ICCJ. Decizia nr. 4079/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 143 din 12 iulie 2004, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr. 1694/2004, în baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), s-a dispus condamnarea inculpatului R.A.L. la pedeapsa de 12 ani închisoare și 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a), b) și c), după executarea pedepsei principale.
în baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E.D.C. SRL București la plata sumei de 1.895.136.306 lei, cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă SC A. SA Slatina.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență următoarele:
Inculpatul R.A.L., este asociat unic la SC E.D.C. SRL București, societate ce are ca obiect principal de activitate executarea de lucrări de construcții, inclusiv lucrări de artă.
în această calitate, societatea inculpatului a intrat în relații comerciale cu SC A. SA Slatina, încheindu-se contractul de vânzare-cumpărare nr. 1059/2003, ce a avut ca obiect vânzarea a 200 tone conducte în valoare de 100.000 Euro.
în baza acestui contract, cât și a comenzilor lansate de inculpat, s-au făcut mai multe livrări în perioada 22 aprilie 2003 - 12 august 2003, plata mărfii livrate urmând să se facă prin filă C.E.C. ori prin bilet la ordin.
Mărfurile livrate unității inculpatului în 22 aprilie 2003 și 7 mai 2003 au fost plătite prin file C.E.C. către SC A. SA Slatina.
Pentru marfa livrată la data de 13 mai 2003, inculpatul a emis fila C.E.C. BB 30000374784 în valoare de 1.017.847.002 lei, pentru cea livrată la 20 mai 2003, s-a emis fila C.E.C. BB 30000374785 în valoare de 518.248.812 lei, iar pentru marfa livrată la 22 mai 2003 inculpatul a emis fila C.E.C. BB 30000374786 în valoare de 537.744.712 lei.
Aceste trei file C.E.C. nu au fost introduse la plată de către societatea furnizoare, întrucât unitatea inculpatului era în incapacitate de plată.
în perioada 20 iunie 2003 - 30 iulie 2003, între cele două societăți s-a purtat corespondență, inculpatul amânând la plată debitul acumulat de 2.063.849.543 lei cât și penalități de întârziere în sumă de 159.211.140 lei.
Totodată, inculpatul a convenit cu reprezentanții societății furnizoare, anularea celor trei file C.E.C. emise pentru plata facturilor sus-menționate, emițând fila C.E.C. seria P 30802459005 în valoare de 2.223.060.683 lei, sumă ce acoperea întreaga datorie, ce urma să intre la plată la 26 august 2003.
La data emiterii acestei file C.E.C., inculpatul nu avea disponibil în cont și nici la data scadenței.
Mai mult, la 21 iulie 2003, inculpatul intrase în interdicție bancară, datorită emiterii de file C.E.C. fără acoperire, în favoarea altor societăți din țară cu care a inițiat legături comerciale.
Inculpatul a continuat să inducă în eroare partea civilă, emițând în 12 septembrie 2003, pentru aceeași datorie, ajunsă la suma de 2.223.060.683 lei, un bilet la ordin ce avea scadență la 22 septembrie 2003.
Biletul la ordin emis, a fost de asemenea refuzat la plată de B.C.R., filiala sector 1 București.
împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul R.A.L. care a criticat-o sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei.
Prin decizia penală nr. 30 din 1 februarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 1639/2004, s-a admis apelul declarat de inculpat. A fost desființată sentința atacată și în cadrul rejudecării, reținându-se în favoarea inculpatului circumstanțele prevăzute de art. 74 - art. 76 C. pen., i-a fost redusă pedeapsa principală pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), de la 12 ani închisoare la 7 ani închisoare.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul R.A.L., care a invocat cazul de casare prevăzut de art. 38515 pct. 14 C. proc. pen.
înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu cauza, potrivit art. 3859alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856alin. (1) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Din analiza probelor dispuse și administrate atât în faza de urmărire penală cât și în mod direct, nemijlocit în cadrul cercetării judecătorești, declarațiile martorilor, a reprezentanților părții civile, copia contractului de vânzare-cumpărare, situația refuzurilor bancare, documentele de livrare și primire a mărfii, declarațiile inculpatului, rezultă că inculpatul, în calitate de asociat unic la SC E.D.C. SRL București a avut relații comerciale cu SC A. SA Slatina.
în perioada 22 aprilie 2003 - 12 august 2003 partea civilă a livrat, la solicitarea inculpatului, marfă în valoare de 2.223.060.683 lei, acesta din urmă completând file C.E.C. și bilete la ordin fără acoperire în bancă, inducând în eroare furnizorii, deoarece avea cunoștință despre situația contului său.
Pentru a evita tragerea la răspundere penală și pentru a-i menține în continuare în eroare pe reprezentanții părții civile, inculpatul a emis la 12 septembrie 2003, pentru aceeași datorie un bilet la ordin ce avea scadență la 22 septembrie 2003.
Biletul la ordin emis a fost refuzat la plată constatându-se lipsa disponibilului, atât la data emiterii cât și la data scadenței.
în aceste condiții, fapta săvârșită de inculpatul R.A.L. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Cât privește individualizarea judiciară a pedepsei se constată că instanțele au avut în vedere, pe de o parte gradul de pericol social concret al faptei, modalitatea și împrejurările săvârșirii infracțiunii, scopul urmărit, prejudiciul cauzat părții civile, urmările produse, precum și persoana inculpatului care nu se afla la prima confruntare cu legea penală, săvârșind infracțiunea în stare de recidivă postcondamnatorie.
în atare condiții, cum în cauză nu pot fi reținute alte circumstanțe judiciare atenuante decât cele valorificate de instanța de apel, critica inculpatului, în sensul greșitei individualizări a pedepsei, nu poate fi primită.
Față de cele menționate mai sus, înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.A.L. împotriva deciziei penale nr. 30 din 1 februarie 2005 a Curții de Apel Craiova.
în baza art. 192 alin. (2) C. pen., inculpatul recurent a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.600.000 lei din care suma de 400.000 lei a reprezentat onorariul apărătorului desemnat din oficiu a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4108/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4078/2005. Penal → |
|---|
