anume procesul verbal întocmit de agentul de poliție N.C.M., care a fost prezentat societății de asigurare pentru a produce consecințe juridice respectiv, achitarea primei de asigurare.
în ce privește solicitarea inculpatului, în sensul de a se înlătura dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), nici această critică nu poate fi primită.
Potrivit art. 37 alin. (1) C. pen., există recidivă postexecutorie când după executarea unei pedepse cu închisoare mai mare de 6 luni, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după împlinirea termenului de prescripție, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an.
Conform cazierului judiciar, aflat la dosarul cauzei, inculpatul prin sentința penală nr. 2050 din 7 decembrie 1993 a Judecătoriei Slatina a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2 ani și 4 luni închisoare.
în executarea acestei hotărâri, inculpatul a fost arestat în data de 23 aprilie 1995 și eliberat la 28 februarie 1996.
Prin sentința penală nr. 1775 din 6 noiembrie 2001 a Judecătoriei Slatina, definitivă prin decizia penală nr. 1028 din 30 august 2002 a Curții de Apel Craiova, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 178 alin. (2) C. pen.
Inculpatul, fiind arestat, pentru primele infracțiuni la 23 aprilie 1995, pedeapsa de executat împlinindu-se la 22 august 1997, nu a fost reabilitat între timp, de drept sau la cerere de instanță.
Deci, termenul de reabilitare a fost întrerupt prin săvârșirea unei noi infracțiuni, prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen., astfel nu poate fi înlăturate dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
întrucât criticile din recursul declarat de inculpat sunt neîntemeiate, iar din analiza actelor dosarului nu se constată existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1lit. b) din același cod, urmează a respinge recursul cu obligarea recurentului la cheltuieli judiciare către stat.
Totodată, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului M.V., reținerea de 24 ore din data de 29 septembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3621/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3603/2005. Penal → |
|---|
